Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘jose luie’

     Ideea unui Diavol travestit în sutană, este  la fel veche ca toate amintirile născocite de omuleţii tututor timpurilor, omuleţi care nu se pot sustrage de la atotputernicia lui Dumnezeu. Aceşti omuleţi propun tot felul de Biblii profane, CĂRŢI care literaturizează ori apologia ‘răului’ pe acest pămînt, ori încearcă să tragă un calp semnal de alarmă. Semnal de alarmă care calp fiind, nu are cum să fie perceput de oamenii descrişi în aceste biblii calpe. Intelectualismul  deşănţat, joacă feste, iar diavolul atît aşteaptă : un amănunt; amănuntul în care şi prin care, să-şi poată dezvolta opera distructivă.

     Cartea lui Jose Luis Peixoto, pune fără sfială această problemă tulburătoare : în ce mai pot crede oamenii ? În fatalism ? În fatalismul cui ? S-a retras Dumnezeu din viaţa oamenilor, creaturile Sale imperfecte, pentru că oamenii n-au fost în stare să meargă pe calea Sa? L-a lăsat Dumnezeu pe Diavol să i se substituie ? Şi dacă da, de ce ?

     Personajele care populează cartea de debut a acestui scriitor portughez, sunt de o simplitate tulburătoare; fiecare dintre aceste personaje, invită la reflecţie; practic, între realitatea cititorului acestei cărţi şi realitatea trăită de aceste personaje, se deschide o prăpastie care cu greu poate fi surmontată; prăpastie care poate fi definită de exemplu, ca fiind prăpastia dintre omul care este analfabet şi îşi trăieşte serile la lumina unui opaiţ, şi omul care dacă nu mai are acces la internet, este profund nefericit.

     Între aceste două limite se desfăşoară cartea lui J.L. Peixoto : limita orizontului personajelor sale, şi limita de percepţie a cititorilor săi.

     Stilul literar al acestui autor, este de o bogăţie care satisface atît gustul cititorului, cît şi exigenţele criticilor literari avizaţi.

     Interesant este faptul că toate personajele din această carte, poartă nume biblice din VT; dar şi mai interesant este faptul că toate aceste personaje trăiesc în tradiţie de sorginte creştină. Cel mai interesant lucru, este faptul că întreaga intrigă a acestei cărţi, se desfăşoară în preajma unui mic sat, sat aflat pe Muntele Măslinilor, munte pe care se află o întreagă panoplie de evenimente biblice. Multe dintre aceste evenimente, se referă la Iisus Hristos : Biserica Înălţării, Biserica Pater Noster, Dominus Flevit, Grădina Ghethsemani, Biserica Amărăciunii, Biserica Mormîntului Maicii Domnului ( şi a părinţilor săi : Iosif şi Ana).

     Tot pe Muntele Măslinilor, se află cel mai vechi cimitir din lume; este locul în  care tradiţia evreiască, spune că la adevărata venire a lui Mesia pe pămînt, cei aflaţi aici vor fi primii treziţi la viaţa veşnică.

     De ce se numeşte acestă carte “Nici o privire” ? Îl citez pe autor : “ Lumea s-a sfîrşit. Şi n-a rămas nimic. Nici certitudinile. Nici umbrele. Nici cuvintele. Nici cenuşa. Nici gesturile. Nici cuvintele. Nici iubirea. Nici focul. Nici cerul. Nici drumurile. Nici trecutul. Nici ideile. Nici fumul. Lumea s-a sfîrşit. Şi n-a rămas nimic. Nici un zîmbet. Nici un gînd. Nici o speranţă. Nici o consolare. Nici o privire”.

     Nici o privire? Desigur! Nimic din concluzia autorului, nu poate fi validabil dacă aruncăm priviri admirative, diavolului îmbrăcat în sutană.

Read Full Post »