Întîlnirea Trump-Putin

de la Helsinki a creat un uragan de reacții isterice, de tînguieli lugubre din partea presei occidentale și a stîngii americane. “Trădare”, au țipat democrații, “cel mai rușinos moment al istoriei americane”, a susținut într-un comunicat de presă John McCain (care în treacăt fie spus, nu a mai călcat în Congres de aproape un an și despre care nu știe nimeni dacă mai este în viață sau nu), “nu ne mai putem baza pe SUA,” s-a tînguit lugubru ministrul de externe al Germaniei, țara care deși zbiară împotriva agresiunilor Rusești și cere sancțiuni ferme împotriva Moscovei, se repede să semneze contracte de miliarde de euro cu aceeași țară.

În această cacofonie a ultragiului, nu a înțeles nimeni ce s-a discutat la Helsinki și dacă cei doi lideri au ajuns la vreun accord. Din puținele informații apărute, și din presa care nu s-a inflamat pe marginea subiectului “amestecului Rusiei în alegerile din 2016” a reieșit că Trump și Putin nu au căzut de acord asupra nici-unui subiect de importanță strategică. SUA nu a dat Rusiei mînă liberă în Europa de Est, așa cum se vehiculează în România, și nici nu a decis să se retragă din NATO, așa cum vor diverși comentatori să lase oamenii să înțeleagă. În spețele delicate Ucraina, Georgia și Siria, cele doua state au rămas pe aceleași poziții ca și înaintea summitului. Asta nu înseamnă că statele europene nu trebuie să-și mărească contribuția la bugetul NATO și să lase în continuare SUA să achite nota de plată în timp ce oficialii europeni care astăzi zbiară ca arși, cereau nu de mult înființarea unei armate europene care să rivalizeze NATO. Armata pentru care probabil tot SUA ar trebui să asigure fondurile pentru că este datoria SUA să apere democrația europeană.

Subiectul care a inflamat presa și stînga internațională a fost remarca lui Donald Trump privind amestecul și influența Rusiei în alegerile din 2016, spargerea serverelor DNC (Democrat National Committee) de către presupuși agenți ruși și publicarea emailurilor interne de către Wikileaks. Donald Trump are tot dreptul să fie sceptic în privința interferenței Moscovei în această afacere. În primul rînd, așa cum a spus președintele American, ca principal evident atacului informatic, serverul DNC, nu a fost nici-o dată examinat de către divizia specializată a FBI. Acesta este un adevăr care nu poate fi tăgăduit. A declarant acest lucru sub jurămînt James Comey, fostul director al FBI, în timpul audierilor din Congres din vara anului trecut. Întrebat în 20 iulie 2017 dacă FBI-ul a avut acces la respectivul server, James Comey a răspuns că nu, și a explicat că doar au primit informațiile venite din partea unei firme particulare angajate de către DNC, Crowdstrike. Aceasta este “dovada” intervenției rusești, a atacului cybernetic care a ‘săpat la temelia democrației” americane. Nici o altă agenție de informații americane nu a avut acces la această probă esențială, în primul rînd pentru că legea le interzice acest fapt. Vorbim apoi despre o organizatie, FBI, care are propriile probleme interne. Se știe că oamenii din subordinea lui James Comey, Andrew McCabe, Peter Strozock, și Linda Page iși trimiteau mesaje în care aranjau întîlniri în care să analizeze metode prin care să-l impiedice pe candidatul Trump să cîștige alegerile, cum urmau să discute în privat cu un judecator care a aprobat urmărirea informatică a aceluiași candidat. Se mai știe, dar asta nu s-a publicat niciodată în România, că Andrew McCabe, directorul adjunct al FBI, a mințit sub jurămînt atunci cînd nu a recunoscut în fața judecătorului că dosarul Moscovit (cel al prostituatelor și a urinei care s-a dovedit între timp a fi un fals) era opera unei firme de PR angajată de candidatul Hillary Clinton.

Aș putea continua pe această linie. Dar nu o voi face. Voi pune în schimb o întrebare celor care astăzi vorbesc despre “trădarea Americană”. Cum ar trebui să răspundă SUA acestor acuzații de interferență ale Moscovei? Vreau un răspuns concret, și le amintesc celor dornici să-și încerce talentul strategic, că administrația Trump a aprobat cele mai aspre sancțiuni economice împotriva aliaților lui Putin. Deci, ce ar trebui să facă Donald Trump?

