Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘motiune’

            Nu reuşesc să depistez motive de mare bucurie în tabăra pedelistă pentru picarea moţiunii. Este drept că tabăra pedelistă a cîştigat o bătălie parlamentară în lupta cu opoziţia dar, de fapt, guvernanţii nu au cîştigat mare lucru. Atît din grupul minorităţilor cît şi din tabăra udemeristă sunt voci care spun hotărît că dacă de la începutul anului viitor, salariile bugetarilor nu vor creşte semnificativ, următoarea moţiune de cenzură va trece. Inclusiv partidul traseiştilor – care sprijină circumstanţial actuala putere -, ameninţă. Faptul că sprijinul acestui partid…  a fost exprimat prin vocea fostului pesedit Nicolicea, este grăitor : cei care au trădat, vor mai trăda atunci cînd le va fi LOR, mai bine.

            Practic, actuala putere, a mai cîştigat nişte timp : două luni pînă la sfîrşitul acestui an, apoi timpul aferent vacanţei parlamentare. Apoi, probabil, încă vreo două luni de zile  după care, guvernaţii actuali, se vor confrunta cu realitatea. Ori reuşesc să mişte economia pe creştere cu efecte vizibile în buzunarul cetăţenilor, ori pedeliştii vor pleca în opoziţie. Miracole nu există,  iar timpul nu mai are răbdare.

            Opoziţiei îi rămîne în acest interval de timp, o singură armă de luptă : hărmălaia cu suspendarea preşedintelui. Hărmălaie dusă pe fondul luptei dintre psd şi pnl pentru configurarea noii puteri. Plus evident, negocierile cu udemereul şi cu traseiştii. Ce va fi, vom mai vedea.

            Sper ca acest răgaz de timp, să fie folosit eficient atît de actuala putere, cît şi de opoziţie. Puterea ar trebui să demonstreze că măsurile anticriză enunţate de domnul Boc au consistenţă, iar opoziţia ar trebui să iasă din discursul che-gargarian şi să vină cu soluţii viabile. Vorbele şi promisiunile populist-politicianiste nu valorează nimic, iar hărmălaia parlamentară şi acţiunile stradale plănuite de liderii sindicalişti, în lipsa sprijinului celor pe care pretind că îi apără, vor eşua ca şi astăzi, în derizoriu.

            Liderii sindicalişti ar trebui să înveţe măcar „ceva” din acţiunea lor de astăzi : mai mulţi oameni au fost astăzi – benevol – la Mitropolie, decît cei dispuşi să iasă în stradă – organizaţi sindical – dacă aceştia, nu cred că acţiunea lor este bine canalizată.

            Electoratul nu mai poate fi minţit. Nici de politicieni, fie ei din arcul guvernamental sau din opoziţie, nici de liderii sindicalişti. Oamenilor trebuie să le fie livrate motive temeinice pentru a-i susţine. Respectiv, argumente prin care oamenilor va trebui să le fie demonstrat limpede că, atît politicienii cît şi liderii sindicali, au în vedere interesul general, nu interesul acelor lideri, fie ei din clasa politică sau dintre liderii sindicali.

            Dacă nu, vor mai trece cîteva zeci de ani şi vom vedea lucrurile aşa cum sunt astăzi : moţiunile fie că sunt adoptate sau nu, puterea îşi va schimba în cele din urmă culoarea politică. Evident, pe fondul unui scandal politic fără de sfîrşit şi fără rezultate palpabile în viaţa cetăţeanului.

            Nu – mă – mai întreb unde este şi ce face Societatea Civilă. La ce bun ? A făcut mai de mult A.C. un P.A.C. de toată jena şi de atunci, nimic.

BLOGUL ZILEI : http://doinapopescu.wordpress.com/2010/10/27/in-tara-mea/

Read Full Post »

Moţiune

            Am început să cred, că cea mai bună soluţie politică în acest moment, ar fi ca moţiunea de cenzură să fie adoptată. Dacă nu va trece moţiunea, măcar pe asumarea răspunderii acest guvern să fie demis. Chiar aş dori să văd ce soluţii miraculoase are actuala opoziţie, posibil dacă nu chiar foarte probabil ca fiind, viitoarea putere.

            Sigur că va reîncepe veşnica reinterpretare a constituţiei, în ceea ce priveşte desemnarea noului PM. Ei şi ? Nimic nou pe plaiurile mioritice. Se vor lansa specialiştii jocurilor politice din umbră IAR, în tot soiul de elucubraţii pe marginea dreptului preşedintelui de a desemna premierul. Întrebarea E : chiar vrea actuala opoziţie să vină la guvernare acum ? Posibil să vrea, posibil să nu prea vrea. Dacă la nivel central lucrurile par a fi ceva mai limpezi, adevărata problemă este în teritoriu, unde atît actuala putere cît şi viitoarea putere, au de rezolvat cereri de fonduri băneşti care niciodată nu sunt suficiente pentru clientela politică de ambe feluri. Aici este problema.

            Odată ajuns la putere, orice partid sau orice coaliţie, devine prizonier/a intereselor din teritoriu, unde s-au făcut şi se mai fac, cele mai elucubrante combinaţii între reprezentanţii diverselor grupări pe care îmi vine din ce în ce mai greu, să le denumesc a fi, politice. Nu insist, pentru că nu are rost.

            Acum. A devenit din ce în ce mai limpede, că rezistenţa la reformarea instituţiilor statului a atins cote record; lucru absolut firesc dacă luăm în considerare, faptul că în toate aceste instituţii ale statului, vegetează de zeci de ani, “funcţionari” a căror unică preocupare, este supravieţuirea personală. Lucru care pînă la un punct, este de înţeles; oameni suntem cu toţii, nu e aşa? Oameni…

            Deci. De ce spun că am început să cred că ar fi o soluţie demiterea acestui guvern?  Simplu : presupun că în acest mod, ar înceta cumva hărmălaia produsă de actuala opoziţie; ar fi obligaţi liderii opoziţiei, să demonstreze cît de capabili sunt ei, de a face ca actuala stare negativă a economiei să înceteze şi, să înceapă revărsarea conului abundenţei peste acest popor necăjit.

            Nu o să mai fac nici-o referire la preşedintele Băsescu. Consider că a încercat marea cu degetul dar, a mizat pe nişte “căluţi de mare” insuficient decişi să meargă pe un drum DREPT. De aici, dezamăgirea mea. Iar, nu insist.

            Moţiune. Mda. Moţiune. Nimeni nu mai îşi aminteşte că în momentele premergătoare fugii lui Ceauşescu din CC al PCR din ‘89, funcţionarii din ministere pregăteau o, aţi ghicit, “MOŢIUNE”.

Read Full Post »