Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘josefine baker’

partea aVII-a

 „Apar primele statistici asupra mortilor din razboiul abia terminat. 55 de milioane. Ce e moartea lui Gragnola pe linga acest masacru ? Sa fie Dumnezeu cu adevarat rau ?” Yambo strabate orasul cu bicicleta, redescoperind tot ce merita putina atentie; atentia sa desigur. O carte, Atlantida, sau o revista ilustrata pentru adulti cu o poza a Josefinei Baker, cu sinii goi. Care-i provoaca prima emotie erotica de intensitate, urmata de o binevenita eliberare. Prima din viata sa. Citeste „Omul care  ride ” de Hugo. „Femeia goala e femeia inarmata” – afla. …”pe furis, m-am dus sa vad “Singe si nisip”. Adorarea cu care Tyrone Power isi apasa fata in pintecele Ritei Hayworth ma convinge ca exista femei inarmate chiar daca nu sunt goale. Numai sa fie nerusinate.” Yambo se retrage intr-o lume numai a sa – Turnul sau de Fildes.  El, cel “intens educat in repulsia fata de pacat” se lasa atras de el, pacatul. Se indragosteste de decadenti!- constient ca totul este de fapt literatura, nu carne. “Deci sint bolnav de inima. Menit mortii ca Gragnola.”

 O zi va fi : o stiu / Cind singele fierbinte / Deodata-mi va lipsi, / si pana mea va scoate / un scrisnet, se va rupe / … si-atuncea voi muri.

 Acum stie : “Cu numele Roxanei ( din Cyrano de Bergerac ) in inima, nu-mi raminea decit sa-i dau un chip. A fost cel al Lilei Saba.” – care a devenit a sa, pentru totdeauna. Yambo retraieste – in coma fiind – momentele in care se indragostea de Lila Saba. Incepe sa inteleaga ca aceasta urma sa-l vindece de noaptea din Vallone, noaptea cetoasa in care murise Gragnola. “Sunt un egoist ? Paola si fetele asteapta acum acolo, afara, si timp de 40 de ani am putut sa-mi permit cautarea Lilei, tinuta in strafund, dar traind cu picioarele pe pamint.”[…] “ Yambo vrea cu disperare sa se regaseasca. Unde ? Tot in memoria sa de hirtie, cartile copilariei sale, gasite in camera sa secreta, unde o descoperise pe regina Luana. “Asa ca acum ma rog : O, buna regina Luana, in numele iubirii tale disperate, eu nu-ti cer sa destepti din somn victimele tale milenare, ci numai sa-mi restitui un chip … Eu, care din laguna cea mai de jos a somnului meu silnic am vazut ce am vazut, iti cer sa ma ridici mai sus, catre o aparenta de sanatate.” […] Sunt asa de incordat in aceasta speranta, incit, daca n-as fi deja in coma, as suferi un atac.” Si cu asta cam totul este spus. Yambo retraieste in coma profunda frinturi din carti, visuri irealizabile si istorii ale unor oameni mitici, ca de exemplu imparatul chinez Ming – cu care se identifica vag. “Si Ming, Stapinul din Mongo, scotea un urlet de fiara salbatica, si tronul sau se rasturna si venea de-a dura pe scara liceului, rasturnindu-i pe trufasii sai curteni.” Yambo isi regaseste in sfirsit linistea din zbuciumul sau de o viata : “In sfirsit voi sti cum sa rostesc la infinit scena finala din Cyrano al meu, voi sti ce am cautat toata viata, de la Paola la Sibilla, si ma voi fi reunit cu mine. Voi fi in pace.”

 “Simt o pala de frig, ridic ochii.   De ce soarele se face oare negru ?”

Read Full Post »