Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Neagu Djuvara’

Se spune că odată ce o carte a scăpat de autorul ei către tipar, acea carte capătă o viaţă a sa proprie, viaţă asupra căreia autorul  nu mai are nimic de spus. Cartea trebuie să se apere singură în faţa criticilor sau să se îmbujoreze de fericire în faţa laudelor aduse. Măria Sa Cititorul devine suveran atît în raport cu cartea cît şi cu autorul ei.

Ei bine, venerabilul Neagu Djuvara înţelege să vină în sprijinul unei cărţi a domniei sale nici mai mult nici mai puţin decît cu, o altă carte.

Scurt istoric despre acest subiect. În anul 2007 domnul N. Djuvara şoca opinia publică şi lumea specialiştilor (simpatic cuvînt 🙂  ) cu o teorie îndrăzneaţă: domnitorul N. Basarab ar fi fost de origine cumană. Teorie susţinută în CARTEA  domniei sale, Thocomerius – Negru Vodă. Imediat, presa a devenit un vulcan. N-au lipsit acuzele de nepatriotism la adresa venerabilului istoric . Au existat şi oarecari păreri în favoarea teoriei domnului Djuvara. Căpătînd notorietate, cartea a avut mai multe ediţii succesive, adnotate şi completate cu francheţe de venerabilul istoric. Polemicile au continuat, cum era şi de aşteptat în lumea academică.

Numai că istoricul N. Djuvara a avut curajul de a merge mai departe în apărarea teoriei sale, răspunzînd într-un singur volum destul de restrîns ca întindere, atît criticilor cît şi adepţilor acestei teorii. Un demers absolut necesar. În definitiv, ce vrea domnul N. Djuvara cu nenumăratele sale cărţi dăruite publicului român? Nimic mai mult decît să ne obişnuiască pe noi toţi, cu ideea că escamotarea adevărului istoric n-are cum să fie benefică pentru mentalitatea  unui neam, indiferent care ar fi acesta. Cu atît mai puţin acestui neam a cărui istorie a fost masiv denaturată şi încă mai este.

Domnul Djuvara încearcă să introducă în modul nostru de a ne privi rădăcinile, o oază de normalitate. De asumare. Numai judecînd corect trecutul ne putem construi pe baze normale prezentul şi mai ales, putem pune bazele unui viitor curăţat de erorile de interpretare ale trecutului.

Pe parcursul cărţii putem citi şi interpreta opiniile unor istorici cunoscuţi şi foarte cunoscuţi cărora domnul Neagu Djuvara le dă cuvîntul.

Cine  se teme de adevăr? Citind această CARTE, ne putem face o imagine despre cine se teme şi eventual, DE CE!

Read Full Post »

Un mare senior al istoriei. Un veritabil nobil intelectual, urmaş al unor familii de veche spiţă nobiliară.

Un savant care a preferat să re-vină în ţară după decembrie 1989 şi să împărtăşească atît cît se mai putea, din vasta sa cunoaştere, unor tineri români care au fost educaţi în neştiinţa adevăratei istorii a românilor.

Şi să împărtăşească împreună cu poporul pe care l-a iubit, vremelnicia istoriei recente, aşa cum o cunoaştem cu toţii.

Împlineşte astăzi, speranţa unora dintre cei care îl admiră, că peste numai cinci ani, va împlini centenarul.

La Mulţi Ani! Domnule Neagu Djuvara, la mulţi ani!

Am marele noroc, ca pe una dintre cărţile domniei sale, să-mi fie dedicată o scurtă adresare, cu autograf.

Alături de alte cărţi pe care am autograful altor autori, păstrez această carte la loc de mare cinste.

Djuvara. Neagu Djuvara. Un mare senior!

Nu am destule cuvinte pentru a-mi exprima admiraţia pentru acest mare OM! Tac şi admir. Tac.

Cărţile domniei sale, vorbesc elocvent. Le citiţi ?

