Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘norman manea’

     Autorul acestei cărţi, Norman Manea (n.1936), unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, a publicat de la debutul său (1966) şi pînă a părăsit definitiv ţara (1986) 10 volume, find distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi cu Premiul Uniunii Sriitorilor (1984, premiu anulat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). În 1992 a primit Bursa Guggenhaim şi prestigiosul Premiu MacArthur (Nobelul American), în 1993 Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul distincţiei de “Literary Lion” al bibliotecii, în 2002 i s-a atribuit Premiul internaţional de literatură Nionino pentru “Opera Omnia”, iar în 2006, Premiul Medicis Etranger pentru “Întoarcerea Huliganului. În 2010 a primit din partea guvernului francez distincţia “Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Letrres”.

     Poate să pară surprinzător pentru mulţi dar, în 2006, scriitorul a fost distins cu Meritul Cultural în grad de comandor de către preşedintele României.     

     Despre acest volum, citez din nota asupra ediţiei, notă scrisă de autor în 2005 : ‘’Ediţia de faţă reproduce, cu unele comprimări stilistice, partea a doua a volumului cu acelaşi titlu, apărut în 1979 la Editura Cartea Românească… Această a doua parte, un amplu eseu-colaj despre condiţia artistului şi a relaţiei scriitor-cititor în contextul unei societăţi închise şi nu numai, oferă şi o secţiune din presa vremii, reprezentată de una dintre cele mai apreciate publicaţii culturale (Contemporanul), prin citate, nu o dată hilare, de o cinică demagogie, cînd nu de-a dreptul idiot sincere, ale unor vîrfuri ale intelectualităţii. Cum nu urmăream demascarea şi incriminarea autorilor, ci doar revelarea atmosferei din epocă, citatele nu dezvăluiau numele autorilor, deşi ele erau uşor decodabile, în bibliotecă, cercetătorului sau cititorului interesat… ‘’

     Semnificaţia numelui de August Prostul este oferită de autor chiar la începutul acestui eseu, prin două extrase din Enciclopedia dello Spettacolo, Casa Editrice Le Maschere, Roma, 1954, un extras din Grand Larousse encyclopedique en dix volumes, Paris, 1960 şi un extras din cartea lui I.C. Butnaru – Triplu salt mortal : oameni, fapte şi întîmplări din lumea circului, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972.

     Foarte pe scurt, August este un soi de “paiaţă”, ‘’care ca figură şi acţiuni bufone se apropie de Polichinelle, în contrast cu clovnul, înrudit masi degrabă cu Pierrot… August este… intrusul care intră mereu cînd nu trebuie şi, vrînd cu tot dinadinsul să se facă util, strică şi treaba altora, falsul prost care face reverenţe directorului de circ, oferă flori şi bezele călăreţei acrobate… dar în final se răzbună cu o neaşteptată şiretenie şi într-o nebănuită dezlănţuire de forţe…’’.

     În mare măsură, cred că Norman Manea se regăseşte chiar pe sine în acest personaj. Din cartea Întoarcerea Huliganului, (pe care am semnalat-o AICI) am desprins multe elemente care se refereau la August Prostul, iar cartea aceea este cert autobiografică. Voi reda în continuare cîteva din selecţiunile din presă. Dar, mai întîi o scurtă selecţie de la începutul eseului :

     “Din limba şi literatura română… lipseau Arghezi, Rebreanu, Blaga, Iorga, Lovinescu, Zarifopol, Călinescu, Mateiu Caragiale, Pillat, Fundoianu, atîţia alţii… La sfîrşitul clasei a XI-a, în psihoza politehnizării, doar un singur absolvent avusese curajul să-şi dezvăluie opţiunea pentru filologie, scuzîndu-se, sub motivul că acolo se intră mai uşor. Era un vlăjgan furunculos şi cumsecade, repetentul clasei”.

     Apoi, din înţelepciunea care ne lumina de la răsărit : “În condiţiile de după Congresul al XX-lea al PCUS, exponenţii ideologiei burgheze din unele ţări au încercat şi încearcă să folosească lupta împotriva laturilor negative ale trecutului, legate de cultul personalităţii, împotriva dogmatismului şi bucherismului pentru a submina înseşi principiile fundamentale ale ideologie şi eticii noastre…”. (Contemporanul, 7 decembrie 1956).

     Gusturile muzicale ale epocii : “Am ascultat aseară un cîntec care începe aşa : Sculaţi voi oropsiţi ai vieţii… Am ascultat aseară un cîntec care m-a emoţionat şi zguduit ca şi atunci cînd l-am auzit întîia oară. Am ascultat cîntecul vieţii mele, de care n-am să mă despart pînă la moarte. Am ascultat aseară cel mai frumos cîntec ce s-a putut auzi vreodată, pe pămînt”. (Contemporanul, 1 mai 1957).