Clemy Bebb

Read Full Post »

Tragedie după tragedie

Aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de tragedia petrecută în Munţii Apuseni în urmă cu un an de zile cînd un avion pilotat de Adrian Iovan s-a prăbuşit. Avionul acela transporta o achipă de medici care se deplasa pentru a preleva organe necesare unui transplant.

Nici pînă acum n-a fost elucidată acea tragedie. Nici din ce pricină s-a prăbuşit avionul, nici din ce motiv autorităţile n-au reuşit să repereze epava după ore în şir de căutare. Au fost din fericire supravieţuitori dar aceştia, au fost salvaţi de localnici, nu de autorităţi!

Nici acum n-a fost terminată ancheta tragediei deşi timp a trecut destul. Şeful comisiei de anchetă a acuzat presiuni de la şefii săi. De ce? Cine poate şti? Mafia transplanturilor? Posibil.

Problema rămîne încă deschisă aşa cum fără rezolvare au rămas şi alte prăbuşiri ale unor aeronave militare. Astăzi, tragedia s-a repetat. Un elicopter militar cu 10 persoane la bord s-a prăbuşit. Opt morţi şi doi grav răniţi. Motivul? Urmează să-l aflăm.

Pînă aflăm motivul prăbuşirii acestui elicopter, poate ar trebui să întrebăm guvernul cum de a avut bani pentru tot felul de pomeni electorale dar, bani pentru înzestrarea armatei nu găseşte nicidecum deşi, prin tratatul de apartenenţă la NATO suntem obligaţi să asigurăm Armatei Române echipamentele necesare.

Poate ar trebui să întrebăm guvernul şi de ce unele categorii de pensionari de lux au pensii absolut indecente în raport cu alte categorii. De ce un militar sau un poliţist oarecare are / au o pensie de cîteva ori mai mare decît un chirurg eminent sau decît un dascăl dedicat nobilei sale meserii? Chiar ar trebui elucidate aceste aspecte.

Va reuşi această tragedie să tragă un semnal de alarmă? Va înţelege guvernul în sfîrşit că aşa nu se mai poate? Dacă după dezastrul de la recentele alegeri prezidenţiale lumea s-a mobilizat şi arătă că oamenilor  le pasă,  mai este nevoie şi de alte tragedii ca să înţeleagă guvernul că Armata are prioritate mai ales în complicata situaţie geo – politică de la graniţele noastre? Cîţi oameni trebuie să mai moară pentru a opri pomana pentru cei care o obţin doar în scop electoral şi pentru a îndruma sumele necesare educaţiei, sănătăţii şi apărării?

Cum este posibil ca nici măcar acum, copiii din primele două clase de şcoală să nu aibă manuale? Nici măcar în timpul războiului nu s-a petrecut o astfel de grozăvie!

 

Read Full Post »

Să ne relaxăm

În definitiv, ce mare problemă ar fi dacă VVP ar ieşi – pardon, ar fi ales – preşedinte? Mai nici una: odată ce presa liberă tocmai a fost  – parţial – debăsificată prin eliminarea din peisaj a unor jurnalişti ca Moise Guran şi Robert Turcescu, nu va dura prea mult şi, alţi oameni din / de presă infectaţi de băsism (ştiţi voi ce înseamnă băsismul = stat de drept, ANI, DNA, alte fleacuri gen dar, să nu insistăm), vor fi reeducaţi sau vor fi eliminaţi şi ei. Ei şi? Debăsificarea va continua neabătut: mai întîi, debăsificarea va continua cu decapitarea tuturor instituţiilor care în MCV, sunt trecute la capitolul progrese în justiţie. Apoi, fireşte, vor fi decoraţi şefii partidelor de opoziţie constructivă (Blaga, Udrea, etc) pentru nepreţuitele lor servicii aduse pe altarul stabilităţii politice favorabile PSD şi tagmelor de bandiţi conduse de Dragnea şi de baronii locali. Îi ştiţi, nu insist. Probabil că va urmA UN ACT DE CLEMENŢĂ strict necesar pentru îndreptarea nedreptăţilor regimului Băsescu: toţi deţinuţii politici gen  Fenechiu, Voiculescu, etc, vor fi eliberaţi şi evident, vor fi recompensaţi substanţial pentru suferinţele îndurate. Nu mi-e clar dacă hoţii din fotbal merită atenţia noului preşedinte. Probabil că, DA! Apoi, ce-ar mai putea să urmeze? Nu-mi mai imaginez. Sînt sigur că echipa de consilieri ai preşedintelui va şti să născocească tot ce ar putea fi pe placul lui Ponta. Exemple avem cu duiumul. Dacă ne gîndim numai la măreaţa lansare de pe Stadionul Naţional – care a fost mai degrabă un fiasco triumfalist – ne putem aştepta la orice. Am deplină încredere în diabolicia dumnealor.  Aşa că: de ce ne-am frămînta? Cu puţină şansă, preşedintele Ponta va reuşi să scoată România de sub tirania normelor UE şi mai ales să (ceva mai greu dar…) scoată România ŞI de sub influenţa NATO. Chiar aşa! Ce treabă avem noi românii, să fim cît de cît într-o companie politică normală? Niet tavarişki, niet! Kakaia vise de europenism sau de atlantism? Putin şi / sau China nu vor prididi să umple cu valorile lor, întreaga aşteptare de pomeni pentru asistaţii sociali care-l votează pe VVP. Aşa că, relax! Vă imaginaţi ceva mai bun? Greşiţi fundamental pentru că, ASTA doreşte MĂRIA SA, boborul antenizat. Deşteaptă-te române? Nici vorbă: scoal’ române de votează şi culcă-te la loc: PSD veghează pentru tine.