Am primit de la Gina : http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/11/contemporanul-nostru.html

###

Blogurile zilei : http://theo-phyl.blogspot.com/     http://desydemeter.wordpress.com/

Read Full Post »

Reprezentanţii marilor puteri se întrunesc la Paris în 1858 şi hotărăsc să permită Principaterlor Române să se unească, însă cu condiţia să aibă doi domnitori şi numai cîteva instituţii comune la Focşani; era o combinaţie federală destul de ciudată. Tot prin hotărîrea occidentalilor se organizează în Muntenia şi Moldova două aşa-numite adunări ad-hoc, pentru alegerea domnitorului. Din păcate, alegerile sînt trucate în Moldova de caimacam (locţiitor domnesc numit de sultan), Nicolae Vogoridi, un fanariot de origine bulgărească. Românii se plîng lui Napoleon al III-lea, al Franţei care, cu greu, o convinge pe regina Victoria a Angliei să facă presiuni asupra sultanului ca alegerile să fie anulate. Sultanul acceptă, sub presiunea militară a Franţei şi a Angliei, şi alegerile reîncep în Moldova, iar de data asta dau o majoritate covîrşitoare unioniştilor. Iată-ne în ianuarie 1859 : alegeri mai întîi la Iaşi, apoi la Bucureşti. Cei de la Iaşi, după multe tergiversări. aleg pe un om aproape necunoscut, colonelul Alexandru Ioan Cuza. S-a scris în anumite cărţi că a fost ales fiindcă era şi el mare mason. Am consultat persoanele cele mai competente care au căutat prin documentele masoneriei de la Paris. Cuza n-a fost găsit. Nu s-a dovedit pînă acum ca ar fi mare mason Cuza. Dar un lucru este cert, tinerii unionişti care l-au propus erau mai toţi , masoni. El a fost creaţia masonilor de la început. Vom vedea mai tîrziu că tot masonii îl vor răsturna după şapte ani! Iată-l pe A. I. Cuza, domnitor al Moldovei, la 5 ianuarie 1859. Ce vor face bucureştenii ? Aici, după cum am spus, încă de la 1848 exista şi o mişcare populară în mîna revoluţionarilor, ca de pilda fraţii Brătianu, care văzuseră cum se face o revoluţie la Paris şi ştiau să apeleze la mase. Poporul manifestă violent şi sileşte parlamentul la 24 ianuarie/5februarie 1859 să-l aleagă tot pe A. I. Cuza, domnitorul Moldovei. Am pus astfel Europa în faţa unui fapt împlinit : alegerea aceluiaşi domn în cele două principate. A fost nevoie de vreo trei ani de discuţii diplomatice grele şi de ajutorul lui Napoleon al III-lea, un fel de naş la făurirea României, pentru a se admite, în fine, că avem un singur domnitor, cu condiţia ca situaţia să dureze numai pe timpul domniei lui, de şapte ani. După vreo trei ani ni s-a permis ca această ţară, care se numea la inceput Principatele Unite ale Valahiei şi Moldovei, să se numească România. Numele ţării noastre este deci recent. De la numele de român am fabricat în 1862 un nume : România.

Fragment din cartea „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” / Neagu Djuvara / Humanitas

Read Full Post »

