Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘manipulare’

Mă bufneşte rîsul cînd îi aud pe unii, cînd afirmă că sunt: sociologi, politologi, psihologi, şi mai nou, specialişti (he he hee, specialişti) în PR – aka – specialişti în comunicare. Tare mă mai distrez cînd îi aud pe aceşti impostori cu ştaif, cum îşi dau plini de importanţă nu cu părerea ci, cu verdictul! Aceşti veritabili impostori, nu sunt altceva decît, nişte manipulatori ordinari. Să o luăm metodic:

– sociologii. Aceşti indivizi, se bazează masiv pe sondajele de opinie. Sondaje pe care ei le fac la cererea expresă a unor grupuri de interese, grupuri cărora le livrează constant, exact ce vor aceste grupuri să audă: că nu ştiu ce proporţie din populaţia sondată, este sau nu este de acord cu atitudinea unor anumite partide, personaje cu impact mediatic, etc. Pe mine, nu m-a întrebat niciodată, nimeni, despre nimic. Pe voi, v-a întrebat cineva ceva, vreodată? Sunteţi cuprinşi în marja lor e manipulare, a o mie şi ceva de cetăţeni sondaţi? Nu cred, că.

– politologii. Îi desfid pe aceşti indivizi, pur şi simplu. Aceşti indivizi, pretind că ştiu şi că pot să extrapoleze comportamentul liderilor actuali, cu comportamentul liderilor din trecut. Evident, aceşti indivizi se bazează masiv, pe concluziile sociologilor. Parţial, şi pe teoriile istoricilor. Istorici? Mare parte dintre aceşti istorici, sunt simpli omuleţi care interpretează faptele trecutului, prin propriul lor pat al lui Procust; sau şi mai grav, prin patul ideologilor zilei aflaţi în slujba PUTERII!

– psihologii. Ăştia da, specialişti! Specialişti în ZERO barat. Palide înlocuitoare a duhovnicilor. Indivizi care supuşi unui examen competent, ar trebui urgent împărţiţi în două cete: profitori ai naivităţii, şi nebuni sadea, adică omuleţi căzuţi în patima sindromului defectului de profesie. Nebuni care se cred ciocane şi care nu mai văd în jurul lor, decît cuie.

pi ar-iştii. Veritabile mostre ale minciunii sfruntate dusă pe cele mai noi culmi ale sofismului cu orice preţ, ca sfidare a celei mai elementare logici a bunului simţ. Aveţi nevoie de exemple? Deschideţi televizorul. Şi dacă mai puteţi, JUDECAŢI!

– – –

PRECIZARE: Am tot respectul pentru profesioniştii adevăraţi.

 

Read Full Post »

Fumatul

Sînt fumător. Aproape de cînd mă ştiu, sînt fumător.

Sînt fumător de ţigarete dar nu sînt fumător numai de ţigarete. Sînt fumător care fumează ceva mai amplu. Mult mai amplu. Am fumat cam tot ce se poate fuma: ţigarete de calitate bună, ţigarete de calitate proastă, chiar şi pipă am pufăit. Înclusiv trabucuri am fumat: trabucuri cubaneze. Cunoscătorii, ştiu ce spun.

Dar nu despre fumatul tutunului este vorba, aici. Aici este vorba despre fumatul vorbelor. Este vorba despre fumatul vrăjelilor. Adică, vorbesc despre fumatul manipulărilor care au inundat atmosfera globală şi au acaparat gîndirea oamenilor care se văd (s)cufundaţi într-o ceaţă deasă şi prea densă de fum. Nu fum de tutun ci, fum produs de petardele manipulărilor de tot felul.

Aici e aici: pe pachetul de ţigarete din care tocmai am mai scos şi aprins o ţigaretă, stă scris că: “fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jur.” Pe verso, scrie: “poţi reuşi, noi te putem ajuta. Doctorul sau farmacistul dumneavoastră vă poate ajuta ( sic!) să vă lăsaţi de fumat.”

Seriooos? Hai că este foarte bun îndemnul. Trec lejer peste faptul că industria tutunului este una dintre cele mai profitabile industrii din lume, şi nimeni nu încearcă să o stopeze. Nici nu ar avea cum să oprească dreptul fiecărui om să-şi aleagă calea către cele veşnice. Mă rog, una dintre ele.

