Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pieta’

Eh, cam gata şi cu demonstraţia asta de turism extraurban. Unde mergem? Vom vedea 🙂 Pînă să vedem unde vom ajunge, iar începem să recunoaştem locuri pe unde am mai trecut. Doar suntem veterani, păi nu? 🙂

Iată tunelul de sub Gara Centrală, iată drumul către Ille d’Orleans, iată că am trecut şi de podul de fier către insula cu sfînţi unde nimeni n-a înjurat de nici-un sfînt, 🙂 iată că am trecut şi de cascada Montmorency. Chiar mă gîndisem la un moment dat că vrea Robi să mai cumpere ceva legume BIO de pe la fermierii locali 🙂 Neeee, nu ne face el una ca asta 🙂

Nu după prea multă vreme, cam treizeci de km. de la podul de fier, ne abatem de la drum şi intrăm într-o mică localitate, tipic rural-quebecoasă, spune Robert, care evident, ştie ce spune ca de obicei. Şi chiar NU glumesc! Chiar ŞTIE! Ştie inclusiv pentru că a mai fost pe aici. Sămînţa de turist…

Localitatea se numeşte Sainte Anne de Beaupres. Este o localitate mică, desigur plină ochi cu vile, vilişoare şi viloaie, parcă şi un castel în care se lăfăie primăria; ne plimbăm ce ne plimbăm şi mă bîntuie bănuiala că iar avem program de vizitat vila din pădure. Nici vorbă. Deocamdată, iar suntem undeva şi ajungem undeva 🙂 Asta este sintagma prin care Robi admite că ne-am cam rătăcit umpic 🙂 Apoi, Robi reprogramează GPS-ul şi deodată, vedem Catedrala!

Sincer, NU mă aşteptam ca într-o localitate atît de mică, să se fi construit o Catedrală ATÎT de mare! Are proporţii care pot face invidioase unele dintre cele mai mari catedrale din lume, sau măcar din Europa, şi NU exagerez deloc. Am văzut destul de multe dintre ele ca să ştiu ce spun. În primul rînd, este cea de a doua catedrală care este construită după principiul Biserică peste Biserică, aşa cum văzusem la Asissi. Numai că acolo, construcţia a fost făcută în acest mod ca să se ascundă trupul lui Francisc de Asissi, sărăcuţul, de hulpavii căutători/vînători de moaşte.

Aici, această catedrală a fost edificată în acest stil arhirectural, în mod deliberat. Nu cred că am fi ajuns aici dacă Robert nu ar fi venit cu noi. Voi spune ulterior, de ce.

Revin la această splendidă construcţie. Parcăm maşina şi ne ţinem după ghidul nostru, Robi 🙂 Coborîm cîteva trepte şi pătrundem într-o incintă nu prea înaltă dar spaţioasă atît în lungime cît şi pe lăţime. Din nou, sute de oameni pot lua loc simultan pe bănci. Apreciez cam pe la vreo opt sute.

N-am mai văzut astfel de ornamentaţie. Tavanul este pictat într-o culoare  azurie combinată cu alte culori care se îmbină în pasteluri lin mîngîiate de clar obscurul dătător de mister.

Clarificare: la biserici clar obscurul este benefic, la muzee mă scoate din papuci; preţul piperat nu justifică economii de lumină în lăcaşurile cultural laice. DELOC!

Revin la splendida catedrală care deja, m-a copleşit. Mergem de jur împrejur şi remarc scene din VT, îmbinate cu multe scene din Noul Testament. Sunt reproduse cele 14 opriri ale lui Iisus Hristos pe Golgota, am fotografiat cîteva şi voi ilustra spusele cu aceste imagini.

Dar. Cel mai mult m-a impresionat o reproducere a celebrei Pieta a lui Michelangelo Buonarotti, expusă în Basilica San Pietro, la Vatican.

Este vorba, dacă nu mă înşel, de prima reprezentare a Fecioarei cu Iisus, pe care a sculptat-o Michelangelo. Este după spusele specialiştilor, lucrarea de hotar dintre sculptura tradiţională a renaşterii şi modernismul simbolic. Această sculptură prezintă o femeie răpusă de tristeţe, care-l ţine în braţele sale obosite, pe fiul său, decedat prea timpuriu, la numai 33 de ani.

Ce MAMĂ nu este răpusă de tristeţe cînd ţine în braţele sale, trupul decedat al fiului său? Cum poate o MAMĂ să împace rolul său de perpetuare a vieţii, cînd ţine în braţele sale triste şi obosite, rodul pîntecului său, mort? CUM?

Ce au observat specialiştii? Faptul că marele Michelangelo, Maestrul  desăvîrşit al proporţiilor corpului uman, a sculptat picioarele lui Iisus, deosebit de lungi, în raport cu restul trupului. Specialiştii au interpretat această disproporţie, ca fiind începutul simbolisticii în sculptură.

