Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘luis sepulveda’

“Maestru indiscutabil al romanului scurt, Luis Sepulveda ne dezvăluie în Hot line faţa întunecată a Chile-ului. Investigarea unor linii erotice îl aruncă pe detectivul George Washington Caucaman, în infernul terorii politice.” Recunoscut ca fiind cel mai faimos scriitor chilian contemporan, L. Sepulveda, născut în 1949 “a străbătut încă de tînăr, teritoriile posibile ale geografiei şi utopiei, din selva amazoniană în deşertul Saharei, din Patagonia pînă în Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizaţiei Greenpeace. Din 1997 trăieşte la Gijon, Spania. Din această viaţă extrem de agitată, a scos la iveală poveşti şi romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestraţi romancieri şi nuvelişti sud-americani, şi nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe cînd avea 17 ani. Trei ani mai tîrziu îi apărea prima carte de povestiri intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni.” Din lunga listă de titluri apărute, citez cîteva dintre cele  apărute la Polirom : Bătrînul care citea romane de dragoste, Nume de toreador, Jurnalul unui killer sentimental.

“- Detest să vorbesc ca un bătrîn înţelept, pentru că bătrînii care sunt cu adevărat înţelepţi nu dau sfaturi; ei se mulţumesc să observe totul de la înălţimea anilor lor. Numai tu ştii ce trebuie să faci, şi singura mea recomandare e să preiei iniţiativa, să dirijezi lucrurile. – Asta vroiam să aud. Voi proceda ca huinas. – Nu înţeleg, băiete. – Pedro Valvidia a venit în Araucania împreună cu o femeie războinică, dona Ines de Suarez, care avea drept bagaje doar sabia şi două pisici. Într-o luptă de lîngă Angol ea şi-a pierdut pisicile, pe care nu le-a mai găsit. Valvidia a murit, dona Ines a murit şi ea, conchistadorii au devenit creoli, iar pisicile s-au înmulţit libere şi sălbatice, în munţi. Sunt nişte pisici mici, agile, excelenţi vînători; singurul lucru care le deosebeşte de felinele domestice sunt ghearele mari – cînd le scot, arată ca nişte mănuşi de box. Araucanii le numesc huinas. Sunt nişte animale foarte curajoase. Cîteodată, o haită de cîini reuşeşte să îngrămădească o pisică din asta într-un colţ, dar, spre deosebire de pisicile domestice, care în asemenea situaţii se zburlesc de parcă ar vrea să dispară, huinas atacă haita, sigure că n-o să cadă degeaba, şi mor cu un ochi sau cu o bucată din botul unuia dintre cîini în gheare.”

 Acest dialog sugestiv, este purtat de către detectivul araucan, G.W. Caucaman cu fostul său şef, înaintea bătăliei finale pe care araucanul, o dă cu mafia politică în ghearele căreia ţara sa fusese prinsă. Pentru “vina” de a fi prins o bandă de hoţi şi de traficanţi condusă de fiul unui general, araucanul, avea să fie detaşat în capitală, şi pus în bătaie de joc, să se ocupe de prostituate, femei agresate de către soţi sau de cine ştie mai cine, pe scurt o umilinţă greu de îndurat pentru un om destoinic, neîmpăcat luptător pentru dreptate, om al munţilor în mintea căruia, iadul nici nu putea să aibă alt chip, decît chipul unui oraş. Şi încă avusese noroc, pentru că şeful său care îl aprecia, în loc să “respect dorinţa generalului Canteras, să te exclud din serviciu, să mă spăl pe mîini şi să închid ochii cînd ucigaşii plătiţi de el să se ocupe de tine”, îl mutase disciplinar. Sigur că dorinţa de răzbunare a generalului şi a găştilor de mafioţi îl urmează pe araucan şi aici; chiar în prima seară, la prima tavernă în care araucanul intrase pentru o cină frugală, fusese imediat reperat şi interpelat : “- ascultă băi indian de c…t, suntem prietenii lui Manuel Canteras şi o să te aranjăm.”.

Numai că indivizii aceştia sunt simplă plevuşcă, pe care araucanul îi pune pe fugă fără pic de efort.

În timp ce îşi duce traiul în plicticoasa sa activitate,  la un moment dat este abordat de către doi foşti actori, care în prezent îşi cîştigau pîinea zinică, răspunzînd la apelurile pe care doritorii de amor prin telefon le adresau lor prin intermediul hot line.

Înspăimîntaţi, aceştia îi spun că un dement îi ameninţă prin telefon cu moartea; degeaba îşi schimbau numerele de telefon; ameninţările continuau să îi urmărească. Detectivul, cere o casetă şi merge la o staţie de radio locală, unde o prietenă a unei prietene identifică vocea respectivă. De fapt, nici nu mai este nevoie, pentru că generalul, bine informat de fiecare mişcare a araucanului, ştie exact unde este şi ce face acesta, şi trece la ameninţări; atît de sigur este pe sine şi pe imensa putere de influenţare pe care o are, că nici nu se mai gîndeşte să se protejeze şi intră direct în capcana pusă de către detectiv; acesta îl face să recunoască în direct, prin intermediul unui telefon, la amintitul post de radio, toate fărădelegile făptuite de el şi de ciracii săi. Final fericit. Poliţia, vine şi îl arestează pe dement.

 Cartea, este scrisă cu vigoare şi cu talent , scenele sunt atît de bine descrise că parcă vezi un film.

 De reflectat totuşi la cîteva lucruri; parcă ne este cunoscută nonşalanţa unor indivizi care ne sfideaza de 20 de ani.

 În această carte, nemernicul acela a fost totuşi arestat. Fără să fie foarte bine descrise, legăturile dintre politic, armată, afaceri mai mult ilegale, contrabandă şi infractori, sunt foarte bine conturate. De asemeni, acest soi de lucruri ne-au devenit familiare. De multă vreme.

 O foarte frumoasă poveste străbate această poveste dură : o poveste de dragoste înfiripată între araucan şi o şoferiţă de taxi, care i-a iesit acestuia în cale, chiar în prima sa zi în capitală, trimisă de cine ştie ce înger păzitor. Aceasta l-a recunoscut în poza din ziare,  unde era descris ca un pistolar iresponsabil, dar ştiind prea bine cum stau lucrurile de fapt, intuieşte adevărul şi vede în el, exact! ceea ce acesta şi este; un  OM adevărat !

Read Full Post »