Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘misionari’

Cutuma. Obiceiul. Traditia. Rinduiala ancestrala, care trebuie musai tinuta la respect, altfel fie se ajunge la degradare, fie la anarhie. Umbla zvonul ca in triburi invecinate, titlul de ozo „a decazut asa de mult, incit orice cersetor poate sa-l aiba”. Dupa ce Ikemefuna fusese omorit, pe Okonkwo l-au napadit gindurile negre. Vedea cu amaraciune ca pina si una dintre fiicele sale este mai destoinica decit propriul sai fiu, Nwoye. Cum avea slabanogul acesta, sa-l mosteneasca pe el, Okonkwo, cind el, Nwoye, seamana mai mult cu bunicul sau, Unoka ? Fusese bine ca Ikemefuna fusese ucis ? „- Pamintul nu ma poate pedepsi pentru ca am ascultat porunca trimisului sau, spuse Okonkwo. – e adevarat, recunoscu Obierika. Dar daca Oracolul mi-ar spune ca fiul meu trebuie sa moara nu m-as opune, dar nici nu l-as ucide eu„. Intreaga comunitate Umuofia, formata din noua sate, numara cam o mie de suflete. Toate pricinile erau judecate pe un teren destinat adunarilor populare – ila – de noua egwugwu – spiritele stramosilor, cite unul de fiecare sat. Capetenia lor, purta denumirea de Padurea Blestemata, aidoma locului in care erau parasiti inainte de moarte, cei care nu meritau onoarea de a fi ingropati linga stramosii lor. Hotaririle acestor egwugwu erau litera de lege, iar nesocotirea acestor hotariri, putea sa atraga asupra vinovatului, inclusiv pedepsa cu moartea. Autorul descrie cu mare talent obiceiuri de nunta, de botez si de inmormintare, ceremonii de dezlegare a vrajilor, leacuri impotriva bolilor si apelul la vraci, obiceiuri de casatorie si divort, povesti – inclusiv despre „oameni albi” – despre care incepuse sa se zvoneasca, legende din batrini, pilde de intelepciune, educarea copiilor, respectul datorat stramosilor, sarbatori populare. O multime de termeni dintr-o limba probabil disparuta, sau macar grav denaturata. O lume fascinanta. Pagini de o frumusete incredibila. Devine destul de limpede de ce acest roman a fost obiectul a nenumarate studii academice. Cutume. „Pamintul nu ma poate pedepsi pentru ca am ascultat porunca trimisului sau„. Asa sa fie ?  Ezeudo, fusese numele trimisului, om vrednic si care dobindise avere, faima, titluri si respect. Murise de batrinete. Tot clanul participa la ceremonia de inmormintare. Din greseala, Okonkwo descarca o pusca si il ucide pe unul dintre fiii mortului. „Sa omori pe cineva din propriul tau clan era o ofensa adusa zeitei pamintului, iar cel care comitea o astfel de crima trebuia sa-si paraseasca locul de bastina„. In caz de moarte accidentala, surghiunul urma sa dureze sapte ani. „Okonkwo si familia sa isi parasira satul, indreptindu-se catre locul de bastina al mamei sale„. Apoi, gospodaria sa a fost invadata de rude si prieteni de-ai celui ucis, care au distrus tot! „Nu simteau deloc ura impotriva lui Okonkwo. Nu faceau decit sa curete pamintul pe care Okonkwo il murdarise cu singele unui membru al clanului„. Cutume. Batrinii spuneau : „daca un deget e plin de ulei, le murdareste si pe celelalte„. Brusc, Okonkwo se vede fara nici-un rost. Telul sau, de a deveni unul dintre mai marii clanului sau, se spulberase. El, impreuna cu cele trei sotii si cu cei 11 copii, trebuiau sa ia totul de la inceput. Un unchi de-al sau, ii reface moralul : „datoria ta e sa-ti alini sotiile si copiii si sa-i duci inapoi in pamintul tatalui tau, dupa sapte ani. Daca vei lasa durerea sa te copleseasca si sa te bage in mormint, vor muri cu totii in exil„. Intelepte vorbe ! Apar primele zvonuri despre un clan decimat de catre oamenii albi ca represalii. Oamenii acelui clan, ascultind Oracolul au ucis un mesager calare pe un „cal de fier” = o bicicleta, care le-ar fi adus bineinteles, necazuri. In Umuofia apar primii misionari, care-si construiesc o biserica, incep sa cistige adepti si sa propovaduiasca in imprejurimi. Adeptii noii religii, erau exclusiv dintre cei denumiti in clan – efulefu – oameni fara valoare, „un efulefu era un om care-si vinde maceta si merge cu teaca goala la razboi„.  Un prieten de-al lui Okonkwo, il vede pe fiul acestuia printre misionari. ” – Ce faci aici ? – Sint unul de-ai lor. – Ce mai face tatal tau ? intreba Obierika, nestiind ce sa mai spuna. – Nu stiu. Nu mai e tatal meu, spuse Nwoye cu tristete„.

 

Read Full Post »