„Si povestile mai deocheate ale lui Neagu Djuvara au o … poveste a lor. Intr-o zi, venit la editura sa discute sumarul unei viitoare carti despre boierimea romana, autorul a lasat si un manuscris pe a carui prima fila era scris (cu rosu!) pentru dupa moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotarire! Si totusi, cum sa le intirzii cititorilor bucuria de a se intilni cu un povestitor atit de plin de har cum e Neagu Djuvara!” – scrie doamna Lidia Bodea, redactor al acestei carti, aparuta la editura Humanitas (doua editii pina acum). Ei Cum! Departe de a fi o problema insolubila, era o simpla dovada de bun simt, a unui om cu maniere ireprosabile, de moda veche. Era o sarada cu raspuns dat chiar de catre MOS NEAGU, asa cum ii place sa se autodenumeasca bonom : „daca credeti de cuviinta sa le publicati, nu va voi face proces” (de intentie – nm, tibi). De fapt, acest volum aduna la un loc cinci povesti publicate dea lungul vremii, intr-o revista pentru adulti, fondata de Poetul – Portofel. Departe de a avea un continut provocator, aceste istorii sint oricum, numai deocheate, nu. Sunt povertiri spuse ca la gura sobei, in care MosNeagu evoca diverse episoade din tumultuoasa viata a domniei sale. Sunt evocate momente de bucurie, de cumpana, de restriste, clipe nu intotdeauna hazlii, care au condimentat viata sa si a unei parti dintre rudele si prietenii domniei sale, apartinatori ai unei lumi probabil idealizata, o lume definitiv distrusa de comunism : lumea manierelor elegante, lumea stratificarii pe ierarhii in care averea avea un cuvint greu de spus, dar o lume in care regula de fier era „omul potrivit la locul potrivit„. Istoricul N. Djuvara este bineinteles la datorie, si printre diversele intimplari sint evocate si complicatele relatii de rudenie si/sau prietenie ale domniei sale, cu familii celebre ale epocii : Ghiculestii, Cantacuzinii, Buzestii, Darvari si cite altele. Cu o autoironie fina, de care sunt capabili numai cei mai inteligenti oameni, MosNeagu nu insista pudic, aproape deloc! pe reusitele sale in dragoste. Povesteste bonom, mai cu seama esecurile, rateurile datorate nu atit timiditatii, cit mai cu seama unei bune-cresteri poate dusa un pic prea departe. Povesteste in schimb, ‘reusitele’ altora, prieteni, rude, sau simple cunostinte. Nu se menajeaza deloc, atunci si atunci cind este vorba despre modul in care a fost ‘tradus’ chiar si de catre sotia sa, de care este despartit, dar nedivortat de zeci de ani. „Imi da aparatul de fotografiat sa-l iau in poza cu nevasta-mea, tare frumoasa. Pe cind eu ma chinuiam sa ochesc cum trebuie in obiectiv, el, pe la spate, pipaia rotunjimile nevesti-mii„. Cartea este intesata de momente de un umor nebun. „Proprietarul nostru … era turc, nevasta-sa nemtoaica, fiul, Garabet, roman get-beget„. „Mi-a spus intre altele, ca-si cumparase doua fetiscane de fo 15 ani. Ii zic : – Doua ? De ce doua ? Zice : – Ca sa nu se plictiseasca! Stateau de trancaneala toata ziulica„. Dar sunt evocate si momente cumplite, momente in care descrie tratamentele inumane, torturile si bataile – mergind pina la exterminare – la care era supusa floarea elitelor romanesti in temnitele comuniste.O carte despre care eu cred, ca ar fi pacat sa o ratati. Chiar nu are nimic deochiat cartea aceasta ? Hm! Are! Citeva lucrusoare care pe un copil de vreo 10 ani, l-ar face sa rida in hohote. O sa dau un exemplu : „Cunoasteti definitia flirtului ? o spun pe englezezte : Hand in hand; hand in it; it in hand; but never it in it. Cum stiti toti englezeste, n-am nevoie sa traduc„.

Read Full Post »