Respectiv, lungimea picioarelui lui Hristos, simbolizează lungul drum pe care îl are creştinismul de parcurs, pînă ca lumea să fie pe deplin salvată, prin sacrificiul hristic. Nu mă pricep dar, îmi place această explicaţie. Mai ales acum, în aceste vremuri de accelerată secularizare, după ce au trecut aproape două mii de ani, de la răstignirea mîntuitorului. Numai că vorba Abatelui Andre Scrima: dacă va fi nevoie, vom coborî iar în grote, dar, flacăra credinţei, NU se va stinge, niciodată!

Probabil că Abatele Andre Scrima, a înţeles mai bine decît specialiştii în sculptură, că Maria, MAMA născătoare de Dumnezeu, NU era tristă, ci, resemnată. Ştia că fiul său a avut un destin care transcende relaţia mamă-fiu.

Read Full Post »

Revenind la Florenţa. Ceea ce-ţi voi relata de acum înainte, va fi doar rezultatul unei introspecţii; aşa după cum ţi-am spus deja, din acest moment am intrat în transă.Tot ce am văzut/simţit în următoarele trei zile, s-a impregnat adînc în subconştientul meu; subconştient care se lasă foarte greu adus în planul conştienţei.

Să mă explic: atunci cînd am purces la drum, eram impregnat de amintirile din tinereţe despre Renaştere, amintiri culese din excepţionala carte ,,Agonie şi Extaz,, de Irving Stone. Aşteptam întîlnirea cu Michelangelo Buonaroti & ceilalţi Titani , ca pe o izbăvire a imaginarului meu turistico-cultural; ca pe o împlinire a nazuinţei sufletului meu întru frumos. Dar ceea ce am găsit acolo, m-a copleşit; m-a readus la realitatea micimii mele de biet peregrin la porţile cunoaşterii. De aici şi transa mea : am fost între ,,agonie” şi „extaz,,. Extaz copleşitor şi agonie a anagogiei care m-a invadat instantaneu; aproape devenisem mistagog; trăiam o Revelaţie pe care nu o credeam posibilă; am fost trans-humanizat; am fost cîteva clipe în anticamera lui Dumnezeu. Am contemplat Empireul! Adică în termeni pur şi simplu neaoşi româneşti, cîteva clipe am avut privilegiul iluminării depline, sau cum spun oamenii mai simplu, ”am ajuns în al nouălea cer”!

Probabil că de aici voi deveni incoerent în descrierea spaţio-temporală a periplului meu pe pămîntul îndumnezeit de Sf. Petru, pentru că nu a mai contat ordinea turistică a locurilor sacrale vizitate .

Reiau de la Michelangelo. Nu am reuşit să intru în Galeriile Ufizzi (coadă mare, timp limitat) unde aş fi reuşit să contemplu Statuia lui David învingătorul lui Goliat – episod splendid relatat în vol. doi din Septuaginta, dar am văzut o copie în mărime naturală (6 metri !) a statuii. Am văzut Capela Medici unde sînt expuse cele patru Alegorii, respectiv Dimineaţa, Ziua, Amurgul şi Noaptea. Am văzut statuia lui Moise la biserica San Pietro in vincole – adică Sf. Petru în lanţuri, unde sunt expuse lanţurile cu care Sf. Petru a fost încătuşat şi martirizat; am văzut ,,Pieta,, din catedrala Sf. Petru de lîngă Vatican; am văzut ca acest TITAN (M.B.) a vrut să-l copieze pe bunul Dumnezeu în actul de creaţie… Oricare dintre aceste statui făurite de M.B. îţi transmite un sentiment greu definibil; te aştepţi ca oricînd, oricare dintre ele să se însufleţească şi să te întrebe : DE CE TE MIRI ? EU SÎNT CREAŢIA LUI DUMNEZEU făptuită numai întîmplător de M.B. ! Legenda chiar spune că după ce l-a făurit pe Moise, M.B. ar fi exclamat: ŞI ACUM, VORBEŞTE !

Iar din momentul în care pătrunzi în Capela Sixtină, unde întreg tavanul şi un perete sunt pictate de M.B. (circa 1000 metri pătraţi !), începi să crezi că înţelegi de ce TOŢI aceşti TITANI ai Renaşterii, au fost ÎNDUMNEZEIŢI. Chiar deasupra capului tău, dacă stai în centrul capelei, se află piesa de rezistenţă a întregului ansamblu pictural; cheia de boltă a întregii alcătuiri: momentul în care Dumnezeu Tatăl îl însufleţeşte pe Adam. Iar Peretele lateral, Judecata de Apoi, îţi readuce dureros în minte că suntem de fapt vremelnici şi neputincioşi, vanitoşi deci păcătoşi, părelnici şi atît de efemeri… Oricum M.B. are un binemeritat loc de odihnă în panteonul cultural al Italiei, respectiv biserica Santa Croce din Florenţa , alături de mormintele atîtor alţi titani ai culturii, Galileo, Rossini şamd, şamd, şamd…

Gata ! Descrierea în prea scurt timp a prea multor splendori, poate sa aibă efect de sminteală!  🙂  Aşa că, pe curînd!

Blogul zilei : http://desydemeter.wordpress.com/

Read Full Post »