Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘jerusalim’

Oraşul Mdina este se pare, vechi de peste 4000 de ani dar dovezi limpezi există cam din anul 700 î. Hr. cînd a fost fortificat de fenicieni. Cu mai bine de 2000 de ani în urmă, Malta a fost ocupată de romani după războaiele punice şi mai ales după distrugerea Cartaginei, pentru însemnătatea strategică a acestor insuliţe în ciuda lipsei totale de resurse (apă, lemn, minerale, etc). Cînd Cavalerii Ordinului Suveran de Malta au fost instalaţi aici de Carol Quintul, vechii aristocraţi care controlau insula, jigniţi – dar nu deposedaţi de bunuri, Cavalerii Ordinului fiind destul de bogaţi – s-au retras în interiorul cetăţii fortificate şi s-au izolat de restul localităţii devenită Rabat (rabat înseamnă în limba arabă chiar suburbie). Să coborîm puţin în istoria Cavalerilor de Malta citînd tot din cartea Marea cea Mare / David Abulafia / Humanitas / 2014:

„- Amalfitanii aprovizionau marea abaţie de la Monte Cassino, mama mănăstirilor benedictine, pe teritoriul continental din sudul Italiei, acţionînd ca reprezentanţi ai ei pe teritorii îndepărtate precum Ierusalimul. […] Amalfi a lăsat o amprentă durabilă şi mai departe în est, în teritoriul stăpînit de dinastia Fatimizilor. Oamenii din Amalfi au înfiinţat un sanatoriu în Ierusalim, un oraş care oferea puţine beneficii comerciale, în afara comerţului cu moaşte din ce în ce mai neverosimile. Dar amalfitanii, în calitate de reprezentanţi ai abaţiei de la Monte Cassino, au oferit posibilitatea călugărilor benedictini de a acorda ajutor pelerinilor care plecau din Europa, în număr tot mai mare – de multe ori prin porturile din sudul Italiei – spre Ţara Sfîntă. Acest azil s-a dezvoltat, dintr-un lăcaş mic, în Ordinul Cavalerilor Ospitalieri ai Sfîntului Ioan de Ierusalim, iar călugării săi luptători au apărat mai tîrziu insulele Rhodos şi Malta de turci. O filiaţie neîntreruptă se întinde din secolul al XI-lea pînă la Ordinul Suveran Militar de Malta.

* * *

[…] Insula Rhodos a fost supusă unui asediu lung şi dur, în 1522. Cu această ocazie, noul sultan, Soliman I, avea să-şi demonstreze calităţile militare. A fost prezent acolo pentru a răzbuna înfrîngerea suferită la Rhodos, în 1480. Fortăreaţa a fost consolidată extrem de bine în aşteptarea unui asediu otoman , însă apărarea zidurilor era asigurată de numai 300 de Cavaleri, deşi mai erau şi mulţi alţii cu ranguri inferioare (n.m., tibi: un Cavaler era asistat de încă vreo şase-şapte oameni: scutier, soldat, servitor, şamd; poate voi dezvolta subiectul acesta în mod separat). În ciuda vremii neprielnice, Soliman nu a vrut să renunţe la asediu şi a determinat insula Rhodos să capituleze. Cavalerii s-au predat în decembrie 1522 şi le-au fost eferite condiţii generoase de capitulare, pentru că otomanii arătau uneori respect faţă de cei care luptaseră cu vitejie împotriva lor.

Rămaşi fără casă, Cavalerii Ospitalieri au fost obligaţi să reînceapă lupta împotriva musulmanilor. Din fericire, Carol V (Quintul), împărat al Sfîntului Imperiu roman şi stăpîn al teritoriilor coroanei Aragonului (inclusiv Sicilia), avea o soluţie promptă. El le-a acordat Cavalerilor o cartă de privilegii extraordinară, în martie 1530, prin care arăta că „rătăciseră timp de mai mulţi ani” în căutarea unei „reşedinţe stabile”; era gata să renunţe în favoarea lor la cîteva dintre provinciile ce ţineau de regatul Siciliei: Tripoli, situat pe coasta africană, Malta şi Gozo. În schimb, […] li se cerea un şoim dăruit viceregelui Siciliei, la fiecare sărbătorire a Zilei Tuturor Sfinţilor.”

În prezent, Mdina mai este cunoscut şi ca Oraşul Tăcerii, din motive lesne de înţeles: nu mai este locuit decît de mai puţin de 300 de maltezi, urmaşii nobililor de altădată pe de o parte, şi pe de altă parte pentru că oraşul chiar pare lipsit de viaţă; nu mai este permisă decît circulaţia maşinilor speciale (poliţie, salvare, dric, poşta) iar tineret nu prea mai e. Vom mai vedea cîteva localităţi care îmbătrînesc şi par a fi pe moarte pentru că tinerii le părăsesc…

Întregul oraş este alcătuit din palate impresionante; vechii nobili neavînd altă ocupaţie, au declanşat o întrecere: care să aibă un palat cît mai frumos şi mai impunător. Străzile  foarte înguste sunt de concepţie arabă: sunt mai răcoroase pentru că soarele pătrunde mai greu şi sunt mai uşor de apărat în caz de asediu.

