Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘magul s. maugham’

Este ora 8,30 ora Ro și suntem deja în zbor de o oră întreagă.

Pînă aici totul a decurs firesc, trezire, baie, ceai/cafea, drum liber pînă la aeroport. Aici, sute de mașini și mii de oameni matinali se înghesuie laPlecări. E limpede că aeroportul a devenit insuficient și este nevoie de unul nou, presupun că va fi construit peste cîteva secole dacă atît va mai rămîne pesedeaua la putere.

Ne întîlnim cu ghida care ne înmînează ultimele documente, coadă la check-in, jos cureaua la scanare (huo 🙂 ) pune tableta pe o tăviță separat, dacă-i ordin cu plăcere, 🙂  o cerberiță apasă în mod repetat butonul pixului meu Carandache, amintire din Elveția, se convinge că nu-i altceva decît un biet pix cu pastă, trecem de control și ne punem pe așteptat încă o oră. A trecut și aia, ne-am cățărat în pasărea de metal și nu după prea multă vreme, o stevardiță și doi stevardoi ne îmbie cu cîte ceva de-ale gurii, apă, bere, vin, suc, gustări, totul contra cost (piperat!!!), adună resturile, salut! 🙂

Vreme frumoasă, soarele lucește pe un cer albastru și senin, Tandemul somnolează, eu citesc. Și mîzgălesc 🙂 Și corectez o integramă abandonată de Silvia 🙂 Vom ajunge la Lisabona la ora locală 9,55, ora Ro 11,55, care va să zică vom avea o zi mai lungă cu două ore. Avionul, un Boeing 737-800 este aproape plin. Dar nu doar cu venerabili cum a fost autocarul în deltă ci, tare mă tem că-s cel mai vîrstnic dintre toți… Mulți tineri, uite și cîțiva copiluși dedați la microbul turismului, cărora, vorba lui Agopian, le-a rămas în tălpi un rest de umblătură 🙂

A făcut ochi și Tandemul. Mai avem? Suntem abia la jumătatea drumului. Aham! 🙂

Silvia chinuie de zor la integramă iar Robi se zgîiește pe geam. Anticipasem plictisul din avion și am luat cu mine Magul de S. Maugham. O recitesc și zîmbesc amuzat de fanfaronada expusă de acel straniu personaj, Oliver Haddo. Nu-mi mai aduc prea bine aminte subiectul, îl recunosc abia pe ici și colo dar știu că este o carte potrivită pentru călătorie. Nu mai știu nici măcar dacă am scris despre această carte pe blog…

Potrivit Saturday Rewieu of Literature ”Somerset Maugham rămîne un artist pasionat al formei. Scriitura sa este atît de densă, de bine calibrată, închegată și ingenioasă, încît captivează atenția citiutorului de la prima pagină la ultima.” De acord. Dar. Asta nu înseamnă că nu are și scăpări sau trageri de păr 🙂  Părerea mea!

Deși i-am dat lui Robi să citească, Dumnezeu s-a născut în exil de Horia Vintilă, văd că stă cu coatele pe măsuță și cugetă intens J Probabil că va citi în transatlantic, la întoarcea în Canada, patria sa adoptivă 🙂

Mai avem? Mai e.

Iar ghiridonesc șnapanii hotărîți să-mi umfle banii. Resist 🙂

Se numește Ioana Butnaru, este ghida noastră care a călătorit cu noi și m-a intrigat de la bun început. Stătea la intrarea în aeroport și înmîna turiștilor ultimele documente. I-a dat și Silviei două plicuri și la remarca mea că suntem trei, privindu-mă drept în ochi dar fără o vorbă mi-a arătat că pe un plic este menționat ”fam”. Ok, am priceput. Nu știu să-i apreciez vîrsta, nici tînără nu pare a fi dar nici bătrînă. Pare a fi o femeie matură și cu experiență. Tenul măsliniu, doi ochi negri pătrunzători, părul tuns chilug la frunte și la perciuni dar are prinse în păr un milion de codițe împletite. Negre. În ton cu îmbrăcămintea: bluză neagră, pantalon negru, geacă neagră cu glugă la fel. Pare de etnie arabă sau mai degrabă gitană. Voi mai vorbi despre ea.

Deocamdată este ora 11 și mai avem 55 de minute de zbor. A venit unul dintre băieți cu o tăviță cu bombonici. Mulțam fain dar nu, n-am chef să mi se facă sete și să am nevoie de toilet. Mai citesc…

Suntem rugați să ne punem centurile și cum zgomotul de motor s-a atenuat presupun că am început manevra de aterizare. Aterizăm tocmai la timp, vreme mohorîtă dar este cald, autobuz, coridoare nesfîrșite, la conveierul 10 așteptăm valizele. Vin și ale noastre vine și ghida locală, suntem în autocar, ÎNCEPEM! 🙂

Read Full Post »