Vă pun o întrebare simplă: există un singur vehicul de manipulare în massă – că informarea este căzută în desuet de multă vreme – ( ziare, televiziuni, radiouri, internet, etc), unde să vedeţi la loc vizibil, că MANIPULAREA este adevărata cale către neant? Ştiţi bine, că NU!

Deci, vă întreb: pe ce se bazează cei care ne-au “fumat” pe noi, oamenii obişnuiţi, şi ne intoxică permanent cu perdele de fum manipulator? Pe faptul că cei care se lasă din ce în ce mai greu “fumaţi” sunt minoritari, şi pe faptul că nu există – încă – doctori (sau farmacişti) care să devoaleze manipularea la nivel mondial?

Repet, sînt fumător. Dar. Prefer să mă intoxic cu nicotina care-mi poate ucide trupul, decît să mă las intoxicat de manipulatorii care vor să-mi ucidă spiritul şi gîndirea liberă. Voi, ce “fumaţi”? Cu ce vă lăsaţi intoxicaţi?

Read Full Post »

Joaca

     Începînd din copilărie, ne raportăm viaţa la joacă şi la poveşti. Nu mă refer chiar la prima parte a copilăriei noastre în care suntem complet neajutoraţi. Are mama fiecăruia dintre noi grijă să fim alăptaţi, au grijă bunicii noştri să ne hrănească imaginaţia cu poveşti, au grijă educatoarele din grădiniţă să ne dezvolte abilităţile cu jocuri, cu desene pe care le colorăm sau mai nou, cu jocuri pe calculator. Mă refer la joaca, de fapt la trînta noastră cu viaţa, trîntă care începe undeva la vîrsta adolescenţei. Dacă prima conştienţă de sine ca individ se instalează undeva pe la vîrsta de trei ani, conştienţa de sine ca persoană distinctă în lume, se instalează în imaginarul nostru afectiv, în perioada primei tinereţi. În această perioadă, începe adevărata noastră joacă de-a viaţa.

     Care joacă, numai joacă nu e.

     Ne place să credem că fiecare dintre noi este unic şi irepetabil. Din punct de vedere genetic, este adevărat. Eroarea începe o dată cu raportarea la factorul social. Fiecare dintre noi se consideră unic şi irepetabil numai în măsura în care istoria fiecărei vieţi nu poate fi cuantificabilă şi comparabilă cu istoria altor vieţi de pînă acum. Ne place sau nu prea, foarte mulţi dintre oamenii care nu contează decît statistic, seamănă între ei destul de mult; mai exact spus, pentru că nu au personalităţi puternice, în stare să-i diferenţieze de massă, se topesc în anonimatul colectiv. De exemplu, spectatorii de la un meci care huiduie, sau spectatorii de la un concert reuşit care aplaudă. Nu ies în evidenţă decît extremiştii care trec la violenţă pe stadion, sau spectatorii prevăzători care au venit cu flori şi le oferă artiştilor

     La polul opus, sunt tocmai personalităţile care puternice fiind, ies în evidenţă şi încep o joacă pe viaţă şi pe moarte între ei, pentru dobîndirea supremaţiei. Conştienţi fiind că la început, nu au nici-o şansă de reuşită pe cont propriu, astfel de personalităţi se asociază sub diferite forme : partide, cluburi, sindicate, asociaţii patronale, etnice, sau profesionale, şamd, etcaetera. În sînul fiecărei asociaţii, începe lupta pentru putere. Şi la acest nivel, indivizii se asociază pe căprării, potrivit unor interese sau mai degrabă potrivit unor simpatii explicabile sau mai puţin.

     După ce la nivelul fiecărei asociaţii s-au stabilit fie şi temporar nişte ierarhii, se dă bătălia finală între acele grupări, pentru atragerea celor mulţi prin intermediul capcanelor unor promisiuni deseori imposibil de onorat (poveşti). Cu restul de oameni, anonimii, se joacă din plăcere sau din interes, manipulatorii. Şi se joacă, nu glumă!