Read Full Post »

Prietenii vieţilor noastre

Habar n-avem cu cine suntem contemporani în istorie.

Ne modelăm după puternicii efemeri ai zilei.

Prea preocupaţi de „anvergura” vieţilor noastre personale şi mult prea adînc ancoraţi în legendele atent „legendate” de manipulatorii istoriei, refuzăm să privim realitatea zilelor noastre şi ne refugiem cu cerbicie în tărîmul legendat  trasat nouă cu acribie de făuritorii atît interiori cît şi exteriori ai destinelor noastre.

Ne mulţumim să trăim clipa, o contemplăm şi uităm că degeaba o conjurăm să rămînă.

Clipa trece pentru că ea, clipa, este singururul nostru prezent strivit între ceea ce am fost şi poate, ce vom deveni.

Ne AMĂGIM crezînd că trăind clipa, putem ignora atît trecutul cît mai ales, viitorul.

Nu trăim ci, supravieţuim. Cu ce preţ? Cu preţul laşităţilor noastre. Cu ce beneficiu? ZERO!

Patru milioane dintre cei mai buni fii ai acestui pămînt, au ales să (e)migreze.

Patria nostra est terra europae? Pfu.

Rămînem în NATO scrîşnind din dinţii kagebuşei, rămînem în UE scrîşnind din dinţii celor ameninţaţi de MCV, şi mai nou, defilăm pe covorul roşu al unor beneficii incerte alături de noii noştri parteneri asiatici.

Deşteaptă-te române? Mai VA.

Read Full Post »

O aniversare – psi-luneală

Numai azi nu-i mîine. Iar mîine vom aniversa o dată foarte dragă mie: 3 ani de cînd fiul nostru s-a îndreptat către alte zări. Am ştiut încă din 2007, (poate mai corect spus – am intuit) că România va începe o lungă perioadă în care arbitrarul va deveni literă de lege.

Am avut dreptate? Am avut! În pofida faptului că tocmai intrasem în UE? Evident!

Regretă fiul nostru că a făcut acest pas? Nici vorbă! Absolvent al unei facultăţi şi al unui masterat (luate „pe bune”, pe muncă asiduă la capătul a patru ani de facultate + un an şi jumătate de masterat), în urma unor experienţe umilitoare într-o multinaţională pripăşită pe plaiuri mioritice, multinaţională care după ce şi-a făcut „plinul” a zburat către alte plaiuri în căutare de alţi sclavi şi după încă o experienţă într-o slujbă la stat, fiul nostru a făcut acest pas decisiv.

Începînd de mîine va avea dreptul de a căpăta cetăţenia acelui stat; deja se pregăteşte intens pentru examenul acesta care numai formalitate nu e. Şi n-am nici-o îndoială că va trece cu brio şi acest examen.

Am mai fost certat cu blîndeţe – sau nu prea – că l-am încurajat, că dacă toţi copiii noştri ar pleca ce se va alege de ţărişoara noastră, şamd. Nu ştiu să răspund la aceste întrebări. Ştiu numai că măcar fiul nostru nu  va mai fi parte a încă unei „generaţii de sacrificiu” cum am fost noi, părinţii săi. Cine ne va mai da nouă înapoi, tinereţea irosită? Nimeni!