     “Jorge Luis Borges scrie pentru literaţi, pentru puţinii specialişti ai literaturii care sînt familiarizaţi aproape profesional cu acest domeniu ca şi cu cel al filosofiei. O recunoaşte el însuşi. Dar pe un asemenea drum nu se poate ajunge la marea şi adevărata artă care modelează conştiinţele şi deschide perspectivele ideale”. (Contemporanul, 17 mai 1963).

     ŞAMD. Ce părere aveţi ? Cît de adînci sunt urmele educaţiei socialiste în viaţa noastră contemporană la mai bine de 21 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 ?

UPDATE. Apropo de Borges (click AICI)

Blogul zilei : http://jovimpresii.blogspot.com/2009/01/anii-de-ucenicie-ai-lui-august-prostul.html

 

 

Read Full Post »

     De la bun început trebuie să menţionez că termenul de huligan utilizat de Norman Manea, nu are nimic de a face cu termenul de huligan utilizat pe stadioanele de fotbal. Acest termen este folosit de Norman Manea, pentru a descrie experienţa vieţii sale, experienţă care a început aparent, cu naşterea sa. De fapt, Norman Manea lasă  să se înţeleagă din romanul său cu acute şi certe descrieri autobiografice, că destinul fiecăruia dintre noi, începe cu mult înainte de naşterea noastră. Destinul fiecăruia dintre noi, începe cu epoca în care părinţii noştri s-au cunoscut, s-au curtat, s-au eventual căsătorit şi din iubirea sau numai din supunerea lor în faţa cerinţelor imperioase ale speciei, ne naştem noi; fiecare dintre noi.

     Norman Manea a văzut lumina zilei, pe 19 iulie 1936. Părinţii săi s-au căsătorit după o idilă care a durat trei ani. Complicate vremuri. Mihail Sebastian descria acele vremuri în cartea sa “După două mii de ani”, prefaţată de Nae Ionescu. Eliade, scrisese şi publicase, “Huliganii”. Tot Mihail Sebastian, scrisese şi “Cum am devenit huligan”. 

     La vremea în care acele cărţi apăreau, Norman Manea nu era nici măcar în “proiect”-ul părinţilor săi. Dar destinul său, avea să fie marcat de tumultul vremurilor de atunci : legionarism, pogroame, dictatura lui Carol, dictatura lui Antonescu. Ce ştim noi din acele vremuri ? Numai ceea ce istoricii ne lasă mărturie. Fiecare istoric lasă mărturie după propria sa conştiinţă, de prea multe ori în răspăr cu vremurile, sau cu vremelnicia acelor vremuri.

     Cert lucru este că la vîrsta de 5 ani, în 1941, Norman Manea avea să primescă iniţierea în viaţă : deportarea în Transnistria împreună cu o mare parte a familiei sale, şi  împreună cu o mare parte a evreilor trăitori atunci, în Bucovina românescă. Se va reîntoarce în patrie, în 1945. Se terminase iadul ? NU! De-abia începea.

     Cartea sa, “Întoarcerea huliganului”, descrie cu minuţie acea perioadă despre care mulţi dintre noi, nu ştiu mare lucru, dar are ample referinţe şi la perioada postbelică în care România a beneficiat de asistenţa fratelui de la răsărit. Cartea sa descrie traseul unui destin, despre care se poate spune cu certitudine că “viaţa sa a fost un roman”.

     Cartea aceasta este “grea”, densă,  dar străbătută de o tristeţe senină; este expresia unui înţelept nedreptăţit de soartă, care paradoxal, nu are ce-i reproşa nici sorţii, nici vremelniciei vremurilor. Este cartea unui om neîmplinit prin împlinire.

     Deşi încărcată de suferinţă, cartea nu are un ton vindicativ. Deşi cartea este plină de referinţe la crema literaţilor vremurilor, nu suferă de pedanterie. Este o carte care trebuie citită pentru că nu poate fi povestită.

     Cred că o trimitere la descrierea acestei cărţi în accepţia editurii este necesară, după cum cred că cea mai bună descriere a acestei cărţi, este cea oferită chiar de autorul său.

     Sînt cinci episoade ale acestei emisiuni; merită văzute, TOATE.

     Într-una dintre paginile de final, autorul povesteşte o anecdotă : “doi români, foşti colegi de liceu, care se întîlnesc în avionul New York – Paris fac recensămîntul clasei. Mihai ? Ginecolog la Paris, a treia nevastă. Costea ? Rafinărie în Venezuela, necăsătorit. Mircea ? A murit săracul, o infecţie ciudată, în Algeria. Andrei ? În Israel, director de bancă. Horia ? Inginer în Basel, cinci copii. Dar Gogu, Gogu Vaida ? Gogu a rămas pe loc, la Suceava. Te miri ? Deloc! Gogu a fost întotdeauna aventurier”.

Norman Manea, numai huligan nu a fost, nu este şi nici nu va fi!

Read Full Post »