“Cantitatea de respest si de simpatie, pe care un om o primeste antum, este invers proportionala cu respectul simpatia si amintirea care ramin dupa moartea sa. Asa ca am inceput sa nu mai fiu asa de bucuros cind cineva ma lauda. N-as vrea ca dupa ce voi pleca, despre mine sa nu-si mai aduca nimeni aminte, decit ca autor al aceste carti”. Asta a spus Neagu Djuvara la Gaudeamus, cu prilejul lansarii cartii sale, “Amintiri si povesti mai deocheate” – editia a II-a adaugita / Humanitas. Omul acesta vrajeste. Impune. In timp ce vorbea, mi-am facut ochii roata. Asistenta, muta de admiratie il sorbea din ochi. La 93 de ani, se tine falnic si semet. Imbracat cu binecunoscutul sacou bej-maroniu cadrilat ( o avea mai multe ?) cu esarfa nelipsita la git, cu gulerul de la camasa desfacut, dar cu haina inchisa corect la toti nasturii, Neagu Djuvara se declara in final uimit, ca lumea a lasat deoparte forfota ca sa-l asculte pe el citeva minute. Nu este uimit citusi de putin. Se alinta. La sesiunea de autografe, reusesc sa prind un loc privilegiat. Voi fi printre putinii pe volumul caruia, acest boier al intelighentiei romane, avea sa scrie cu o mina mai degraba tremurinda : “Pentru D-l Tiberiu Orasan cu bune ginduri”. Semnat . Si data de azi. Dupa ce obtin autograful, ii urez sanatate. Nu aude, ocupat cu urmatorii doritori de grafie celebra, adunata pe volume poate niciodata citite. Captiv intre cei care il inconjurau, ii privesc. Oameni care se inghesuie la orice. Cartea este numai un prilej. Vor  avea cu ce sa se laude. Ca si mine acum. Regret ca m-am oprit. In definitiv, preferam sa am imaginea lui Neagu Djuvara de la Bookfest. Acolo a fost cu adevarat sclipitor. Acum, pare sa resimta povara partidului care a inceput sa-i incovoaie limpezimea gindirii. Adio Maestre. Nu cred ca ma voi mai opri vreodata in preajma Domniei Tale.

Daca veti dori sa cumparati aceasta carte, luati-va gindul de la scene erotice sau cum spune N.Dj. ‘deocheate’. Nici pomeneala de asa ceva. Sint istorisiri lejere, in care instinctul sau de istoric este dominant, cu patanii ale clasei careia i-a apartinut, axate preponderent pe micute povesti de dragoste, uneori vinovata, alteori licita. Povestiri spuse cu talentul sau greu de egalat. Plec. Ajuns tot la locul de lansare carte / Humanitas , ma opresc putin. Eugenia Voda isi lanseaza o colectie de CD-uri care contin parte din emisiunile domniei sale, in prezenta domnului Liiceanu. Amindoi sint in verva, este o placere sa-i asculti. Dar cind domnul Liiceanu incepe sa spuna ca nu mai trebuie sa spunem, ca in Romania nu prea mai sint oameni, pentru care sa merite sa mai raminem in tara, ma intristez. Si plec. Parca nici nu auzise ca Eugenia Voda tocmai anuntase, ca si ea va pleca pentru o perioada din tara. Ca sa lucreze. Nu stiu unde si nici nu vreau sa stiu pentru cit timp.

Inainte de a ma opri sa-l ascult pe Neagu Djuvara, facusem turul standurilor, fara sa cumpar nimic. Tot imi spuneam ca voi reveni si voi tirgui cite ceva. N-am cumparat decit aceasta carte si inca una a lui Carlos Fuentes. Pentru rest, probabil ca o sa ma duc miine din nou, ca sa ma lupt iar cu valurile de oameni care se uita, tinjesc, uneori cumpara iar din cind in cind cite un indraznet disperat, mai “ciuguleste” cite o carte si pasli!

Read Full Post »

T.Ungureanu

INCOTRO DUCE ISTORIA ROMANIEI (II)