În centrul localităţii se află Catedrala Sf. Paul în faţa căreia se află cea mai largă piaţetă din oraş, locul unde seara cei trei sute de locuitori se adună să stea la palavre sau să bea un păhărel; nimeni nu are voie să lipsească de la adunare decît dacă are un motiv foarte bine întemeiat. Dacă doriţi cumva linişte şi vreţi să vă stabiliţi acolo, se mai găsesc cîteva palate de vînzare dintre care unul, chilipir, costă numai vreo şase milioane de euro. 🙂

DSC04276

DSC04277

DSC04284

DSC04289

DSC04293

 

DSC04294

DSC04297

DSC04304

DSC04307

DSC04309

Read Full Post »

Frumos spune Sorin Antohi despre Tg. Neamt, locul de bastina al lui Moshe Idel, cum ca ar fi Jerusalimul Romaniei! Iar M. Idel recunoaste ca a avut un mare privilegiu si anume ca a si-a inceput studiile, exact in locul unde studiase si Ion Creanga. p 25. “Si noi copiii, care mergeam literalmente pe urmele lui, auzeam o multime de lucruri despre Creanga, era si virsta potrivita. Si toti stiam ca la Humulesti, foarte aproape, era casa lui Creanga. Treaba asta cu Ion Creanga, plutea in aer! Era si virsta potrivita”. Iar pe deasupra, p 26. “…”vedeam tot timpul plopii lui Eminescu! Ii vedeam din clasa, pentru ca vizavi de scoala mea primara, era scoala secundara, iar linga ea se afla casa Veronicai Micle, cu faimosii sai plopi”. Frumos rememoreaza Moshe Idel anii copilariei sale; se vede ca s-a lasat impregnat de spiritul doi mari prieteni din cultura romana. p 41. (Sorin Antohi) : – …“profunzimile noastre sufletesti se adincesc si se umbresc pe masura ce inaintam in virsta. (eu cred ca ne dumirim, ne luminam odata ce inaintam in virsta, ne inteleptim – nm, to). De aceea, trebuie sa re-parcurgem periodic, la fiecare etapa din viata, marea literatura si textele sacre, filosofie morala […] artele vizuale si muzica – pentru a ne pune in rezonanta cu profunzimile lor, ininteligibile inainte sa atingem dezvoltarea sufleteasca potrivita”. De acord, dar repet, eu cred ca profunzimile noastre sufletesti se insenineaza odata cu inaintarea in virsta nu se umbresc. Cine vrea sa moara posac ? Eu, NU ! La acest pasaj, Moshe nu comenteaza. Hm! Tare as fi vrut sa-i vad expresia chipului in acel moment. Radioul iar porneste din senin si imi reaminteste ca este vremea gustarii frugale pe post de prinz.  – Oare ce iti amintea dumitale patroane, radioul la aceasta ora, zilnic ? Dar domnul Stoica, tace ca de obicei. Nici pe altcineva nu simt nevoia sa intreb. Nu este recomandabil intotdeauna sa stim chiar tot. Cum este vorba aceea ? ‘Nu cauta sa afli ceea ce probabil nu ti-ar placea sa stii ?’ Cred ca si curiozitatea omeneasca ar trebui sa aiba uneori limite. Multe rele a mai produs pe lumea asta curiozitatea neingradita. Dar poti oare sa ingradesti asa ceva ? Peste poate. In cartea sa “Daca soarele moare” Oriana Fallaci relateaza un episod semnificativ :” – De ce te duci copile pe pajistea aceea ? – Pentru ca exista!” Copilul acela de trei, patru ani, nu avea de unde sa stie ca asa a raspuns si Edmund Hilary cind a fost intrebat de ce a dorit sa escaladeze Everestul, impreuna cu serpasul Tensing. (Nici acum nu este clar cine a fost totusi primul acolo, pe cea mai inalta culme din lume. E cineva curios ?) p 60. …”Conditia de a fi primit in grupul de studiu ( al Talmudului) era sa porti tot timpul Iarmulka, nu numai cind mergeai la sinagoga”. Interesant! p 63. “Mi-a spus o data fostul rabin-sef al Romaniei, Alexandru Safran, ca tatal lui – […] – venea la Tg.Neamt sa studieze Talmudul de la Jerusalim. […] dar Talmudul de la Jerusalim este lucrul cel mai greu care exista in cultura ebraica. Mult mai greu decit Talmudul babilonian iar pe acesta nu-l pot studia decit geniile. Daca (tatal lui E. Safran) venea la Tg. Neamt sa studieze o carte pe care cei mai multi – savanti nu oameni simpli – nici n-o deschid vreodata, […] atunci iti dai seama ce carte stia omul acela (bibliotecarul) din micul oras! ?! […] Alt exemplu.  Prin 1996 – 1997, imi telefoneaza fratele meu si-mi spune “ – Omule, am auzit de un profesor de filosofie ebraica din Tg. Neamt. – Nu exista asa ceva, eu ii cunosc pe toti! raspund eu. Imi telefoneaza din nou, imi da numele : un om pe care il stiam de 20 de ani. Am fost sigur, ca este o greseala. Il sun eu pe tip. – Unde te-ai nascut ? – In Tg. Neamt. – Nu se poate!

 Ba uite ca se poate. Tg. Neamt este Jerusalimul Romaniei. Sa recapitulam foarte pe scurt: tatal fostului rabin-sef A. Safran vine la Tg. Neamt sa studieze cea mai dificila carte a culturii iudaice cu un localnic. Cel mai bun profesor de filosofie iudaica s-a nacut la Tg. Neamt. M. Idel este originar tot de aici, unde a calcat pe  urmele lui Creanga, Eminescu si Veronica Micle. Si citi altii nu se vor fi nascut la Tg. Neamt, Jerusalimul Romaniei. Invata puii de roman asa ceva la scoala ? Ei As!  La ce le-ar folosi ?

 Pe deasupra, Moshe Idel afla cu aceasta ocazie, ca se nascuse in casa in care traise rabinul Roller, mare savant, cabalist! Se spune ca nimic nu este intimplator. p 67. “Din pacate, si aici, la Tg. Neamt in 15 ani, lumea evreiasca traditionala […] a pierit aproape fara urme”. Deci, inca o victorie a comunismului.

Read Full Post »