Aşa că mîine voi aniversa aşa cum se cuvine acest pas decisiv în viaţa fiului nostru. Apoi, după ce va căpăta şi cetăţenia, vom merge să vedem la faţa locului ce a realizat în acest răstimp. Deja ştiu dar, vom merge să ne bucurăm la faţa locului împreună cu el.

Nu mă mai întind la vorbă 🙂 pentru că aveţi de citit şi celelalte „aniversări” despre care au scris ceilalţi bloggeri înscrişi cu această temă începînd  cu „diriginta psi”, în

almanahe

vavaly

tot eu 🙂

Vero 1

Vero 2

dor Dia na

Carmen D J

scorpio Cita La Fee mitzabiciclista

.

Read Full Post »

Deşteaptă-te române

Miza suspendării

Dacă mai vrei în UE şi în NATO, trezeşte-te!

BLOGUL ZILEI 

http://sorinamatei.blogspot.ro/2012/08/o-luna-plina-numai-de-succese.html

Read Full Post »

Noua cortina

Noua cortină– repostare (din 27 ianuarie 2010)

E limpede. Nu ştiu ce soi de indivizi făuresc şleaurile pe care se chinuie naţia asta să meargă în drumul său către un viitor incert, dar nu mai există nici-o îndoială că zăpada este principala lor raţiune de a fi. De fapt, nu zăpada care ar putea să fie benefică, ci înzăpezirea, înnoroirea. Trasul sforilor către direcţia neantului garantat. Indivizii aceştia chiar reuşesc să tragă o nouă cortină peste speranţele românilor conectaţi la nato şi la ue. Reuşesc indivizii aceştia să ameţească atît imobilismul istoric al noii birocraţii de tip pan-european, dar trag cu ochiul şi la instalarea noilor socialisme de tip american-obamiste.

Mitul fondator al unei americi care promitea democratizarea unei lumi întregi, a murit odată cu Reagan. Şi cu moartea excepţionalui OM care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. A căzut zidul berlinului ? Ei şi ? facem noi alte ziduri. Dărîmăm fundamentele economiei de tip liberal fondată de Adam Smith, promovăm specula ca religie economică şi năruim noi pînă la urmă toate speranţele voastre într-o lume mai bună. Ce, nu aţi aflat încă ? Lumea este aşa cum vrem noi să fie : idioată şi limitată aşa cum suntem chiar noi, stăpînitorii noii desfăşurări a vanităţilor noastre : colorată în roşu obamist cu nuanţe neo-moscovite. Nu pricepeţi ? Ei fir-ar să fie… Noi zidim lumea. Nu vedeţi ce ziduri frumoase construim ??? Nerecunoscătorilor!

Naţia asta a noastră, navighează printre şleauri. Cu o roată merge către apusul ideii de stîngism roşu venit de la răsărit, cu altă roată merge către răsăritul ideii neo-apusene care invită la somnul ideilor anesteziate, legănate pe muzica politically corectness. Idealul tiraniei minorităţilor de tot felul, asupra majorităţii normale, este pe cale e a fi atins. Nimeni nu mai poate ieşi cîteva veacuri din acest impas : ridicăm noua cortină, iar după ce o s-o înlăturăm, veţi vedea că noul zid este de netrecut.

Înapoi în peşteră cu voi.

#

Au mai repus în pagină vorbe din trecut psi . anaveronica . cita . Gina . Carmen . anacondele . altcersenin .

Read Full Post »

VLADIMIR BUKOVSKI – REUŞEŞTI SAU MORI

            Îndârjit critic al apologeţilor victoriei Occidentului în ‘războiul rece’, V.B. clamează ritos : “ Occidentul nu a câştigat nimic”! ba chiar, democraţia de tip liberal, incapabilă să poarte un război ideologic, s-a lăsat pe nesimţite cotropită de social-democraţie, care nu este altceva decât un socialism cu faţă umană. După cum se poate vedea, toată floarea intelectualităţii academice suferă de un soi de ‘maladie roşie’ de tip neo-socialist, iar socialismul triumfă prin intermediul ‘politically corectness’! Pentru că a cam dispărut clasa muncitoare în societăţile post-industriale, neo-stânga îşi impune ideile prin intermediul minorităţilor de tot felul : sexuale, etnice, religioase, etcetera. A face parte în aceste condiţii dintr-o majoritate normală, a devenit un fapt suspect în sine şi deci blamabil.

