Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘istambul’

Vacanţă

Mno, bine.

Am fost la tîrgul de turism de la Romexpo, am hălăduit printre standurile de prezentare ale ofertelor diverselor agenţii de turism, am pus în sacoşă ofertele dumnealor şi am venit acasă. Le-am puricat, le-am cîntărit, am evaluat preţurile lor în raport cu posibilităţile şi mai ales cu intenţiile nostre şi am rămas în aşteptare.

Rămîne să alegem între două: ori o excursie de opt zile care include scurte răgazuri în Israel (unde am mai fost), Egipt (unde nu-mi doresc musai să ajung) şi Iordania (unde am o ţintă clară, inclusă), sau un circuit tot de opt zile în Turcia, care cuprinde în afară de Istambul (unde am mai fost dar mai vrem să mergem măcar o dată), o incursiune în Cappadokia şi Ankara (şi nu numai), unde n-am mai fost.Vom vedea. 🙂

Cert este că vom pleca, iar. Şi nu mă bucur că ne vom întoarce. De cîte ori am plecat în scurtele noastre călătorii, am revenit acasă plin de nedumeriri, plin de umilinţă şi plin de revoltă, întrebîndu-mă iar şi iar: de ce naiba nu putem noi, românii, să avem un proiect comun, viabil în timp? Ce ne lipseşte? Ce ne desparte? Nu ne mai apropie chiar nimic?

Deocamdată, îmi iau o vacanţă de la bloggereală.

Read Full Post »

Cine mai crede că istoria este făcută de cine ştie ce oameni deosebiţi, după cine mai ştie ce planuri care strălucesc pline de inteligentă strategie, n-are decît. Adevărul este că istoria curge în sensul dorinţelor unor oameni ajunşi la putere din cine ştie ce motive sau pe ce căi. Mai ştie cineva cum a ajuns Napoleon Bonaparte să fie stăpînul Franţei şi aproape al întregii Europe ? Fiecare vede in Bonaparte ce vrea. Eu, nu-l văd cu ochi buni. Nu ştiu dacă este adevărat ce scrie în carte despre Kutuzov, dar nici nu m-aş mira prea tare. Refuzat de diva Nanone în favoarea tînărului Iancu, în loc săşi vadă de războiul cu turcii, el pregatea surghiunirea celui care îl umilise cu tinereţea sa. Numai că diva Nanone, nu cedase unei toane de moment. Pur şi simplu, fusese plătită să facă acest lucru. Cine plătise ? Pictorul Dante Negro. Pictor care nu lipseşte aproape din nicio scenă descrisă. Cineva trebuie să zugrăveasca lumea aceasta, nu ? Să ne întoarcem la Manuc Bey. De ce insista el atît pe încheierea păcii ? Pentru că era un vizionar -spun unii. Paradoxal, el avea de pierdut dacă ruşii se retrăgeau din principate. Ar fi trebuit săşi caute alt loc unde săşi ducă viaţa. El trebuise să fugă din Istambul de urgia turcilor ultraconservatori, care nu vedeau cu ochi buni reformele pe care le sugerase marelui vizir Mustafa Baraiktar, binefăcătorul său. Dacă turcii rămîneau stăpîni în principate, ar fi avut şi el soarta vizirului, care fusese scurtat de cap. Pentru că era spion rus – spun alţii. Un lucru este cum nu se poate mai limpede „ în înfruntarea dintre rusocraţie şi turcocraţie, Principatele nu reprezintă decît o biată marfă pentru un troc politic„. O hartă care aparţinuse lui Napoleon I şi care reprezenta harta celor patru provincii româneşti în 1812, respectiv Valahia, Moldova, Basarabia şi Transilvania, era aceeaşi hartă care consfinţea în 23 august 1939, pactul Ribbentrop-Molotov. Şi iată cum şi în prezent, pe harta politică a României, se înfruntă aceleaşi două mari tabere : rusofilii pe de o parte, şi adepţii unei ţări moderne de factură occidentală, pe de cealaltă parte. Există însă un paradox. În 1812, ruşii constituiau garanţia pentru o modernizare a principatelor. Acela a fost însă ultimul moment în care de la ruşi, România a avut ceva de cîştigat. Ce a cîştigat ? Absolut nimic. De fapt, în 1812, am pierdut Basarabia. Nu mai intru în amănuntele istorice. Nici cum a fost înfrînt Napoleon în campania din Rusia, nici cum pentru prima dată în cariera sa de soldat a fugit abandonîndu-şi armata. Nici ce maziliri au fost în Principate odată cu schimbarea stăpînirii. Mai avem de desluşit o taină. Cine era de fapt Marioritza ? Ei cine era. Era o protejată de a lui Napoleon, care fusese trimisă cu misiunea expresă de a-l omorî pe Manuc. Numai că se îndrăgosteşte de prinţ atît de tare, încît şovăie. Si dispare. Pe drumul său de bejenie, Manuc Bey se simte tot timpul urmărit. Ba i se pare că o vede pe Marioritza, ba este convins că îl urmăreşte nimeni altul decît pictorul Dante Negro. Nu se înşela. De fapt, era un singur personaj, cu două deghizări. Şi mai avem de îndreptat o eroare. La începutul romanului, cînd un călăreţ urmăreşte prin binoclu, hîrjoana a doi iubăreţi, Manuc era împreună cu soţia sa, Mariam, pe care o iubea cu tinerească patimă, deşi dobîndiseră împreună, nu mai puţin de şase copii. Călăreţul care se pregătea să-l omoare, era Marioritza, sub înfăţişarea lui Dante. Şi încă un amănunt. Numele întreg al frumoasei Marioritza, este Alexandra Comnena, fiica lui Alecu Văcărescu şi a Veneţienei Comnena . Romanul doamnei Victoria Comnea, aruncă o lumină interesantă asupra istoriei noastre. Istorie din care nu învăţăm aproape niciodată mai nimic, şi care se tot repetă.

UPDATE.  Europarlamentarul Adrian Severin a fost numit U.E. raportor pentru relaţia cu Rusia. Exact ce spuneam : istoria este facută exact alandala de indivizi care mai de care mai idioţi. Obama ştie de ce.

Read Full Post »