Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘lasata secului’

Duminica din 26 februarie, ziua care precede intrarea in Postul Sfintelor Pasti, este numita Duminica izgonirii lui Adam din rai, dar si Duminica iertarii. Sfintii Parinti i-au dat acestei duminici si acest nume, pentru a ne arata ca nimeni nu poate intra in post daca nu este in pace cu semenii.

Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare. Asa ca numai cel ce iarta se poate impartasi de aceasta iubire dumnezeiasca. Si pe cat de mult iarta, pe atat de mult se impartaseste de Dumnezeu.

Este un aspect pe care noi il neglijam de multe ori atunci cand vine vorba de iertare. Daca am facut cuiva rau, ne spunem ca este de ajuns sa-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta savarsita. Insa, Dumnezeu ne cere mai mult. Doreste sa mergem sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am ranit prin cuvintele si faptele noastre si sa dam iertare tuturor celor ce o cer de la noi. Si ne cheama spre acest lucru, pentru ca ne vrea sa fim iubiti si de semeni.

Nu-i deloc usor sa renunti la dispretul fata de altii, acordand iertare, dar mai greu e sa te dai jos de pe aparenta superioritate si sa ceri iertare. Cel care a indeplinit aceste cereri, si-a pregatit inima sa-L primeasca pe Hristos.

Randuiala practicii liturgice a iertarii

In aceasta duminica exista o slujba unica, care din nefericire lipseste din multe biserici, ea fiind intalnita mai mult in manastiri.

La aceasta slujba, slujitorii sunt imbracati in vesminte luminoase, dar dupa oficierea Vecerniei, aceste vesminte nu vor mai fi imbracate pe toata durata postului.

In parohii, dupa oficierea Vecerniei, preotii, cu epitrahilul pus si sfanta cruce in mana, se pleaca in fata credinciosilor, cerandu-si iertare. Credinciosii se pleaca in fata preotilor, isi cer si ei iertare, apoi saruta crucea si mana dreapta a preotului. Dupa aceea se imbratiseaza intre ei, cerandu-si unul altuia iertare. In acesta vreme, se canta la strana Canonul Sfintelor Pasti.

In Muntele Athos, dupa Vecernie se intra in trapeza in procesiune, si se lasa sec de branza si oua, alimente care nu se vor mai consuma in vremea postului. In timpul mesei, se citeste un cuvant despre izgonirea lui Adam din rai sau un cuvant de indemn la post. La finalul mesei, monahii canta catavasiile canonului Acatistului, troparele hramului, incheind cu condacul Acatistului. Dupa rugaciunile de multumire, ramane o singura lumanare aprinsa pentru a se citi Pavecernita Mica. La sfarsitul ei, obstea ingenuncheaza si egumenul citeste o rugaciune de dezlegare. Egumenul, purtand epitrahilul si Evanghelia in mana dreapta, se opreste la usa spre a-si cere iertare de la ceilalti frati. Monahii fac o metanie inaintea lui, saruta Evanghelia si mana dreapta a acestuia, apoi fac unii catre altii metanii, cerandu-si iertare si isi ureaza „Post bun”. Dupa ce si-au daruit unii altora iertare, se sting candelele si fiecare merge la chilia sa.

Sa luam aminte neincetat in acest post la cuvintele Mantuitorului: „Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal Cel ceresc; Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre” (Matei 6, 14-15).

Post cu bucurii.

Sursa: Crestin Ortodox

Read Full Post »