          Sever critic al URSS şi al kaghebismului încăpăţânat să conducă lumea în orice condiţii şi cu orice preţ, fostul dizident, arestat in nenumărate rânduri şi totalizând înainte de a fi expulzat 12 ani de temniţă, inclusiv în carcare individuale, V.B. încearcă o dată ajuns în occident să alerteze lumea prin toate mijloacele de care dispune, de pericolul sovietic : conferinţe, audienţe la personalităţile de prim rang, ale politicii mondiale şi în pofida faptului că ‘detestă să scrie’, cărţi; cărţi care se vând în tiraje de milioane de exemplare : Russia’s Other Writers, 1970; La dissidence,1972; To Build a Castle,1978; URSS: from Utopia to Disaster,1990; Judgement in Moscow,1995. Unele, traduse şi în limba romană.

          Vladimir Bukovski clamează că principala eroare a Occidentului a fost în 1991, când după lovitura de Palat de la Moscova zădărnicită de Ieltzin, nu a fost organizat un proces de tip Nurnberg, organizat chiar la Moscova, la care Rusia să fi fost dekaghebizată.  – Frumoasă idée, dar cam naivă – cred eu. V.B. dă de exemplu Germania, unde dacă nu s-ar fi produs denazificarea şi deci cancelar ar fi fost instalat un înalt responsabil nazist … etcetera …

Alte condiţii istorice, alte vremuri, teorie, dar cam atât. Se ştie că nu foloseşte la nimic invocarea unei istorii contrafactuale.

          Altă idée a lui VB este pericolul ca nu cumva UE să devină UERRS, iar despre NATO crede ca şi-a pierdut obiectul de activitate şi a devenit ‘o alianţă impotriva Afganistanului’. HM !

          Mai crede VB că a fost justificată intervenţia in Irak contra lui Saddam ca urmare a evenimentelor din 11 Sept 2001, dar că prin declanşarea unui război ‘total’ împotriva terorismului, SUA dau dovadă de naivitate, pentru simplul motiv că ‘terorismul’ nu poate fi definit exhaustiv şi convenabil : ce înseamnă pentru unii terorist, pentru alţii înseamnă luptător pentru dreptate. Nu spune nimic V.B. despre folosirea a două scări de valori, dintre care una vădit falsă.

          Alături de văduva altui dizident notoriu – Andrei Zaharov – , trimite scrisori de protest preşedintelui SUA de câte ori crede că trebuie…

          Consideră pe bună dreptate că Gorbaciov nu avea nici cea mai mică intenţie să distrugă sistemul, ci numai să-l reformeze şi chiar îi demonstrează ‘Doamnei de Fier’ că revolta prelungită a minerilor (iar minerii) care era cât pe ce să pună capăt carierei sale politice, a fost finanţată de sovietici, în urma unei operaţii avizate de însuşi Gorbaciov!

          Cartea care mi-a prilejuit această foarte scurtă prezentare a lui VB a apărut la Humanitas în 2003 şi este alcătuită în special dintr-un lung schimb de mailuri ( iulie 2002-iulie 2003) între el şi doamna Doina Jela, o conferinţă  la NEC sub patronajul domnului Andrei Pleşu, căteva dezbateri în publicaţia virtuală Front Page Magazin şi se încheie cu un interviu acordat ziaristului Jamie Glazov tot pentru FP Magazine, în care este dezbătută ‘lumea post Irak. Lume complicată pentru că SUA si Occidentul încă îi mai consideră parteneri valabili pe ruşi, chiar dacă “Rusia de astăzi este un stat schizofrenic, cu un picior în trecut şi cu celălat în aer, pregătită să-l aşeze în viitor, dar deocamdată nefăcând-o.”

           Într-un fel, Valeriu Bukovski chiar are dreptate; inclusiv la noi, în România, structurile de putere care au dictat înainte de 1990 dictează şi astăzi, atât factorul economic dar şi cel  politic, numai că de pe alte poziţii : înainte ne interziceau să vorbim dar ne ascultau din toate poziţiile atât legal cât şi mai ales ilegal, iar acum, putem să vorbim ce vrem, dar îşi interzic lor să ne asculte. Iar când va face şi România pasul acela in viitor, rămâne de văzut …

Read Full Post »

