Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘jidvei’

Iar ploua marunt dar siciitor. Vrabiutele mele, nu se mai tem de ploaie. Vin si ciugulesc frenetic cocoloasele de piine. Am observat ca de la un timp incoace, din cind in cind se ratacesc in curticica betonata si niste porumbei. Nu stiu sa spun de care sunt, dar sigur nu sunt turturele. Vazind ca atenteaza la piinea vrabiutelor, le-am cumparat porumb cum facusem la Venetia anul trecut, cind am revazut Piata San Marco, Podul Rialto, Puntea Suspinelor…Nu stiu de ce dar, nu prea le-a placut porumbul. Or fi fost boabele prea mari? nu stiu, dar le-am cumparat griu. Si sa vezi situatie : eu am cumparat griu ca sa ramina piinea pentru vrabii, dar vad ca s-au dedulcit vrabiile la griu, si acum ciugulesc aripa linga aripa, vrabii si porumbei laolalta, piine si griu; ba din cind in cind, mai vin si alte zburatoare, dar bunul Dumnezeu stie ce sunt. Bine ca vin.

Aseara, cind am plecat de la restaurantul acela din Cismigiu, restaurantul acela aflat pe insula si denumit cam pompos, Monte Carlo, mergeam ingindurat pe aleile destul de slab luminate, dar animate; la doi-trei pasi in in spatele meu, sporovaiau aprins fiul, sotia si sora mea. Ei stiu despre ce. La un moment dat, ii aud racnind in cor, si aplaudind :

– Bravooooooo!

Ma uit la ei, ma uit la stinga, ma uit la dreapta, nu vad nimic si ii intreb precaut, pentru ca aplaudau privind la mine si rizind, cu gura pina la urechi :

– Dragii mei, v-ati tacanit ?

– Ei asta-i buna! zice cu ochi scaparatori, Silvia. Tocmai te-ai pricopsit !

– Zau ? zic. Da’ cum se face ca voi stiti si eu nu am aflat inca ?

– De pricopsit, te-ai pricopsit, da’ deocamdata doar cu niste gainat de zburatoare, pe spatele hainei.Norocul de-abia acum urmeaza sa vina. Si iara rid de mine de se prapadesc. Rid si eu, ce sa mai fac ?Bine ca de data asta am luat si eu bilet la loto. Vad eu miine daca am cistigat, daca nu oi uita cumva pe unde oi fi pus biletul.

Restaurantul, la care nu mai fusesem de mult, (a fost ideea surorii mele sa mergem acolo) se prezinta exact asa cum stiam : e loc pentru mai bine cit cuprinde. Zeci de sefi supravegheaza sever citiva ospatari nu tocmai tinerei, dintre care cel repartizat la masa noastra, a reusit sa ma bine-dispuna de la bun inceput. Dupa ce am studiat menu-ul, am cerut niste gustari pentru inceput. Neeeeeeeeee. Astea se fac doar la comanda, pentru nunti. Bine, zic, atunci adu-ne citiva mititei ca antreu si cite o bere. Bere am, zice, da’ mititei, nu. Stoic, mai incerc o data : da’ peste, zic, peste aveti ? Nu ma mai uit pe lista, ca vad ca n-are rost.AVEM ! Yupiiiiiiiii! imi vine sa strig. De care, intreb, cu speranta pilpiind. Pai, zice, avem asa : si rosteste la iuteala citeva soiuri de peste. Eu aleg salau meuniere, doamnele pastrav la gratar si saramura de crap, dar fii-miu mai cu mot, il ia la chinuit. Da’ d-aia aveti ? Da’ dailalta. Si tot asa pret de vreo 10 minute, pina cind mi s-a facut foame de-a binelea si m-am uitat urit la el. Stiam de la inceput ce o sa ceara, da’ l-am lasat sa-si faca mendrele nitel. Am incercat vinul casei; gustos, dar bineinteles contrafacut. Tot Jidvei ramine baza si nadejdea. In spatele nostru, o masa luuuuunga la care chiuiau de zor cu mare veselie vreo 40 de petrecareti sadea. Care tocmai il fericeau pe un domn inaintat bine in virsta, care implinea vreo 82 de anisori. Traiasca! le-am urat in gind. Imi plac oamenii veseli. Iar acestia, chiar aveau o regie de chef bine pusa la punct : cintau, aplaudau ritmat, dupa reguli bine stiute de toti. O incintare! ce mai. In stinga mea, o masa de sase persoane, la care se indopau rizind fara motiv, prietenii nostri japonezii.N-as putea sa jur ca erau aceiasi pe care i-am intilnit la tot pasul prin Grecia, dar n-as putea sa jur nici ca nu erau. Simpatici! au participat la cheful batrinelului, de parca chiar ei erau invitatii de onoare!Repet, simpatici! Trebuie sa spun ca mincarea a fost la inaltime. Dar, sigur ca trebuia pina la urma sa ne strice si noua cheful cineva : orchestra.La inceput, au cintat ceva ce semana destul de bine cu muzica de cafe-concert; apoi, au atacat valsuri si slagare dansante, unde lumea s-a zbintuit un pic. Dar se putea altfel ? Au trecut pina la urma la manele, pe care au inceput sa le racneasca din ce in ce mai strident. Bine ca terminasem de mincat, terminasem si cea de-a doua sticla de vin, tocmai la timp ca sa o tulim rapid de acolo. Tocmai la timp si ca sa ma pricopsesc. Stiti cum.

Read Full Post »