Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘lord carnavon’

„Ma simteam mai confuz decit atunci cind sosisem. Cel putin inainte nu-mi aminteam nimic, zero absolut. Acum tot nu-mi aminteam, dar aflasem prea mult. Cine fusesem ?” Ce se petrecuse in acele noua luni ? Pina sa capete raspuns la enigma asta, Yambo trebuie sa dezlege alt mister. Sezind in gradina si mincind un mar, priveste casa aia uriasa si brusc, intelege ca un coridor de la etaj este prea scurt. Ferestrele de la fatada, indicau existenta unei odai secrete. Cu greu, pentru ca jurase sa pastreze tacerea, Amalia ii destainuie secretul : acolo fusesera ascunsi patru baieti pe care ii cautau fascistii. Iar usa fusese zidita. Dar care este calea de acces? Sigur ca da! Inapoi in pod Yambo! „Chepengul nu era mare si se tragea cu usurinta in sus. […] Am coborit. […] In lungul peretelui … am vazut rafturi … pline de tiparituri […] La ora aceea lumina zilei era de-ajuns. Ma simteam ca Lord Carnavon care pune piciorul dupa milenii in mormintul lui Tutankhamon.” Aici fusese o capela, iar ulterior momentului cu partizanii, devenise refugiul lui Yambo. Acesta regaseste alte comori tiparite ale copilariei sale : Curierul celor Mici, Vittorioso, Topolino, Avventuroso, cu eroii si cu aventurile lor cu tot. Si o revista pentru femei, Novella, pe care sigur o citea mama sa. Pe o coperta, un chip. „Semana acel chip cu Paola ? Cu Sibilla? Cu Vanna? Cu altele ?” Era prea mic atunci ca sa stie, iar acum uitase tot. Dar, „Printre atitea carti cu Cino si Franco, imi picase in sfirsit in mina ceva care ma facuse sa ma simt in pragul unei revelatii finale. Revista ilustrata, cu coperta multicolora, se intitula Misterioasa flacara a reginei Luana. Acolo era explicatia misterioaselor flacari care ma agitasera dupa trezirea din accident, iar calatoria la Solara capata in sfirsit un sens.” Povestea in sine, este perfect insipida : „Cino si Franco, impreuna cu doi amici, in centrul Africii, ajung intr-un regat misterios unde o regina tot atit de misterioasa pastreaza o flacara cum nu se poate mai misterioasa care ingaduie o viata lunga, sau de-a dreptul nemurirea, dat fiind ca peste un trib salbatec Loana domneste, pururea frumopasa, de doua mii de ani.” Pe scurt, Luana se indragosteste de unul dintre amicii lui Cino si Franco, pentru ca semana leit cu un fost iubit de al sau, pe care il transformase in stana de piatra pentru ca rezistase farmecelor sale. Dar, ghinion! Acesta la rindul sau, este indragostit de sora reginei, iar dupa felurite aventuri, misterioasa flacara se stinge si adio nemurire. Si conchide Yambo : „In fine, o poveste cum nu se poate mai neroada. Dar evident ca mi se intimplase ca si cu domnul Pipino. Citesti cind esti mic o intimplare oarecare, pe urma o faci sa creasca in memorie, o transformi, o sublimezi si poti sa-ti alegi ca mit un fapt lipsit de orice seva. Intr-adevar, ceea ce fecundase memoria mea mea adormita nu fusese povestea in sine, ci titlul.” Asta este cheia acestei carti, care de-abia incepe! […] „Ceata statea tot inlauntrul meu, strapunsa cind si cind de ecoul unui titlu.” Tot scotocind, Yambo mai gaseste un clasor cu timbre (marturie vie a faptului ca era un colectionar in devenire de mic copil).Timbrele, frumoase, il plimba dintr-un colt al lumii in celalalt. Liberia, Guatemala, China, Andorra. „Ultima tahicardie m-a apucat in fata a doua timbre din insulele Fiji. Nu erau mai frumoase sau mai urite decit altele. Unul reprezenta un salbatec, altul avea harta insulelor Fiji.” […] „Secretul Solarei era ca la orice pas ajungeam in pragul unei revelatii si ma opream pe buza unei prapastii cu gura invizibila ascunsa in ceata. Exact ca Vallone, mi-am spus eu. Ce anume era Vallone?”

Read Full Post »