     Cu vremea, oamenii obişnuiţi, oamenii topiţi în anonimatul unor categorii sociale diverse cum ar fi pensionarii, şomerii, studenţii, încep să se complacă în manipularea care de multe ori, le dă gata mestecat un pseudo-ideal-de-viaţă, eliberîndu-i de grija de a mai gîndi şi modela, chiar propria lor existenţă. Cu alte cuvinte, oameni de la care se aşteaptă maturitate, re-cad în mintea copiilor, aşteptînd ca cineva să le dea ceva. Adică se joacă inconştient cu viaţa lor, adică de fapt, se joacă chiar cu destinele unui popor întreg.

     Se spune că unele trasee istorice au format popoare, iar alte trasee istorice au avut ca rezultat, populaţii. Diferenţa dintre un popor şi o populaţie, este relativ simplă : un popor îi ajută pe cei merituoşi să devină lideri, iar o populaţie face tot ce este posibil ca orice ins înzestrat peste medie, să fie tras înapoi în anonimat. ‘Ra-ia-i tu al dreaq să fii, o faci pe deşteptu’, ha ? Iar cu acest tip de atitudine, chiar nu mai este de joacă. Afară de cazul în care statisticii, devin conştienţi că manipulatorii, se cam joacă de fapt, cu focul.

BLOGUL ZILEI :  http://despresufletulmeu.wordpress.com/2011/03/30/mesaj-din-japonia/ 

Plus  : http://delaepicentru.wordpress.com/2011/03/30/%E2%98%85-despre-potop/

 

 

Read Full Post »

             “- Ameninţările ?

– Sigur. Televizorul, de exemplu.

– Televizorul ?

– Sigur. Unde credeţi că se află în acest moment milioane de americani, de italieni, de francezi, de japonezi şi aşa mai departe ? Se uită la televizor, tembelizaţi. Nu gîndesc. Nu se mişcă. Se uită şi atîta. Televizorul gîndeşte pentru ei, se mişcă pentru ei, trăieşte pentru ei. Trăieşte ? Îi otrăveşte cu idioţenia lui şi ei nu-şi dau seama. Îi face apatici, dar ei nu-şi dau seama. De ce se uită, se uită şi iar se uită ? Toate pericolele lumii sînt închise în cutia asta blestemată care stă în mijlocul casei ca un altar şi toţi îngenunchează muţi în faţa acelui altar. Orice Hitler ar putea să transforme prin televiziune o naţiune paşnică într-o haită de fiare : mitingurile sale, ochii săi, ar putea intra în orice sufragerie, în fiecare dormitor, şi n-ar mai fi nevoie să mergi undeva ca să-l asculţi sau să-l vezi. Totuşi, ei nu stiu asta, nu bănuiesc nimic, nici măcar nu se gîndesc de ce se uită; se uită şi gata. (…)

            – Foarte bine, domnule Bradbury, dar datoria jurnalistului nu este să exalte fărîma de frumos care există, ci aceea de a căuta răul, urîtul şi să-l denunţe. Datoria omului nu este aceea de a se mulţumi, este aceea de a se răzvrăti. Numai prin revoltă se poate afla adevărul.

            – Dar într-un anumit moment trebuie să găseşti acel adevăr. Vine o vreme cînd societatea spune jurnalistului, OK, băiete, totul e în regulă, e perfect. Dar, devreme ce eşti aşa de grozav şi dai în stînga şi-n dreapta aşa de bine, devreme ce ai stricat totul, toate speranţele noastre, iluziile noastre, explică-ne cum să ni le refacem. Atunci, draga mea, ori spui cum să se refacă ori închizi prăvălia. Au atacat mult societatea, cu un entuziasm de balic. Dar nu poţi fi balic o veşnicie. Balicii au întotdeauna febră şi nu poţi să ai febră o veşnicie. Febra este o boală, iar boala nu este veşnică. Atunci cînd termometrul urcă la patruzeci şi unu de grade, sau mori sau te vindeci”.

            Au trecut aproape cinci decenii de cînd Ray Bradbury a spus acest adevăr dureros, într-un interviu acordat excelentei jurnaliste care a fost Oriana Fallaci. (Dacă soarele moare / editura Dacia / 1981 / pag. 23 şi 25)

            Vi se pare actual?

