Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘jurnalism’

Şi dacă da, şi dacă ba, un lucru e sigur: ceea ce constatase Umilică la sfîrşitul mandatului său de preşedinte, constată pe pielea sa şi un vajnic luptător pentru corectitudine, l-am numit aici fără ironie, pe Robert Turcescu: cînd serviciile vor să măture podeaua cu cineva, apoi o fac temeinic. Remember Mona Muscă? Şi ea devenise incomodă cu străşnicia cu care se lupta cu sistemul. Din alt motiv a fost executat şi Voiculescu turnătorul: devenise prea autonom şi credea că el dirijează sistemul, nu sistemul îl dirijează pe el. Tot aşa şi Vîntu şi alţi trepăduşi care se cred mari zmei paralei.

N-am de gînd să  întind pelteaua prea mult, n-am cunoştinţe în acest domeniu şi nici nu vreau să am. Un lucru mi se pare la mintea cocoşului: între jurnalişti şi servicii există legături mult mai strînse decît sînt şi unii şi alţii dispuşi să admită: munca ambelor categorii semănînd frapant atît prin mijloacele folosite cît şi ca finalitate a unor demersuri, în ambele categorii circulă tone de bani negri etc şamd.

Şi mai limpede este un lucru devenit evident odată cu smiorcăiala lui Turcescu: după 22 decembrie 1989, securitatea lui Ceauşescu, după ce l-a trimis pe lumea cealaltă, a pus mîna pe întreaga ţară şi de atunci şi pînă acum, o ţine cu mînă de fier. Cine le face jocul are parte de bani funcţii şi onoruri, cine iese din rînd păţeşte tot ce e mai rău pe lume.

Ştiu că mai sunt multe de spus dar la fel de bine ştiu că tot ce aş mai spune sunt lucruri comune, ştiute de mai toată lumea şi îndeobşte trecute sub o tăcere resemnată: ne îndreptăm cu viteză către un stat autoritar în care pafariştii i-au pus la colţ pe specialişti şi-şi menţin puterea prin teroare.

Aşa că, cam (uuups!) asta e treaba, punct!

Read Full Post »

            Am avut pînă de curînd un respect nedisimulat pentru întreaga suflare jurnalistică. I-am privit pe jurnalişti ca pe nişte oameni iscoditori, mînaţi de o sete neostoită de a pune în faţa oamenilor ocupaţi fiecare cu te miri ce, noutăţi, informaţie, veşti, analiza şi interpretarea unor date economice sau sociale, explicarea unor evenimente politice sau anunţarea unor evenimente viitoare, fie ele de factură culturală, sportivă, socială, politică şi la rigoare, indiferent de domeniu.

            Am admis în limite moderate inclusiv rolul lor de formatori ai opiniei publice. Fiind mai bine informaţi decît publicul, pînă la un punct mi se pare normal acest lucru. Dar.

            Îmi amintesc foarte bine că în urmă cu mai mulţi ani, un jurnalist a transmis în direct o ştire macabră : o femeie îşi dăduse foc în faţa unei primării pentru că nu i se repartizase locuinţă. Am fost şocat; mi-am pus întrebarea : nu era mai bine ca în loc să transmită ştirea, reporterul şi operatorul camerei de luat vederi, să fi încercat să o salveze pe acea nefericită ?

            A urmat o dezbatere destul de lungă pe acest subiect. Nu-mi amintesc în ce parte s-a înclinat atunci, balanţa. Cred că nu există un răspuns definitiv la această întrebare : ce ar fi trebuit să facă atunci jurnalistul ? Să o salveze pe femeie, sau nu!

            Întrebat, jurnalistul respectiv a oferit o explicaţie. Anume, că dacă el ar fi intervenit în acea situaţie, AR FI PROVOCAT APARIŢIA UNEI ALTE ŞTIRI!

            Aici am şi vrut de fapt, să ajung. Au dreptul jurnaliştii ca în loc să transmită ştiri,  să le provoace ? Pentru că exact asta fac acum o parte dintre ei : provoacă evenimente fie inventînd fapte care nu s-au petrecut, fie denaturînd evenimente deja petrecute, fie interpretînd incorect unele aspecte. Mai sunt şi alte moduri de a manipula. Pentru că de fapt, asta fac aceştia : manipulează realitatea!

            Admit că se poate întîmpla acest lucru ŞI involuntar. Dar atunci cînd este cum nu se poate mai clar că, în virtutea dreptului neîngrădibil la opinie, jurnaliştii nu mai transmit evenimentele ci vor cu tot dinadinsul să le influenţeze desfăşurarea, deci să influnţeze chiar viitorul, nu mai pot să fiu de acord cu domniile lor. Nicidecum.

            Se vehiculează insistent o idee : că nu toţi jurnaliştii sunt aşa. Sînt convins că nu este chiar aşa întreaga suflare a jurnaliştilor. Dar vinovaţi sunt aproape toţi. Pentru că se complac. Prea puţini sunt aceia care denunţă manipularile grosolane ale colegilor lor.

            Iată de ce jurnaliştii, au urgentă nevoie de recredibilizare. Recredibilizare care nu poate veni, decît de la ei. Atunci cînd cei care cad în greşeală vor fi nesemnificativi ca număr, sau mai puţin vizibili, întreaga suflare jurnalistică se va bucura de respect, IAR! Pentru că este cum nu se poate mai limpede faptul că, AVEM nevoie de jurnalişti. Oneşti.

Blogul zilei   http://www.calinhera.blogspot.com/

Read Full Post »