Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Poarta Leilor’

Venind dinspre Muntele Măslinilor către Ierusalim, cobori o pantă destul de abruptă; laşi pe partea stîngă Grădina Ghetsemani, pe partea dreaptă Dominus flevit (Domnul a plîns) şi Mormîntul Fecioarei, traversezi o stradă, urci o colină de cîteva sute de metri şi ajungi în faţa uneia dintre cele opt porţi ale cetăţii: Poarta Sfîntului Ştefan, denumită în vremea stăpînirii otomane, Poarta Leilor.

Ştefan (stephanos în greceşte înseamnă coroană) a fost unul dintre cei şapte diaconi în Biserica Primară aleşi de Apostoli pentru a predica. Pentru că a fost unul dintre Ucenici, l-a urmat pe Iisus peste tot şi a fost martor la toate faptele Sale. Intrat în atenţia fariseilor, pînă la urmă Ştefan a fost adus în faţa lui Caiafa, cel care-l judecase şi pe Iisus şi acuzat de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu. Ştefan la rîndul său i-a acuzat pe acuzatorii săi: „Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Condamnat la moarte prin lapidare, a fost condus în afara  cetăţii şi ucis, devenind primul martir creştin care s-a jertit mărturisindu-L pe Iisus.

La mulţi ani! Ştefanilor şi Ştefaniilor.

– – –

Înserez:

Nora

ȘTEFAN – ÎN CE SENS MARTIR?

Termenul grecesc folosit în Biblie cu referire la Ştefan este mártys, care înseamnă „martor“, adică o persoană ce este de faţă la o întâmplare sau la un eveniment. Însă acest termen are un sens mult mai larg. Potrivit unui lexicon grecesc, persoana numită în Biblie mártys nu era doar un simplu observator, ci avea şi „un rol activ, era chemată să spună ce a văzut şi ce a auzit, să declare ceea ce ştie“. Toţi creştinii adevăraţi au obligaţia de a depune mărturie despre ceea ce ştiu cu privire la DUMNEZEU TATĂL şi la scopurile sale (Luca 24:48; Fap. 1:8). Prin urmare, în Scripturi, Ştefan este numit ‘martor’ pentru că a vorbit despre Isus (Fap. 22:20).

Creştinii care depun mărturie întâmpină adesea opoziţie şi sunt uneori arestaţi, bătuţi sau chiar omorâţi. Astfel, încă din secolul al II-lea e.n., cuvântul mártys a căpătat şi sensul de persoană care preferă să sufere asemenea consecinţe decât să renunţe la credinţă. În acest sens poate fi considerat Ştefan primul martir creştin. Însă, iniţial, cineva era numit „martir“ nu fiindcă a murit pentru convingerile sale, ci fiindcă depunea mărturie.

Read Full Post »

     Îeşind de la Mormîntul Maicii Domnului, coborîm încetişor restul Muntelui Măslinilor, traversăm o stradă şi începem să urcăm către Cetatea veche. Parcă a fost mai uşor la coborîre dar, va cam trebui să ne obişnuim; întreg Israelul este numai o zonă colinară; deal, vale, deal, vale, deşi ei spun că aceştia ar fi munţi. În fine.

    Intrăm în vechea cetate prin Poarta Sfîntului Ştefan (Fapte 7, 55-60), botezată în timpul stăpînirii otomane, Poarta Leilor; de altfel, cam peste tot locurile poartă mai multe denumiri; fiecare nou stăpîn al acestei cetăţi denumind locurile cam cum avea dumnealui, chef. Multe locuri au fost distruse în numele “civilizaţiei” noului stăpînitor; multe au fost  reconstruite, multe sunt pierdute pe veci. Hm!

     Scurt istoric. Iniţial, Ierusalimul a fost o fortăreaţă canaanită denumită Jebus. (Prietenul Teofil face o necesară corecţie, pentru care îi mulţumesc). Inserez comentariul său, aici :

„O singura greseala evidenta si foarte clara. Numele istoric primul mentionat in scripte este Salim sau Salum. Iabus este numele tribului cananit care traia in locatia geografica respectiva. Regele-preot al Iebusitolor Malkeitsedec este amintit in Biblie ca primul preot a lui Yahve. Ai sursa numelui in prima inscriptie arheologica care aminteste numele ierusalimului.” 

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/he/a/a0/EA-287_end.jpg

    În jurul anilor 1000 î. Hr, regele David a cucerit-o şi a hotărît să o transforme în capitala regatului său. Regele Solomon a ridicat aici Cel dintîi Templu  De aici au condus următorii regi iudei şi aici au fost îngropaţi.  În anul 586 î.Hr. Ierusalimul a fost distrus de babilonieni, iar evreii au fost duşi în exil (Psalmi 136). În urma unui decret dat de regele Cyrus al Persiei, evreii au putut să se întoarcă şi au reclădit templul (Ezra 1). Acest templu a fost extins de Herod cel Mare şi a rezistat pînă la distrugerea sa de către romani, în anul 70 d. Hr.

     Cetatea are în momentul de faţă 7 porţi, construite în timpul lui Suleiman cel Mare, între 1538 şi 1542. În afară de poarta Sfîntului Ştefan, mai sunt următoarele : Poarta Damascului, Poarta Sion, Poarta gunoaielor, Poarta lui Herod, Poarta de Aur, Poarta de la Apus.

     Scurtă vreme după ce intrăm în cetate, domnul Iosif ne spune că vom vizita casa în care potivit tradiţiei, s-a născut Fecioara. Poate cu altă ocazie pentru că acum, este închis. Locul este acum, în stăpînirea unor greci care au  program de voie, şi cărora nu le pasă cîtuşi de puţin de cei care ar dori să viziteze aceste locuri. Asta E! Vom vedea pe parcurs faptul că, diversele locuri cu încărcătură istoric-legendar-religios-tradiţională aparţin te miri cui, fie ca etnie fie ca religie. Facem o scurtă pauză de cafea. Dughenele din jur, nu-mi inspiră nici cea mai mică încredere. Mizerie agresivă şi fatalism secular. Cine are nevoie de W.C. nu trebuie să întrebe unde este. Se simte de la distanţă.

     Nu stăm prea mult pe aici. Mergem întins către Via Dolorosa. Ca de obicei, grupul turistic din care facem parte Silvia şi eu, are parte de ghid dedicat meseriei. Domnul Iosif turuie la foc automat, ecusonul îl prezintă ca fiind vorbitor de Jewish, idish, romana, english, german. Nu ştiu cum vorbeşte celelalte limbi, dar româna o vorbeşte neaşteptat de bine şi de nuanţat. Parcă are trei suflete în dumnealui, pentru că ne tot mînă din urmă, ca nu cumva să scăpăm ceva nevizitat, mult peste ceea ce prevede programul. Cum am mai spus deja, vorbeşte aproape fără oprire dar, nu-i prea place să fie întrebat. Dacă totuşi cineva riscă întrebări suplimentare, primeşte răspunsuri exacte dar, pe un ton descurajator. HM. Aveam să aflăm către sfîrşitul călătoriei de ce. Deodată, domnul Iosif ne anunţă : – Acum, eeeem, vom începe să mergem pe drumul pe care Iisus l-a parcurs purtîndu-şi crucea : Via Dolorosa.          

Read Full Post »