            “Televiziunea, prin urmare, ŞTIE că poate determina gusturile publicului fără nevoia de a li se adecva în mod servil. În regim de liberă concurenţă, ea se adaptează, bineînţeles, unei legi a cereri şi a ofertei, dar nu faţă de public, ci faţă de comanditari : educă publicul potrivit intenţiilor comanditarilor”, spune Umberto Eco (Apocaliptici şi integraţi – comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă / Polirom / 2008 / pag.341) .

            Vi se pare cunoscută această metodă ?

Read Full Post »

Este scandalos faptul ca presedintele in exercitiu, nu are acces la televiziunea nationala ? NUUUUUU ! spune directorul pesedist al institutiei. Trebuie aprobare de la Parlament.

Este scandalos faptul ca pe televiziunile tonomatizate, in plina campanie electorala, in loc sa se discute problemele cu care se confrunta tara, presedintele este demonizat la foc automat ? NUUUUUUUUU ! spun redactorii acelor televiziuni. Politica editoriala le apartine in totalitate.

Este scandalos faptul ca toate “sondajele de opinie” sunt prezentate fie deformat, fie sunt tinute sub tacere ? NUUUUUUU ! spun “haznalistii”. Sint cercetari sociologice de interes strict profesional. Sociologic.

Este scandalos faptul ca pina si presa internationala, se cruceste la ce razboi mediatic, este supus presedintele in propria sa tara, de catre cei care il acuza de dictatura ? NUUUUUU ! Spun la unison tonomatele. Libertatea de presa primeaza.

Este scandalos faptul ca stafful de campanie al contracandidatului Geoana evita sistematic, o confruntare cu presedintele ? NUUUUUUU ! Spune purtatorul de cuvint. Strategia de campanie nu se supune unor solicitari exterioare. Nici in interesul electoratului, care ar trebui sa voteze in cunostinta de cauza ? NICI ! samd.

Ce vom alege duminica 6 decembrie, vom vedea : fie un presedinte care doreste cu tot dinadinsul normalizarea, adica Basescu, fie un presedinte captiv al unor retele mafiote transpartinice, adica Geoana.  ALEGETI !

Read Full Post »

Umbla pe bloguri zvonuri care afirma ca Geoana are intre 5 si 8 procente in fata lui Basescu. De unde se informeaza blogherii respectivi ? Mister! Nimeni nu poate sa dea un raspuns credibil. “Surse Primare”. Cum a reusit Geoana  sa creasca in sondaje cu mai bine de 20 de procente ? Alt mister! De fapt, au fost lansate zvonuri care incearca sa acopere lasitatea lui Geoana. Acesta fuge de o confruntare barbateasca unu la unu cu Basescu. Pe bloguri  se ingina la unison : Basescu e infrint, Baescu e infrint, ura geoana mea Basescu e infrint. Infrint pe naiba ! Nimeni nu poate sa stie ce coace presedintele Basescu. De unde il demoniza in cele mai inimaginabile moduri, presa a trecut la un embargou total. Basescu parca nici nu mai exista. A disparut. A ajuns lumea sa priveasca la Zero TEVE, pentru ca este singurul post care il mai da pe Basescu la mitingurile electorale. Manipularea mogulistica a atins noi recorduri. Dar nu si apogeul. Acesta va fi atins, de-abia saptamina viitoare. Saptamina decisiva pentru alegerile de Duminica, 6 decembrie 2009. Nu uit ca atit SRI cit si SIE sint in mina dusmanilor presedintelui. Ma astept la manipulari venite din absolut toate partile. Mai cu seama, de la „Sursele Primare”. Daca acestea sint infectate, restul este floare la ureche : tin electoratul lui Basescu, acasa. Limpede ?

UPDATE. Daca Basescu nu are voie la televizor, Duvaz are voie sa afirme ca Basescu se teme de mitinguri. Minciuna sfruntata ! Chiar astazi Basescu a participat la mitinguri. Si il scuza pe Geoana ca nu se confrunta cu presedintele.

UP DATE 2

La comentarii, aveti doua linckuri explicative.

Read Full Post »