Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘mafia’

Părăsim Etna. Pentru că n-am găsit de cuviinţă la postarea precedentă să pun un scurt clip făcut la vulcan, îl postez aici.

Se spune despre Taormina că ar fi perla mediteranei. Este posibil… vom vedea…  Deocamdată, îmi aduc aminte că alt clip dintre puţinele clipuri filmate aici în Sicilia încă nu şi-a găsit locul, aşa că, iată-l (vă asigur că merită văzut).

Dimineaţă, la urcarea în autocar, mi-au căzut din agenda în care notez cam tot ce relatez harta Maltei şi desfăşurătorul de itinerar. Semn clar: călătoria continuă doar azi că mîine, nu prea mai avem ce face. Avionul este la vremea amiezii aşa că…

Ghidul ne spune că noi am avut noroc la Etna – capricioasa Prinţesă a Siciliei – pentru că pe noi ne-a întîmpinat cu vreme frumoasă, alţii avînd parte de nori, ploaie, ba pe unii i-a primit cu grindină în luna august. Cum spuneam: fiecare cu bafta lui!

Din cauza activităţii vulcanului, fauna a cam dispărut. Totuşi, Etna fiind rezervaţie naturală mai există în zonă o pisică sălbatică şi o vulpe cu puişori. Spune Ianoş că dacă e flămîndă, vulpea apare din desiş şi cerşeşte mîncare de la turişti. Dacă aş avea puţin timp, l-aş crede 🙂

Sicilienii pun mare preţ pe masa de seară, atunci cînd familia se reuneşte. Dimineaţa se mulţumesc cu un corn sau o cafea – nu există noţiunea de mic dejun în Sicilia – la prînz ceva frugal, iar masa principală este cina. Mai aflăm că aici au inventat arabii Sorbetto – gheaţă cu fructe – care poate fi socotit strămoşul îngheţatei. Aşa să fie?

Trecem printr-o localitate denumită Zafferano, capitala de miere. Zafferano este prima localitate care a fost salvată de furia lavei prin intervenţia oamenilor, în 1993. În timp ce la sol echipe speciale săpau şanţuri pentru devierea rîului de lavă, piloţii americani au aruncat în calea erupţiei blocuri uriaşe de ciment, stăvilind-o! Act de eroism întrucît vizibilitatea era practic nulă din cauza norilor de cenuşă iar vîntul bătea cu sălbăticie.

DSC04837

DSC04840

DSC04841

Taormina. Un oraş mic dar extrem de cochet cocoţat pe Muntele Taurus. Nu prea înţeleg eu de ce-i denumit munte – are vreo 200 de metri înălţime – dar, mă rog! Oraşul se întinde în lungul unei străzi principale lungă de 900 de metri şi se mîndreşte cu peste 3000 de ani de istorie. Peste tot vechiul se îmbină cu noul, magazine cu tot felul de mărfuri sunt amenajate sub arcade romane, secţia de poliţie se găseşte într-o fostă baie romană, peste tot se văd plăci de plexiglas sub care se pot vedea vestigii antice. Cîteva obiective merită vizitate, printre acestea Teatrul grec şi Grădinile din Taormina, grădini  celebre pentru o frumoasă poveste de dragoste: o contesă surghiunită, amanta îndepărtată de la curtea unui prinţ a poposit în Taormina, iar primarul oraşului ca s-o înveselească a umplut pietrele cu flori şi cu copaci pînă cînd inima prinţesei s-a înduplecat. Toujour l’amour!

Un lucru de admirat în Taormina, este biserica rămasă din perioada bizantină; astăzi fiind catolică, păstrează repere arabe şi iudaice, acestea coexistînd paşnic de peste 1000 de ani. Deci, se poate!

DSC04842

Am mai văzut un astfel de exemplu de convieţuire paaşnică în orăşelul LOD din Israel.

Ce-ar mai putea fi spus despre această minunată bijuterie? Că este cam scump pentru pungile oamenilor obişnuiţi cu un confort moderat, că a fost vizitată chiar şi de Goethe şi mai ales că, abia după ce a venit aici Hollywood-ul să cumpere masiv castele şi vile, staţiunea a devenit atît de celebră cum este azi.

DSC04845

DSC04848

DSC04849

DSC04852

Am prînzit într-un restaurant cu o  vedere magnifică spre Marea Ionică,

DSC04856

DSC04857

restaurant indicat de domnul Ianoş unde după ce ne-am ospătat cum se cuvine, ne-a stricat cheful o tută care ori din incompetenţă ori din spirit de jaf, mă punea să plătesc nota de două ori. În fine, a intervenit ghidul italian şi cînd a văzut că-s hotărît să nu cedez, a aplanat conflictul. Aşa ceva în Malta, este de neimaginat!

Două vorbe despre „mafie”; cuvîntul acesta este de origine arabă şi înseamnă peşteră – în sensul de protecţie, loc care te protejează. Sintagma „cosa nostra” este tot o invenţie a la Hollywood. Organizaţia aceasta chiar există şi are rădăcini vechi. Sicilia a fost ocupată în decursul celor trei mii de ani de istorie de diverse seminţii. Ajunsese un fel de monedă de schimb între marile puteri ale vremurilor. În timpul stăpînirii spaniole, pentru că aceştia nu erau capabili – sau poate nu-i interesa – să înţeleagă problemele localnicilor (diferende de avere, certuri pentru vreo codană, etc) sicilienii au instituit tribunale – sfatul poporului – nemaiapelînd la justiţia stăpînitorilor. Şi cum totul se petrecea în familie, (tată, unchi, naş, uneori prieteni), secretul acestor tribunale era păstrat cu sfinţenie. Apoi lucrurile au degenerat şi avem aceste organizaţii criminale de care toată lumea aude dar nimeni nu ştie exact ce sunt.

