Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘new york’

Revin la bunătatea de călătorie. Pe partea opusă a autostrăzii, BUCHON 🙂  Kilometri după kilometri, autoturismele şi tirurile merg cam înghesuite şi foarte încet şi din cîte observ, se cam aglomerează şi partea de şosea pe care ne deplasăm noi. Voi afla mai tîrziu, de ce.

Am ajuns în dreptul oraşului Montreal dar trecem pe lîngă el mergînd pe vasta reţea de autostrăzi care înconjoară oraşul. N-ai de ce să intri în oraş şi să cauţi prin centru o cale către un cartier anume. Centura oraşului este formată dintr-o reţea de drumuri cu sens unic care te duc EXACT unde ai treabă, fără să încurci circulaţia din oraş; de altfel, peste tot este la fel în Canada. Am parcurs peste 4.000 de kilometri şi nu ne-am intersectat nicăieri cu nimeni care să ne taie calea pe la vre-o răspîntie de drumuri la intrarea unui oraş sau altul. Am mai văzut (cam) aşa ceva la Barcelona.

În fine. Robert ştie că vrem să vizităm Montreal, în special pentru oraşul de sub oraş, voi spune la timpul potrivit despre ce este vorba. Robert încearcă să ne descurajeze spunînd că Montreal este cam înghesuit şi plin de excroci 🙂 La fel şi Toronto. Evident, Quebec este raiul pe pămîntul canadian. Poate chiar E! Dragul de el 🙂 Tot ce NU este Quebec, sau aproape tot, este cam cîh. Chiar şi o parte dintre quebecoşi sunt aşa şi pe dincolo. Hm! Nu insist. Treaba lui, oraşul lui, ţara sa. De ce l-aş descoase?

Digresiune. Este marţi 4 septembrie 2018. Ne-am întors din formidabila descindere la Niagara, am vizitat şi Ottawa, acum Robert îşi recuperează de la service maşina de zi cu zi, un Wolfwagen Golf, (broscuţa), Silvia trebăluieşte iar eu transpun pe laptop manuscrisul. La ora la care aceste descrieri vor fi puse pe blog, faptele se vor fi consumat cu cel puţin două luni de zile în urmă. Nu ţin cont de formatul de blog – cinci, maxim opt sute de cuvinte, postarea, deşi încerc. În definitiv, eu scriu pentru buna aducere aminte în folos propriu al familiei mele. Dacă cineva este interesat de ceea ce am scris, este binevenit. Iar dacă am cititori care vor să mă corecteze sau să mă completeze, cu atît mai bine şi le mulţumesc anticipat.

Ps. He he. Mă lăudam că las fumatul pentru alţii. Am patru zile în care n-am ars nici măcar o ţigaretă daaaar, taaare mă tentează una 🙂 Atît.

Depăşim Montreal şi ne îndreptăm spre Ottawa. Vremea-i frumoasă, BUCHON nu, benzină avem, să tot mergi. Abia aştept să ajungem la Niagara că tare-s curios. Mai curios ca un copil! Niagara este una dintre destinaţiile care mi-au aprins imaginarul turistic încă de cînd eram un copil mic şi prost. Acum nu mai sînt copil, dar prost, se pare că mai sînt 🙂  Sau poate numai naiv. Sau candid. Sau cum spun mai nou, ţăranu’ care o face pe orăşanu’ 🙂 În fine. În afară de Niagara, am dorit să văd Vaticanul (bifat) şi Sfinxul (scos de pe listă pentru că fanatici islamişti). După ce-am mai crescut, am adăugat pe lista mea de copil visător dar sărac, Sagrada Familia (bifat). Şi Alhambra (bifat). Şi altele dar, nu le mai divulg.

Bon. Pînă la Niagara, răbdărică şi iarăşi răbdărică; tutun mai pe sponci: aşa, mai pe seară, la cîte-o berică, hai două, poate trei daaar, cam atît! 🙂

Deocamdată văd că suntem foarte aproape de New York, SUA. N-avem vize deci, pofta-n cui, musiu Tiberiu cu Statuia Libertăţii, altă destinaţie înşurubată în imaginarul meu turistic. Eh, am văzut măcar oraşul Colmar în care s-a născut autorul acestei statui, sculptorul Frederic Auguste Bartoldi.

