Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Nicolae Labis’

„In poezia mea veti intra ca intr-un sat de munte; veti vedea intai neobisnuitul. Veti remarca frumuseatea salbatica a locurilor; iarna veti simti in nari miros de lupi si de fum; vara miros de fum si de rasina – totul imbibat cu ceva care aduce a sudoare si a pamant adanc. Veti privi luna mare, familiara si apropiata de pe cerul nostru nefiresc de senin; veti asculta toate povestile cu stafii si strigoi, precum si impuscaturile care mai vuiesc razlet in munti. Veti afla despre flacaii nostri ca-s voinici ca brazii sau unii mai bicisnici ca tufa. Despre femeile noastre ca-s ca florile – de cicoare sau decucuta”    (Nicolae Labis)

Iarna

Totu-i alb in jur cat vezi
Noi podoabe pomi-ncarca
Si vibreaza sub zapezi
Satele-adormite parca.
Doamna iarna-n goana trece
In calesti de vijelii
Se turtesc pe geamul rece
Nasuri carne si hazlii.

Prin odai miroase-a paine,
A fum cald si amarui.
Zgreaptana la usa-un caine
Sa-si primeasca partea lui.
Tata iese sa mai puna
Apa si nutret la vaca;
Vine nins c-un fel de bruma
Si-n mustati cu promoroaca.
Iar bunicul desfasoara
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioara
Despre vremi de-odinioara
Vremi ce nu or sa mai vie.

Sursa http://www.aboutromania.com/labis.html

Date Biografice http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Labi%C8%99

#

Inaugurez o nouă rubrică: LIKE 🙂 psi . rokssana . sare . oldhashu . samsara .

Demeter . Fosile . NORA DAMIAN . Doina Popescu Brăila .

#

Am primit de la AnaMariaDeleanu 

‘fagul e putred, in risipire
caut cu mainile miezul de ceara
limba o simte, dulce-amara
miere salbatica, dumnezeire’

Read Full Post »

Nascut pe 02 decembrie 1935 in Poiana Marului – Suceava intr-o familie de invatatori, Nicolae Labis avea sa se stinga din cauza unui groaznic accident de tramvai, in data de 22 decembrie 1956, accident despre care unii aveau sa spuna ca a fost de fapt o inscenare a unui asasinat. Ultimul sau poem, dictat de pe patul de spital, a fost  “pasarea cu clont de rubin”.
S-a razbunat,iat-o,s-a razbunat.

Nu mai pot s-o mangai.
M-a strivit
Pasarea cu clont de rubin,

Iar maine
Puii pasarii cu clont de rubin,
Ciugulind prin tarana,
Vor gasi poate
Urmele poetului Nicolae Labis
Care va ramane o amintire frumoasa…
 

Debuteaza ca publicist la nici 15 ani in ziarul ‘Zori noi” –Suceava, iar in 1956 ii apare antum volumul “Primele iubiri”. Postum, in 1958 ii va aparea volumul “Lupta cu inertia”. Avea sa fie considerat drept initiatorul generatiei ‘saizeciste’ al carei cap de afis avea sa fie Nichita Stanescu. Nicolae Labis este cunoscut indeosebi ca autor al celebrului poem “ Moartea caprioarei” , poem care este in stare sa smulga lacrimi chiar si unei pietre uscate. Cred ca in viltoarea comemorarilor prilejuite de evenimentele din decembrie 1989, cu gindul la Sfintele Srbatori de Craciun si chiar cu gindul la Revelion, se cuvine sa ne mai aducem aminte si de marii poeti ai neamului nostru. Nu cred ca se cuvine ca acestia sa fie cu totul uitati. Acesti oameni fac parte integranta din fibra noastra intima.

Pentru doritori, ofer un linck   :     http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/l/nicolae-labis-8zudtnd/

Pentru iubitorii Mariei Callas :  ”…la deschiderea stagiunii 1951-1952, cintareata care apare in fata publicului cel mai dificil din lume … este o artista incercata“. In cei patru ani de la debutul din Verona, Maria Callas se concentrase intens pe doua planuri : “sa corijeze imperfectiunile vocii si sa ajunga la o muzicalitate si mai mare … trebuie sa remedieze faimoasele pasaje intre cele trei registre ale ei

Continuarea aici   :     http://noradamian.wordpress.com/

Read Full Post »