Duminică. Ninge viscolit încă de aseară. Asta da! vreme de stat la gura sobei şi de povestit la nepoţi. Chiar nu ştiu de ce mi-am adus aminte de nunta prin care ne-am unit vieţile eu şi sotia mea, nuntă frumoasă unde ne-am jurat credinţă în faţa lui Dumnezeu la Biserica Sfîntul Spiridon, încheiată cu petrecere mare la Salonul Voievodal de la Hanul Manuc. Petrecere mare adevărat vă spun, cu orchestră şi cu artişti adevăraţi, ca de exemplu Gheorghe Turda, Nicolae Suciu, Luigi Ionescu, Nae Lazarescu, George Enache şi … A fost realmente un spectacol de varietăţi. Nu să vă povestesc eu nunta mi-am propus acum. Poate, altădată. Acum am scotocit prin bibliotecă şi am găsit un volum denumit chiar aşa : Manuc. Semnat de doamna Victoria Comnea, care deşi are studii de Biologie la Universitatea din Bucureşti, a publicat poezie şi proză în revista Luceafărul şi a debutat cu un jurnal de călătorie la Editura Eminescu, America din valea adormită. De atunci a mai publicat, Perfect distractiv în 1999, Capcana în 2001, Ultima adoratoare în 2003, Un romb de cer în 2004. Manuc, a apărut la Polirom în 2006. Cartea este prefaţată de Bogdan Creţu, care printre altele, spune : ” Manuc propune o lume ficţională pe care o simţi, în ciuda fixării sale la debutul secolului al XIX-lea, verosimilă, plauzibilă, în care tot soiul de personaje pline de viaţă, multe coborîte din primul eşalon al istoriei adevărate, îşi deapănă firul existenţei cu o naturaleţe ce nu are cum să nu cîstige adeziunea cititorului. Un roman istoric >>cinstit<<, care renunţă la artificii inutile şi la alte strategii de seducţie în afara realului talent al autoarei”. Cartea aceasta vorbeste despre personaje istorice, pe fundalul războiului ruso-turc, în care Napoleon făcea eforturi de extindere a imperiului său. În toate aceste evenimente, Bucureştiul avea să joace un rol determinant, căci aici se duc negocierile de pace, mereu influenţate de prinţul armean extrem de bogat, Emanuel Manuc. Am să ‘desfac’ această carte în patru postări, după numărul capitolelor sale. Sigur că din această carte nu putea să lipsească o fiinţă fermecătoare, echivalentul feminin al lui Manuc. Alexandra Marioritza, este din stirpea rară a femeilor puternice, frumoase şi inteligente. Libertatea deplină nu o stînjeneşte, dimpotri : ii reliefează caracterul de femeie perfect stăpînă pe ea. Singura sa slăbiciune, este beyul Manuc. Vom vedea.

Acum, astăzi, credincioşii trebuie să dea dovadă de tărie : începe postul . Lăsata Secului are doua etape care conduc spre Postul Paştelui : Duminica Înfricoşatei Judecăţi, cînd se lasă sec de carne – astăzi -, şi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – duminica viitoare. Postul propriu zis, începe cu 15 februarie şi se încheie pe 4 aprilie. În această perioadă, voi vă lăsaţi ispitiţi ?

Read Full Post »

Luaţi cu treburile de zi cu zi, uităm de cei duşi dintre noi. Mai ales noi, bărbaţii, uităm. Femeile, ceva mai bisericoase, mai trag cu ochiul prin calendarele bisericeşti şi-şi mai trag de mînecă consorţii, că ar cam fi vremea să ne mai îngrijim şi de sufletele celor morţi, că merită şi ei săracii puţină amintire de prin partea viilor, măcar din timp în timp. Măcar de două ori pe an, înainte de Rusalii şi înainte de ziua rînduită de Biserică să se facă pomenirea celei de-a doua veniri a Domnului şi de înfricoşatoarea Sa judecată. Am putea noi să îi pomenim în fiecare sîmbătă, dar e prea mult pentru timpurile pe care le trăim. Morţii noştri pe care o să-i pomenim, au trudit o viaţă întreagă pentru noi, urmaşii lor, aşa cum trudim şi noi, pentru urmaşii noştri. Astăzi, e mbăta Morţilor. Cine încă nu este doborît de nevoi şi necazuri, şi mai are ce împărţi, mai pune cîte ceva prin oale şi tigăi la fiert şi la prăjit, face pachete în care mai pune ceva fructe şi ceva dulciuri, şi fuga la biserică, să-i miluiască pe sărmanii care vor ospăta în amintirea duşilor de pe această lume, de care ne mai amintim. Anul acesta, Sîmbăta Morţilor a fost socotită pe 6 februarie, pentru că nici ziua asta, ca şi ziua de Paşti, nu are dată fixă cum are Crăciunul. La Moşii de Iarnă, care este în sîmbăta dinaintea lăsatei postului de carne, Postul Paştelui, ne pomenim morţii pe care îi înşirăm pe cîte un pomelnic, care fiecare după puterile, mintea, şi inima sa. Ajută morţilor noştri pomenirea cu ceva ? Nu ştiu. Respectăm tradiţia. Dar conştiinţa noastră ar putea să fie ceva mai uşoară, iar cîţiva bătuţi de soartă, vor avea măcar o masă ceva mai cumsecade.Şi cîte o cană cu vin. Dumnezeu să-i odihnească pe moşii noştri. Amin !

Read Full Post »