Nu-mi rămîne decît să mă felicit că am ales această variantă de călătorie şi să vă îndemn şi pe voi să vizitaţi Malta. Luaţi pachetul principal apoi, pentru rest, puteţi ori să apelaţi la ghizi ori să vă interesaţi de mersul transportului în comun ori de ce nu, să închiriaţi un autoturism şi să mergeţi unde vă îndeamnă inima. Gata. 🙂

Read Full Post »

Odată debarcaţi de pe catamaran, suntem aşteptaţi de un autocar cu ghid local. Nici nu pornim bine şi Ianoş (vă amintiţi? „doar atîta vă mai spun şi…” 🙂 ) începe să ne bombardeze cu tot felul de explicaţii despre Sicilia, care mai de care mai interesante. Mai întîi o comparaţie simplă: dacă insula Malta are o suprafaţă de 267 kilometri pătraţi şi o populaţie de 400 mii locuitori, Sicilia are 25 000 de kilometri pătraţi şi o populaţie de 5 000 000 locuitori. Dacă Malta este aridă şi complet lipsită de resurse, Sicilia a fost şi încă mai este grînarul Mediteranei şi nici de resurse nu duce lipsă. Este adevărată teoria cu nordul bogat şi sudul sărac dar, se cam exagerează: Sicilia este mult mai bogată decît multe ţări, iar Mafia nu este chiar atît de atotstăpînitoare cum spun  clişeele venite de la Hollywood.

Un amănunt interesant este acela că în Sicilia producţia agricolă este concentrată pe localităţi pe specialităţi: carne într-un loc, vin în altul, şi tot aşa dulciuri sau orice altceva, prin secrete de familie transmise din generaţie în generaţie.

Sigur, există şi aici săraci – chiar pînă prin 1930 mai existau locuitorii peşterilor, troglodiţii – dar, oamenii sunt tare mîndri şi preferă calitatea, cantităţii. Din Sicilia provine celebra „pizza” care a cucerit întreaga planetă dar, aceasta a fost la origine mîncarea omului sărac care folosea astfel, toate resturile din cămară. Mare grijă au sicilienii la ingrediente, ei nu folosesc decît ingrediente de cea mai bună calitate; bucătăria locală nu prea seamănă cu bucătăria italiană de prin alte ţări tocmai pentru că numai aici se respectă cu stricteţe reţeta străveche: puţin, fie! dar măcar să fie bun!

În Sicilia se cultivă cereale, viţă de vie, măslini, lămîi, portocali (roşii), bergamo, roşcove şi multe alte  plante exotice, plante aduse aici de toate populaţiile care au rîvnit şi au stăpînit insula: fenicieni, romani, bizantini, arabi, francezi, spanioli.

Sicilia face desigur parte din Italia dar, are statut de semiindependenţă; la Palermo – capitala Siciliei – există un parlament cu putere administrativă locală dar, atenţie! şi cu drept de veto în Parlamentul Italiei! Hmmmm, nu cumva totuşi Mafia, ceva-cumva? 🙂

Limba siciliană este diferită de limba italiană, cuprinzînd mii de cuvinte distincte (care provin din arabă, greacă, spaniolă), aşa încît dacă vor, sicilienii pot să vorbească între ei fără să fie înţeleşi de restul italienilor şi dacă am înţeles bine, foarte multe cuvinte din limba siciliană pot fi înţelese cu uşurinţă de români; se pare că de aici provenea legiunea care a cucerit Dacia…

Mare importanţă a avut şi încă mai are pentru sicilieni, roşcova 🙂 Nefiind un copac pretenţios – creşte singur neavînd nevoie de nici un fel de îngrijire – poate să dea chiar şi trei sau chiar patru sute de kilograme de roşcove, roşcove folosite în cele mai ingenioase moduri de localnici. În afară de faptul că roşcovele pot fi consumate aşa cum se culeg, fiind denumite Pita Sf. Ioan, din roşcove se pot face siropuri bune pentru tuse şi pentru stomac, roşcovele sunt folosite în chip de colorant la producerea rujului, cu roşcove este colorat alcoolul de proastă calitate (de exemplu coniacul românesc de dinainte de 1989), din roşcove se pot produce diverse dulceţuri şamd.

Dacă tot a venit vorba despre Sf. Ioan Botezătorul, este vremea să demontăm un fals istoric vechi de două mii de ani: NU cu lăcuste  se hrănea sfîntul – de altfel acesta era vegan! – ci, cu roşcove! Confuzia s-a produs de la traducerea neglijentă, fructul roşcovului numindu-se „locusti”.

Tainele roşcovei încă nu s-au epuizat 🙂 Cinci seminţe de roşcovă – care se numesc „carat” cîntăresc un gram; am aflat de unde vine denumirea măsurii pentru pietrele preţioase. Cuvîntul „soldat” tot de la roşcovă provine. Cum aşa? Simplu: în vechime, fiecare om obişnuia să dijmuiască monedele aflate în circulaţie fie prin pilire fie prin tăiere pur şi simplu! În acest caz, s-a introdus o monedă greu de deteriorat, monedă care a fost denumită „solidus”, şi care avea greutatea a 24 seminţe de roşcovă, de unde şi denumirea de aur de 24 de carate; cu aceste monede erau plătiţi soldaţii la sfîrşitul serviciului militar, iar în registrele contabile ale vremii se scria: „solidus datus” cutărui militar, de unde şi denumirea. Ei şi uite cum vremea a trecut şi facem prima oprire…  🙂

 

Read Full Post »