Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘minciuna’

Ieşirea din cerc

Nu despre ieşirea dintr-un cerc anume vreau să spun cîteva vorbe ci, despre ieşirea din cercul propriu de minciuni, cerc în care ne complacem adesea. De cînd conştientizăm că suntem fiecare dintre noi, parte a acestei lumi, ne proiectăm orizonturi de speranţă într-o lume aproape utopică, lume care să conţină ŞI sau mai ales, propria noastră viziune despre cum ar trebui să fie sau să arate „lumea noastră”.

Cred că primele orizonturi de speranţă pe care le avem, le avem încă din fragedă pruncie mai cu seamă îmboldiţi de „maturii” care ne înconjoară cu falsă bonomie: – ce vrei să te faci cînd vei fi mare? suntem întrebaţi, iar noi, naivi, răspundem fiecare cum se pricepe (doctor, aviator, şofer, etc), spre amuzamentul celor „mari”.

Foarte puţini dintre noi avem şansa de a fi îndrumaţi corect către o carieră care să se potrivească atît aşteptărilor noastre dar mai ales, o carieră care să se potrivească în special cu aptitudinile noastre. Mă apucă melancolia cînd mă gîndesc cum ar arăta lumea aceasta dacă nu s-ar pierde în anonimat atîtea şi atîtea talente native, talente nedescoperite, neşlefuite, nepuse în adevărata lor valoare. Cred că fiecare dintre noi are exemple aşa că, nu voi insista.

Primele gînduri  despre cum ne vom alege cariera le avem începînd cu adolescenţa; atunci începem să căutăm modele mai întîi în familie, apoi dintre profesori; mai rar, dintre cunoscuţii familiei. Primul pas cu adevărat serios îl facem odată cu alegerea meseriei; fie o meserie lucrativă, fie o meserie care necesită studii aprofundate la o facultate (sau la mai multe). Drama începe odată cu negarea zicalei tatălui lui Creangă:

Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. N-ai auzit că unul cică s-a dus odată bou la Paris, unde-a fi acolo, şi a venit vacă?

Aici este aici! Goana nebună după o diplomă care să ne facă viaţa mai uşoară (he he he – ce minciună!) ne strîmbă definitiv caracterul. Trebuie să ai o doză uriaşă de auto-minciună ca să te pretinzi altceva decît eşti, şi trebuie să  dezvolţi un uriaş tupeu pentru a lua locul celor care chiar l-ar merita. Aveţi cu totul exemple aşa că nu voi insista, nici aici.

Odată porniţi pe această pantă, cale de întoarcere nu mai există. Trebuie să ne agăţăm cu disperare de o poziţie în care nu putem performa pentru că suntem conştienţi – mare parte dintre noi – că a trecut vremea de a mai învăţa cu adevărat o meserie la care să ne pricepem, meserie care ar putea fi extrem de utilă, întregului. Pe de altă parte, nu concepem să fim serviţi decît de frizerul/coaforul „meu”, de cizmarul „meu”, de ospătarul „meu”, etc.

Cred că am conturat ideea destul încît iar, să nu mai insist. Putem discuta, dacă vreţi, pe larg, cum putem să spargem acest nefast cerc al auto-minciunii, la comentarii. Bine? 🙂

Dacă este luni, membrii clubului psi iar s-au pus pe aşternut slove, tot pe această temă:

clubul psi motanul Grişka

Olimpia

Carmen P poezele

Carmen P aburi de cafea

scorpiuţa

tibidoi dor

La Fee Carmen DJ

Abisurile altcersenin

Read Full Post »

psi-duzină cu douăsprezece cuvinte impuse:

minciuna, sarac, coloratura, imens, freamat, adancit, ecou, desuet, lumina, inexorabil, voluntar, masa 

_ _ _

Cu cît este mai sărac, cu atît mai greu îi vine unui om să se împace cu minciuna. Nu mă refer la cei care mimează în mod voluntar deşi desuet, aflarea în nevoie. Mă refer la omul obişnuit să ducă povara lumii, omul născut, crescut şi educat în lumina credinţei, omul care se ghidează după un cod inexorabil de etică elementară, un cod de etică atît de necesar unei bune convieţuiri normale. Sigur că nu putem fi cu toţii la fel, imensa coloratură tipologică a lumii conferind  vieţii întregul freamăt care o face atît de frumoasă. Numai  că din păcate, asistăm cum se coagulează sub ochii noştri o masă de oameni care au început să manifeste un imens dispreţ faţă de lege şi faţă de tot ce mai este sfînt pe lumea asta. Parcă se tot lăţeşte grupul de oameni adâncit în intenţii necurate, egoiste, oameni la care etica minimalistă, nu mai are nici-un ecou. Bogăţia căpătată pe căi necinstite rareori produce bucurie ci numai griji şi temeri cumplite. Încotro, oameni buni, încotro?

Totuşi. Avem şi altfel de exemple. Tare mă bucur că pe inter şi pe intra net (Olimpia ştie de ce), mai găsesc oameni adevăraţi, oameni care muncesc din greu convinşi fiind că la un moment dat, va veni şi vremea afirmării lor. Este vorba printre alţii de Tuşa Vero, căreia îi urez un sincer şi foarte mare, LA MULŢI ANI! Nu-i tocmai uşor să trudeşti la traducerea scrierilor altora, în timp ce scrierile tale de prea multe ori la fel de bune, au avut de aşteptat 20 de ani lungi pînă să vadă lumina tiparului. La cît mai multe cărţi apărute sub semnătura ta, dragă Vero!

Şi-i mulţumesc dragei Camelia iniţiatoarea clubului psi, club prin intermediul căruia am avut onoarea de a o cunoaşte inclusiv personal la Bookfest 2012, pe minunata Ana Veronica Mircea. Un gînd bun şi pentru motanul Grişka, inspiratorul şi sfetnicul său de taină. 🙂

VERO

dor de femeie

vanessa

carmen pricop

scorpio

virusache

ch3815h

almanahe

anacondele

Carmen dj

altcersenin

ada

Bonus primit de la psi

.

Read Full Post »