Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘jeeves’

„Acesta este primul dintre romanele despre Jeeves şi Bertie Wooster şi este singura mea carte pe care am încercat s-o concep fără a sta în faţa maşinii de scris pentru a mă alege cu un junghi în şale” – spune autorul. Nevăzîndu-se dictînd unei secretare, şi-a cumpărat „un aparat din ăla la care vorbeşti printr-un microfon şi care îţi înregistrează afirmaţiile pe ceară”. Ascultîndu-şi dictarea, constată „sună prea oribil pentru auzul uman. Pînă în clipa aceea, nu-mi dădusem niciodată seama că am o voce ca a unui profesor foarte pompos, care se adresează micilor elevi, lăsaţi în grija lui”. Pe scurt, Wodehouse, a revenit la maşina de scris – clasica maşină de scris. Denisa Comănescu, afirmă ca Jeeves şi Wooster sunt probabil, cele mai cunoscute şi mai iubite personaje create de Wodehause. Sigur este numai faptul că din 1944 cînd tirajul romanelor sale depăşiseră cinci milioane de exemplare, nimeni nu a mai reuşit să le numere.

 Simpaticul domn Wooster, are o simpatică pasiune : cînta la banjo. Ale cărui zgomote deranjează vecinii de bloc. Care vecini, reclamă la administrator. Care administrator îi administrează lui Wooster, o lovitură năucitoare : ori renunţă la banjo, ori părăseşte clădirea. Wooster, îl însărcinează pe eficientul său valet, Jeeves, să-i găsească o altă locuinţă, unde să poată cînta „în linişte”. Dar valetul, la rîndul său, îl previne : – În acest caz, trebuie să demisionez. – Din cauza acelui instrument ? – Da, domnule. – Atunci pleacă, pe toţi dracii ! – Prea bine, domnule.

 Pleacă Jeeves, din slujba domnului Wooster ? Aparent, da, practic, NU ! Va fi mereu în preajma sa, pentru că ştie că acesta este permanent în stare să intre în încurcături din care singur nu ar putea să iasă prin propriile sale forţe. El, Jeeves, este un soi de înger păzitor al domnului Wooster. Şi îl va scoate din toate încurcăturile în care acesta intră. Nu intenţionez să povestesc această  carte comică. O semnalez şi cam atîta tot. În definitiv, orice carte cu accente comice, este o satiră la adresa personajelor care o populează – aproape întotdeauna cu corespondent în realitate. O satiră la adresa moravurilor unei epoci, sau a alteia. Un îndreptar subtil al unor habitudini greşite, superficiale, sau chiar tembele. Nu mai ştiu cine a spus că viaţa este o întîmplare mirifică, prea serioasă ca să poata fi luată în tărbacă. Dar ştiu, sau cel puţin aşa cred, că dacă în viaţă nu ştii de glumă, viaţa te doboară negreşit. Iar Wodehouse, a înţeles acest lucru foarte bine. Ironia şi auto-ironia, sunt expresiile unei mentalităţi sănătoase, un mod exemplar de a ne poziţiona faţă de ceilalţi, alături de care trăim. Este prea pretenţios ceea ce  afirm ?

Read Full Post »