Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘lewis caroll’

BULA ZILEI

 La o gospodărie apicolă vine un instructor de partid şi urlă :

 – tovarăşi, aşa nu se mai poate. Producţia scade.

 Bulă se ridică în picioare şi întreabă :

 – tovarăşe instructor, cît se ia pe un ovrei ?

 – Lasă asta Bulă. Acum vorbim de altceva, de miere, de creşterea albinelor. Statul are nevoie de valută. Ce vrei iar, tovarăşe Bulă ?

 – Cît se ia pe un ovrei care pleacă ?

 – Lasă tovarăşe. Discutăm despre creşterea albinelor. Statul are nevoie … Ce mai vrei iarăşi tovarăşe Bulă ?

 – Cîţi dolari se ia pe un ovrei care pleacă ?

 – Între opt şi zece mii de dolari, poftim. Şi acum, să discutăm despre creşterea albinelor, care lasă de dorit … Ce mai vrei tovarăşe, ce mai este ?

 – Nu putem să creştem ovrei ?

 Bonus

 – Bulă ce e tatăl tău ? – Activist de partid. – Şi mama ? – Nici ea nu munceşte.

 CITATUL ZILEI

 Muncitul din greu încă nu a omorît pe nimeni, dar de ce să rişti să fii tu primul ? EDGAR BERGEN.

 Bonus

 Dacă fiecare şi-ar vedea de treaba lui, lumea ar evolua mult mai repede. LEWIS CAROLL

Read Full Post »

Dacă tot a fost amintit de Italo Calvino în cartea sa (Dacă într-o noapte de iarnă un calator), Athanasius Kircher, ca ” inventator al teatrului polidictic” poate n-ar strica, să spunem cîteva cuvinte despre acest savant, comparat deseori cu Leonardo da Vinci. Pentru doritori, sunt disponibile pe Wikipedia o lungă listă cu lucrările sale, şi cîteva date sumare despre viaţa sa; din care eu reţin că, eclipsat fiind de apariţia raţionalismului prin Descartea, a fost repus în drepturi de-abia la sfirşitul secolului douăzeci, ca fiind ultimul renascentist. În cartea sa, Memoria vegetală (despre care am două postări şi un fragment – despre cartile cu insule –) , Umberto Eco punctează cîteva aspecte din activitatea lui Kircher. La fel ca şi Leonardo, Kircher a fost un precursor. Dar. Spune Eco : „Farmecul lui Kircher se datorează şi dificultăţii de a-l încadra într-o categorie”. În afară de reuşite, Kircher a avut şi numeroase rateuri, lucrările sale oscilînd între ştiinţific şi ficţional, el aparţinîndu-i deci categoriei denumite de francezi, „les fous litteraire”. Tocmai acestea îl interesează pe Eco. Mulţi savanţi, atunci cînd statutul academic nu le permite să avanseze teorii nesustenabile cu dovezi, apelează la romanul de ficţiune. Exemple avem destule. Eco însuşi, Eliade, Culianu, C. L. Dogson – cunoscut ca Lewis Caroll – mulţi alţii. Interesant este faptul că dacă în preocuparile sale, Kircher a ratat uneori finalitatea unor idei îndrăzneţe, a fost destul de aproape de reuşită. Dacă de exemplu a ratat complet descifrarea hieroglifelor, fără planşele sale, Champolion n-ar fi putut să aprofundeze subiectul şi n-ar fi găsit cheia potrivită pentru a descifra acele imagini. În cartea de care amiteşte Calvino, Ars magna lucis et umbrae, puţin i-a lipsit să descopere cinematograful. Cartea, plină de analiză combinatorică, încă îi mai uimeşte pe informaticieni. Tot el, înţelege că ciuma este produsă de microorganisme, care pot fi văzute la microscop. Se preocupă de astronomie, de vulcani, de maree, de curenţii oceanici, de eclipse, de străfundurile pămîntului, focuri de artificii, etcetera! A avut dreptate în unele privinţe, a greşit în altele. Spune Eco : Răutăcioşii vor spune că preocupîndu-se de prea multe domenii, statistic se putea uneori să nimerească, alteori nu, ca la jocurile de noroc. Un lucru este sigur. Athanasius Kircher a fost o personalitate interesantă, care s-a bucurat de preţuirea multor contemporani, printre care şi Leibniz. . Născut la graniţa a doua epoci ale enciclopediei, cea bazată pe informaţie rareori verificată amănunţit şi iluminism, în care enciclopedistul se baza pe munca unor experţi. „Kircher se găseşte la mijloc, între grija pentru exactitate a omului de ştiinţă …, şi imaginaţia povestitorului”.

Un sfat : nu căutaţi pe Google „teatru polidictic”. Google vă va trimite la pagina aceasta; eu am tras concluzia că termenul este inventat de Italo Calvino. Dumneavoastră ştiţi altceva ?

Read Full Post »