Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘petro canada’

Pînă să ajungem la Niagara, avem parte de o micro-cascadă chiar aici, în Levis. Cu alte cuvinte, plouă 🙂 Nu-i nimic, unii spun că ploaia aduce belşug. Aşa să fie, că tocmai ce am primit de la Robert un bilet la loto 6/49 local. Am făcut un minim bagaj pentru vreo trei zile, mic dejun şi la drum.                                                                                                            Spuneam anterior că fără automobil eşti fiul ploii. Iată confirmarea: într-o astfel de zi, ploioasă, decît să mergi la plimbare cu autobuzele mai bine stai acasă că prin staţii sunt refugii acoperite dar, cam mititele…

Numai că acum, taxi – Robert a intrat iar în funcţiune 🙂 Am căutat meteo – Niagara; cald dar noros şi posibil ploios. Vom vedea noi acolo.

Prevăzător, Robert înghesuie în maşină conserve, apă, chiar şi o sticlă de vin, că “nu se ştie la ce preţ vînd excrocii de acolo” 🙂

Pînă să vedem Niagara, deocamdată suntem în drum către ea şi am muuuulte de povestit că drumul e luuuung! Privesc superficial harta şi-mi trasez imaginar un traseu care porneşte din Levis, trece prin Quebec, prin Trois-Riviere, Montreal, Ottawa, Toronto. Pînă la Niagara sunt aproximativ o mie de km.

Este sîmbătă, 1 septembrie, prima zi a toamnei anului 2018; este deja ora opt, ploaia a stat dar cerul este mohorît. Contează? NU!

Deşi am rămas fără ochelari, nu-s tocmai orb ca o cîrtiţă. Văd binişor dacă lumina este bună; dar mi-a dat Silvia o pereche de ochelari de la ea din dotare şi acum văd ceva mai bine. Mai bine? Mai vedem 🙂

Robert ne terorizează cu centurile de siguranţă pentru că, TICHET, apoi  potriveşte telefonul său dăştept în chip de GPS şi valea! Mintenaş ajungem la autostradă şi punem cap-compas, Montreal.

Viteza oscilează între 90 şi 100 km/h. Şoseaua este liberă şi urcăm viteza către 120 (de fapt, mi se părea mie – n-a depăşit 115 niciodată!) Robert conduce foarte prudent şi foarte sigur pe el. Am mers cu ceva şoferi la viaţa mea la drum lung, mii de km, şi ştiu să apreciez fără parti-pris. Intrăm într-o zonă semnalizată cu panouri; suntem avertizaţi că se execută lucrări; viteza este limitată la 70. Robert se conformează. Ceilalţi nu prea şi cam vîjîie pe lîngă noi. Acum 80. Practic, pe un fir se lucrează iar celălalt fir a preluat traficul pe ambele sensuri. Voi reveni cu detalii despre acest subiect. Gata restricţiile. Avem voie cu minim 60 şi maxim 100. Repet, voi reveni la aceste reguli de mai multe ori pentru că-i foarte important şi bine de ştiut.

Stînga şi dreapta şoselei, pădure pădure pădure. Pădure tînără că pe aici sunt la modă plantatorii de copaci nu defrişatorii. Bineînţeles, în preajma unor localităţi oricît de  mici, cresc în pădure vile şi vilişoare… Cam asta este Canada: pădure pădure pădure şi vile vile vile. Veţi vedea!

Iar lucrări, iar restricţii. Cum ar veni, aici se repară permanent porţiuni ale autostrăzii, nu se aşteaptă paragina totală pentru a se interveni.

Cît despre pădure, m-am cam pripit: nu este numai pădure, sunt şi perdele de copaci în spatele cărora sunt ogoare cultivate preponderent cu porumb.

Apropo de ochelari şi de vedere; funcţie de unghiul în care privesc, ochelarii lui Silvia îmi deformează imaginea. La un moment dat, văd marginea tabletei concavă 🙂 Clar! Ochii femeilor cu sau fără ochelari, privesc lumea altfel decît ochii bărbaţilor. Muream şi nu aveam confirmarea a ceea ce bănuiam de muuuult! A trebuit să rămîn fără ochelarii proprii şi să mă las mituit de Silvia cu ochelarii ei, ca să văd şi eu lucrurile cum le vede ea 🙂

Revenind la drum. Am depăşit Trois Riviere, urmează Montreal.

Brusc îmi dau seama că am intrat în cea de a zecea zi de cînd m-am decuplat de la TV, adică de cînd sînt decontaminat de la vrăjelile omuleţilor plătiţi de moguli să ne mintă non-stop. Stiţi ceva? Mă simt ex-ce-lent! 🙂 Chiar şi acum. Deşi am internet la dispoziţie via telefonul lui Robert (a plătit un soi de antenă suplimentară), NU mă tentează DELOC!

Revenind la drum. Observ ogoare cu porumb. Poftim? De închiriat ogor cultivat? Mister! Nu-l întreb pe Robert care ciripeşte fericit, Silvia îl ascultă, vorbeşte şi ea habar n-am despre ce, că nu-i aud şi nici nu vreau să aud, ei doi au tot timpul cîte ceva de sporovăit. Ei formează un TANDEM 🙂

Observ pancarte pe care scrie « Centre du Quebec ». Păi da, dar este vorba despre regiunea Quebec, mare cît Spania şi Franţa luate la un loc, nu despre Quebec City, care este altceva; am scris anterior despre acest subiect şi voi mai scrie.

A început să se însenineze. Mi-nu-nat! Facem o scurtă pauză pentru destindere. Şi pentru alimentare cu benzină că aici benzina este 128, la Quebec era 137, deci ceva mai economic. Cîţiva dolari contează, că Volvo este foarte confortabil daaaar, cam hulpav. Lămurire: aici benzina este socotită în cenţi; adică nimeni nu spune un dolar şi atîţia cenţi ci direct în cenţi: 128 înseamnă un dolar şi 28 cenţi. De ce? Habar – nu – am!

Patriotul lui tăticu patriot! A alimentat de la Petro Canada 🙂

Totuşi. De ce-o fi benzina la Bucureşti 6 lei per litru, adică doi dolari canadieni? Nu-i limpede că românii sunt jefuiţi cu neruşinare? Promitea pesedragnea că taie din accize. Chiar să vrea nu poate că am auzit că discotecarul poreclit ministru de finanţe, chiţăie amarnic după bani. Au ajuns la fundul sacului incompetenţii ăştia, aşa cum au prevăzut şi atenţionat TOŢI specialiştii, mai puţin yesmanii pesedişti. Sper ca pînă revenim acasă, coşmarul teleormănean să fie istorie. Întunecată dar, ISTORIE!

Read Full Post »