Read Full Post »

Philip Roth, născut în 1933 în Newark – New Jersey, este unul dintre cei mai importanţi prozatori americani în viaţă. Operele sale au fost distinse în decursul vremii, cu cele mai importante premii, fiind unul dintre cei trei autori în viaţă a căror operă, va fi publicată într-o ediţie completă şi definitivă de Library of America. Încă din 1958 a devenit faimos cu Goodby, Columbus şi cu bestseller-ul Complexul lui Portnoy în 1969. Are la activ numeroase romane, din care amatorii pot găsi la Polirom 12 titluri. Cel mai recent, apărut în 2007 şi tradus în limba română în acest an – 2010, este Fantoma Iese din Scenă. Orice nouă apariţie a unei cărţi de Philip Roth este socotită drept un adevărat eveniment editorial. Fantoma Iese din Scena este potrivit unei recenzii din The New Yorker – o carte cu bătaie lungă, scrisă cu nemărginit talent, care cere imediată atenţie. Sau, după cum afirmă Publishers Weekly – un nou roman cu tonalităţi înţelepte şi spirituale, după cum ne-a obişnuit deja. 

 Noi ne trăim viaţa, sau viaţa ne trăieşte pe noi ? pare să se, şi să ne, întrebe Roth în această carte. Există predestinare ? sau de prea multe ori ceea ce ni se întîmplă este rodul întîmplării. Influenţăm noi viaţa celor din jurul nostru ? viaţa noastră este influenţată de mediul în care trăim ? Ne putem sustrage unui trecut pe care îl credeam mort şi îngropat ? sau acesta – trecutul, abia aşteaptă un moment favorabil ca să se năpustească asupra noastră.

Domnul Zuckerman, un scriitor retras în provincie pentru un trai departe de lumea dezlănţuită, fără video, fără telefon mobil, fără computer, care nu mai merge la întruniri sau la cinema de 11 ani, este nevoit să-şi părăsească sălaşul şi să vină în New York, la un consult medical. Ultima oară cînd fusese la o clinică, i se extirpase prostata, şi în afară de faptul că devenise impotent, începuse să sufere şi de incontinenţă urinară. Aflînd că se descoperise un tratament eficace, vine la oraş într-o tentativă de a-şi recupera măcar o parte din viaţă, poate ultima; ajunsese deja la frumoasa vîrstă de 71 de ani. După operaţia nedureroasă care durase un sfert de oră, în ascensor vede o femeie, al cărei chip, îi pare familiar. Aceasta, prezenta o cicatrice pe craniu şi era îmbrăcată neglijent. Scriitorul o urmăreşte într-un mic bistro, se aşează la o masă alăturată şi îşi aminteşte numele femeii. Amy Bellette, pe care o văzuse o singură dată în viaţă, fusese femeia pentru care maestrul sau spiritual, scriitorul Lonoff, îşi părăsise soţia şi copiii; trăise alături de această femeie, care îi fusese studentă, ultimii patru ani ai vieţii  sale, în dezacordul unanim al societăţii. Domnul Zuckerman nu o abordează; o lasă să plece. Dar în drum spre hotel, cumpără de la o librărie întreaga operă a lui Lonoff şi o răsfoieşte în tihna hotelului, aşteptînd să treacă noaptea şi să plece a doua zi în liniştea locuinţei sale de la ţară, la 200 de kilometri depărtare de tentaţiile din New York şi la 13 kilometri distanţă de micuţul orăşel în care îşi făcea aprovizionarea. A doua zi, merge să-şi ia micul dejun la un local care îi fusese familiar pe vremea cînd mai trăia la oraş. Aici, absolut totul era ca în vremea din urmă; meniul, personalul, atmosfera, tot. În drum spre micuţul restaurant, face ceea ce nu mai făcuse de atîta amar de vreme : cumpără un ziar. Trece peste ştiri şi merge direct la mica publicitate. De ce ? Habar nu are. Dar citeşte un anunţ în care doi tineri scriitori, de 30 si 35 de ani, ofereau la schimb apartamentul lor, pentru o locuinţă retrasă undeva la ţară. Ce imbold îl indeamnă pe Zuckerman să le telefoneze şi să le spună ca el era posesorul unei astfel de locuinţe ? Cine ştie? Cert este că la capătul unei scurte conversaţii, bărbatul de la capătul firului începe să rîdă : “ – Am impresia că intenţionaţi să vă mutaţi aici chiar în seara aceasta. – Dacă vreţi să plecaţi în seara asta, i-am răspuns eu – şi vorbeam serios”.

Read Full Post »