E Romania intr-adevar, o tara de neinteles ?Asa se zice. […] Ideea dupa care Romania nu poate fi descifrata e un bun egal impartit de >>gura lumii<< si de opinia educata.. […] Asa e Romania : fara sens si fara leac. Exemplele vin unul dupa altul. Iata de pilda, studiile docte care masoara datele si evolutiile politico-economico- electorale ale tarii. Aproape toate reclama declinul, scandalul si contradictiile unei lumi pe care nu indraznesc sa o explice.. […] De aproape 20 de ani, comentariile de presa si opiniile comentatorilor tv acuza regulat si martial : instabilitate politica, scandalul politic asurzitor, lipsa de preocupare pentru problemele ‘reale’ si convergenta tuturor partidelor si politicienilor, care sint ‘o apa si un pamint’. […] …la inceputul lui 2007, aceasta enorma supozitie pesimista a fost pusa in dubiude ipoteza si de speranta (ca) […] Romania urma sa fie admisa in UE (si ) […] ce nu s-a putut cu mijloace interne, se va putea desigur cu mijloacele din afara, neromanesti, insa primul nostru an european, aceasta forma de speranta superstitioasa a cazut. […] si tocmai acest lucru demonstreaza ca Romania e asa cum e : o tara ciudata si in cele din urma de neinteles. […] Romania e unica prin caracterul ei special. […] latinitatea intr-o mare slava. Sintem damnati dar speciali. […] Sintem pierduti si in acelasi timp daruiti. Defecti si fascinanti. […] Asa sa fie ? se intreaba T. Ungureanu.Chiar nu avem corespondent in istoria altor popoare ? TRU spune ca lucrurile nu stau chia asa. Recurge in primul rind la istoria Angliei secolului al XVII-lea, timp in care in luptele dintre monarhie si parlament, a rezultat “ marea Britanie, asa cum o cunoastem astazi : monarhie parlamentara.” Actori, Carol I , Cromwell, carol al II-lea si in sfirsit Wilhelm de Orania “care apare din Olanda, preia tronul si stabileste cadrele inca in vigoare ale monarhiei britanice”  … […] “Cazul englez ajuta […] la cercetarea istorica a statelor cu probleme de […] identitate constitutionala. […] Romania e un exemplu tipic. […] Punctul cheie e bineinteles revolutia din 1989. (unii)vorbesc despre o revolutie integrala, (altii) de o farsa cospirativa. […] Plasmuita sau spontana, revoluita din decembrie a venit prea tirziu. Drama avusese loc. […] Revolutia nu a afectat, ci a preluat, in mod fundamental, rezultatele unui dezastru uman si social, desavirsit in 50 de ani de comunism.” Lucrurile incep sa se clarifice. Si ce traim noi astazi si de ce jurnalisti de calibrul lui TRU nu sint invitati aproape niciodata la televiziuni, iar daca sint chemati, are grija ‘moderatorul’ sa-i ‘modereze’ pina la anihilare totala. Nu prin argumente ci prin dese intreruperi si schimbari ale subiectului pina la alocarea unui timp de exprimare pur si simplu redus pina la radical din minim. Natia trebuie sa doarma in continuare linistita, nu trebuie zgiltiita din somnul letargic in care au cufundat-o si o mentin structurile cripto-comuniste. “ Rezultatul celor 50 de ani de comunism romanesc a fost […] decisiv. La capatul lor, societatea romaneasca a asimilat complet un instinct anti-social, o incapacitate de solidaritate si initiativa care explica bine, (dar nu in totalitate ) deruta prelungita a momentului.” TRU extinde analiza comparativa si la alte state. Italia de exemplu. “ Si Italia si Romania au dezvoltat societati cu probleme mai mult decit asemanatoare. Coruptia de stat e o realitate vizibila si rezistenta in ambele state. […] Coruptia sociala e din nou, comparabila si compatibila. Tendinta de sindicalizare, etatismul persistent, mentalitatile de asistat sunt valori sociale comune. O casta conducatoare privilegiata si intangibila troneaza la vedere, in ambele tari”. […] O intrebare rostita cu mult curaj de N. Djuvara ( ce e cu adevarat romanesc?) a pus in dificultate toate mecanismele nationale de autocunoastere si autoestimare. Intrebarea, formulata implicit in cartea “Thocomerius Negru Voda. Un voievod cuman la inceputurile Tarii Romanesti.” / Humanitas – a fost inteleasa gresit si nici nu putea fi inteleasa altfel, intr-un spatiu istoric in care problema materialitatii romanesti e confundata constant cu dogma romanismului integral […] A ramas parerea dupa care Djuvara nu crede in latinitatea originilor noastre, ci e convins ca suntem cumani. Djuvara n-a sustinut o asemenea prostie, nimeni nu a reusit sa produca pasajele inciminatoare si evident, nici nu le-a cautat”.

 Adica mai pe sleau spus, criticii lui Djuvara nu au trecut de titlul cartii pe care l-au rastalmacit cu rea-vointa, dupa aceeasi formula in care Patapievici era acuzat ca are o parere execrabila despre Eminescu. Se pare ca spiritul lui Adrian Marino, lucreaza, lucreaza …

Read Full Post »