Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘montserat’

După o idee a lui Costin Comba astăzi vă prezint imagini de pe Montserat, Catalunia

.

.

.

.

.

.

.

Read Full Post »

Dacă tot am ajuns pe un munte din Catalunia-Montserat, găsesc potivit să reiau aici, o postare din călătoria mea, în Grecia.

Kalambaka

Aseară, am privit din nou aceste imense formaţiuni granitice, de pe balconul camerei  unde stăm, Hotel Kostas Famissi. Seara, sunt luminate. Eu văd cam vreo sase (din 1100 !), că restul orizontului este ocupat de alte clădiri apropiate. Şi de întuneric. A patra din stânga, pare un chip uman, cu ochii mânioşi, cu nas grecesc, sprâncene stufoase şi bărbie ascuţită. Cu un soi de cuşmă pe cap. Eram conştient că nu este decât jocul de lumini şi umbre, amplificat de imaginaţia mea.

Dimineaţa, bineînţeles că nu se mai văd decât nişte gigantice roci monolitice şi atâta tot. O să mai vedem noi ce-i cu pietroaiele astea! Nu pot fi meteoriţi pentru că oricare dintre ele ar fi produs nişte cratere gigantice. Să fie munţi de încreţire nu prea cred, zonă vulcanică nu ştiu să fie …

Dacă vrei, poţi citi restul acestei postări, AICI

Cuvinte din trecut găsiţi – şi citiţi – şi la psi şi la Gina şi la Vero şi la Sara şi la carmensima şi la baltazar şi la kadiasfood

Read Full Post »

Montserat

După ce am mai cules de prin alte staţiuni nişte turişti, omnibusul este acum, plin. Pe Muntele Montserat (muntele ascuţit) vom vedea o catedrală benedictină, un muzeu cu picturi pe mai multe categorii (perioada preistorică, medievală, contemporană), printre acestea fiind şi lucrări ale lui Dali şi ale lui Picasso precum şi ale unui artist contemporan care a decorat aeroportul dinBarcelona, Juan Miro.

Şi aici, Antoni Gaudi este prezent. Capela cu bustul Maicii Domnului, este decorată de marele arhitect genial. În faţa bisericii, este desenat pe caldarîm un punct de încărcare cu energie pozivă. În partea dreaptă se deschide un coridor prin care pătrundem printr-un şir de capele pînă ajungem în capela cu bustul Maicii Domnului apoi, ieşirea se face printr-un alt coridor denumit drumul lumînărilor. Credincioşii cumpără lumînări (autoservire) pe care fie le depun aici, fie le iau acasă pentru altarul familiei.

Intrăm şi în biserica cufundată în tăcere şi semiîntuneric şi ne reculegem pioşi cîteva momente. O orgă subliniază cu discreţie,  momentul suav de pace şi de linişte.

Afară, deşi însorită, vremea începe să se zburlească. Un vînticel deocamdată firav ne aduce aminte că suntem încă în miezul toamnei. Peisajele sunt uluitoare. Aici, cei care au timp de adăstat, se pot caza lesne. Şi au motive să stea cîteva zile pentru că au ce vedea şi ce face. Trei teleferice înconjoară muntele pe trei direcţii arătînd peisaje care îţi taie răsuflarea. Un funicular te urcă pînă pe vîrful muntelui, iar o cremalieră te coboară pînă la poalele muntelui, unde este o mică aşezare. Nenumărate trasee turistice îi invită pe drumeţi la plimbare pe cărările bine marcate ale acestui munte. Cîteva telescoape de mare putere îţi aduc peisajele din zare mai aproape, ca prin magie. Neavînd prea mult timp la dispoziţie, am ales să urcăm cu funicularul.

.

.

Dacă la sosirea noastră aici, vremea a fost destul de bună, la orele 18 este deja răcoare, iar firişorul acela de vînticel s-a înteţit destul încît să ne facă să ne refugiem în autocar. Cineva din grup aruncă o remarcă: – Ce-a făcut Udrea în turism? – Ce-au făcut şi cei dinaitea sa, răspunde altcineva. Dragilor, vă rog eu frumos să nu mai visaţi cai verzi pe pereţi. În România, turismul va deveni măcar unu la sută din ceea ce trebuie să fie, peste vreo sută de  mii de milenii. Clar? Am mers sute de kilometri prin Catalunia şi nu am întîlnit nici măcar o singură intersecţie. Chiar şi acest munte este străbătut de şosele de o calitate impecabilă, cu pasaje, etc. Nu mai fac nici-o comparaţie. Doare.

În mai puţin de o oră, ajungem iar, la Barcelona. Intrarea în Barcelona se face printr-o reţea de autostrăzi şi de pasaje, fiecare dintre ele mergînd într-o direcţie anumită a oraşului. Planificarea timpului se poate face cu rigurozitate. Exact la vremea preconizată, am ajuns prin Montjuic în Piaţa Spaniei pentru a asista la spectacolul oferit de Fîntînile Magice. Şi aici, cuvintele sunt de prisos aşa că, vă invit să priviţi acest clip. Vă asigur iar, că merită fiecare minut.

Fîntînile magice 

După acest spectacol sublim, luminile de noapte ale Barcelonei nu ne mai impresionează. Ieşim la autostradă şi cu 120 de km. la oră, ne îndreptăm către ultima noapte pe pămînt catalan.

Read Full Post »