Motivaţie

Adevărata motivaţie a bătăliei dintre Băsescu pe de o parte, şi întreaga haită antipedelistă  pe de altă parte, tocmai a fost devoalată de Gorbaciov, unde altundeva ? la iRealitatea, în cadrul unui interviu. Laura Chiriac, brava colegă de manipulare a domnului Prelipceanu, întreabă în ce mod se vor modifica relaţiile bilaterale dintre România şi Rusia, după ce elemente ale scutului antirachetă vor fi instalate pe teritoriul ţării noastre. Ca un veritabil laureat al premiului Nobel Pentru Pace, Gorbaciov începe răspunsul ca un om îndelung deprins să mimeze democraţia : – România este un stat suveran . Poate să facă ce vrea. După care scoate măciuka kaghebistă la vedere şi loveşte dur : – Dar gîndiţi-vă bine ce faceţi. Desigur că exact în acel moment interviul a fost întrerupt şi s-a reluat emisiunea omului căruia nu-i tremura – ha ha ha –  foaia de hîrtie pe dosul mîinii, cînd i-a spus preşedintelui Băsescu : – Nimeni nu m-a pus să fac aşa ceva ( să arate clipul acela mincinos în care preşedintele ar fi lovit un copil) nimeni altul decît celălalt manipulator de serviciu seară de seară, adică Răzvan Dumitrescu. Eu am mutat la Cronica Cîrcotaşilor. Atît de greaţă îmi este de filoruşii ăştia imbecili, că parcă îmi vine să pun mîna pe ceva şi să fac o nefăcută. Acum este limpede şi ce căuta Geoană incognito la Moscova, şi de ce păturiciu a finanţat campania antibăsesciană, şi de ce securiştii lui felix au declanşat torentul de imundităţi pe antene, e limpede şi de ce cîteva cotidiene au riscat desfiinţarea prin decredibilizare, doar doar vor reuşi să scoată piratul din cărţi. Aproape că au reuşit. Cît pe ce să intrăm iar, în sfera de influenţă rusească şi eventual să rupem înţelegerile cu NATO şi UE. Deocamdată am scăpat. Ce se va întîmpla la următoarele alegeri, vom vedea. Ne va scoate iar, diaspora, din încurcătură ? Sau aşa cum am spus anterior, vom reuşi să redresăm ţara prin forţele oamenilor cărora nici pomenile electorale nu le plac, nici conturile dubioase nu-i atrag. Eu, aşa sper. Încă.

Read Full Post »

noua cortină

      E limpede. Nu ştiu soi de indivizi făuresc şleaurile pe care se chinuie naţia asta să meargă în drumul său către un viitor incert, dar nu mai există nici-o îndoială că zăpada este principala lor raţiune de a fi. De fapt, nu zăpada care ar putea să fie benefică, ci înzăpezirea, înnoroirea. Trasul sforilor către direcţia neantului garantat. Indivizii aceştia chiar reuşesc să tragă o nouă cortină peste speranţele românilor conectaţi la nato şi la ue. Reuşesc indivizii aceştia să ameţească atît imobilismul istoric al noii birocraţii de tip pan-european, dar trag cu ochiul şi la instalarea noilor socialisme de tip american-obamiste.

      Mitul fondator al unei americi care promitea democratizarea unei lumi întregi, a murit odată cu Reagan. Şi cu moartea excepţionalui OM care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. A căzut zidul berlinului ? Ei şi ? facem noi alte ziduri. Dărîmăm fundamentele economiei de tip liberal fondată de Adam Smith, promovăm specula ca religie economică şi năruim noi pînă la urmă toate speranţele voastre într-o lume mai bună. Ce, nu aţi aflat încă ? Lumea este aşa cum vrem noi să fie : idioată şi limitată aşa cum suntem chiar noi, stăpînitorii noii desfăşurări a vanităţilor noastre : colorată în roşu obamist cu nuanţe neo-moscovite. Nu pricepeţi ? Ei fir–ar să fie... Noi zidim lumea. Nu vedeţi ce ziduri frumoase construim ?? Nerecunoscătorilor!  

      Naţia asta a noastră, navighează printre şleauri. Cu o roată merge către apusul ideii de stîngism roşu venit de la răsărit, cu altă roată merge către răsăritul ideii neo-apusene care invită la somnul ideilor anesteziate, legănate pe muzica politically corectness. Idealul tiraniei minorităţilor de tot felul, asupra majorităţii normale, este pe cale e a fi atins. Nimeni nu mai poate ieşi cîteva veacuri din acest impas : ridicăm noua cortină, iar după ce o s-o înlăturăm, veţi vedea că noul zid este de netrecut. Înapoi în peştera cu voi. Grrrrmmmh.

Read Full Post »