Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘mahmidia’

Aveam tableta  setată pe alarmă la 6,45 dar la 6 fix m-am trezit și n-am mai putut să dorm. Nici Silvia. În timp ce ea își meșterește ness-ul matinal obligator, eu m-am băgat la duș. Baia este curată cu excepția căzii. Mă rog, pentru a face un duș este utilă.

Mic dejun îndestulător iar acum suntem deja ambarcați în așteptarea veșnicilor întîrziați despre care n-am nici cea mai mică idee de ce mama naibulii nu le ajunge timpul, NICIODATA.

Mă rog, astăzi avem program ceva mai lejer, adică vom termina hoinăreala pe la ora 18. Vom merge pe brațul Sf. Gheorghe pe traseul Nufărul, Iconii de sus, Bălteni, Uzlina, debarcare la complexul turistic Cormoran și retur.

L-am întrebat iar pe ospătar, dacă s-a trezit tot la ora 5 ca să ia apă din Dunăre pentru ciorba de pește. Hîtru, mi-a răspuns că s-a trezit la 6 că azi avem ciorbă de văcuță 🙂

Am pornit la drum. Vremea este frumoasă iar, chiar dacă la început a fost cam răcoroasă. Peisajul este diferit față de brațul Sulina unde a predominat stuful, și este asemănător cu brațul Chilia unde predomină copacii.

Am trecut pe lîngă hotel Mila 35 (pe stînga) și tot mergem. Am ajuns la o răspîntie: stînga Chilia, dreapta sf. Gheorghe care este cel mai lung dintre cele trei brațe/canale. Suntem în comnuna Nufărul, trecem pe lîngă insula Ostrov care dispare cînd Dunărea are nivelul mai crescut.

Lîngă un obiectiv militar secret (mbuahahahaha 🙂 ) este o casă pe apă, cum sunt cele de la Amsterdam. Iată și niște dealuri… Stînga Oltenii de jos, dreapta Oltenii de sus. Care va să zică, oltenii-s peste tot. Chiar și la izvorul Mureșului este un sat denumit Oltzem, nu mai vorbesc despre oltenii din Olt și iată că dăm peste olteni chiar și-n delta lipăvenilor 🙂

Se mai văd niște dealuri nu mai înalte de 120 metri poreclite nu se știe de ce, munți. Așa cum noi avem munții Măcin în Dobrogea au și italienii niște munți pitici la Taormina de exemplu, unde am fost și noi, și unde am tras o ceartă cu mafioții ca la Verdun! Mă puneau macaronarii naibii să plătesc masa de prînz de două ori. Atît m-am rățoit la ei, că pînă și ghidul local (șeful mafiei din restaurante) a spus scîrbit: vai, vai, adică pleacă pe limba lui, și auleo pre limba noastră 🙂 : iaca mi-am găsit nebunu 🙂

Pe nesimțite am ajuns la Mahmudia unde mai este activă o carieră de calcar. Ne-a explicat domnul Blidaru care-i tehnologia dar eu am reținut numai că respectivul calcar este îmbarcat în barje și cărat la Galați și chiar se exportă. În depărtare se văd eoliene, ca peste tot în Dobrogea.

Bon. Mult mai repede decît am chitit am ajuns la Uzlina respectiv la Complexul Cormoran.

Read Full Post »