Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘qawra’

Am părăsit Comino mergînd spre est şi nu după multă vreme am văzut o stîncă frapant asemănătoare cu un cap de elefant care bea apă din Mediterana.

Trecem pe lîngă Melieha, localitatea cu cea mare mare plajă din Malta, plajă lungă de 600 metri.

Ultima parte a croazierei se desfăşoară sub imperiul oboselii şi al saţietăţii. Din cînd în cînd privesc harta ca să văd pe unde mai suntem.

DSC04750

A fost cam mult pentru o singură zi dar, dacă ar fi fost să renunţăm la ceva, nu ştiu dacă am fi fost în stare. Probabil că nu. Am trecut prin dreptul staţiunii unde suntem cazaţi la Bella Vista şi eu unul m-aş lipsi bucuros de restul voiajului dacă Atlantis, nava pe care suntem ambarcaţi, ar ancora în port.

Numai că avem de mers pe mare pînă la Sliema, portul din care am plecat şi abia de acolo vom fi transferaţi cu autocarele la hotel. Oricum, frumoasă zi! O zi de ţinut minte din foarte multe motive dar mai mult decît am spus, nu mai spun 🙂

Trecem pe lîngă St. Julien, cea mai sofisticată – şi mai scumpă – staţiune din Malta, staţiune despre care se spune că aici soarele nu apune niciodată, unde viaţa de noapte completează non stop viaţa de zi. În această staţiune se află şi cea mai înaltă clădire din arhipelag, Turnul Portomaso

DSC04766

unde iubitorii de jocuri de noroc merg la Cazino non stop  iar iubitorii de snooker merg o dată pe an, cînd se organizează Turneul din Malta. 🙂

La hotel cină uşoară, sporovăială la un rose maltez şi fuguţa la nani că mîine deşteptarea este la 4,15. Sicilia ne aşteaptă! 🙂 Ard de nerăbdare!

Vom ajunge în Sicilia cu cel mai mare catamaran* din Mediterana, un monstru lung de 106 metri propulsat de patru motoare cu putere instalată de 30 000 cai putere, monstru – graţios – 🙂  care a costat şaptezeci de milioane de Euro. A fost o comandă specială şi tehnologiile folosite la construcţia sa, au fost ţinute la mare secret. Iniţial, nici fotografiatul pe catamaran n-a fost permis. Vom vedea noi mîine ce şi cum!

*catamaran = navă complexă formată din două corpuri plutitoare unite de una sau mai multe punţi. Avantajul acestui tip de ambarcaţiune este că dacă unul dintre corpurile plutitoare (cocă) este avariat, celălat asigură flotabilitatea şi navigabilitatea întregului ansamblu.

Read Full Post »

Dacă de la Qawra (se pronunţă aura) am coborît spre sudul insulei ca să ajungem la Mdina (se pronunţă emdina), acum urcăm iar spre nord prin nord-est ca să ajungem la Valetta – capitala Maltei. Ghidul vorbeşte fără oprire dar nu-mi notez nimic, imagini după imagini se perindă din goana autocarului dar nu fotografiez nimic. Momentul acela de saturaţie în care parcă ai vrea să nu fii prezent la ceea ce tocmai ţi se întîmplă. În fine.

Ajungem. Şi această localitate este povîrnită

DSC04314

şi după ce ajungem lîngă Grădinile Barakka, grădini care domină de la înălţime portul, oprim, cum altcumva, pentru explicaţii.

DSC04388

Ianoş, este în stare să vorbească neîntrerupt, ore în şir, despre orice. De exemplu, ne-a vorbit ceva mai mult de o oră despre roşcove şi dacă nu l-ar fi întrerupt cineva, ar mai fi continuat. Chiar dacă ai vrea să pleci de lîngă el şi să-ţi faci altceva de lucru, puterea cuvintelor sale te vrăjeşte. Omul acesta chiar este făcut să fie ghid turistic. Pur şi simplu este super calificat şi super dedicat acestei ocupaţii. Ştie de toate: istorie, geografie, botanică, arheologie, mitologie, pe deasupra mai este şi culegător de legende de la faţa locurilor pe unde ajunge. Are un tic verbal; ori de cîte ori autocarul opreşte zice: „atît vă mai spun şi”… şiiiii iar se întinde la vorbă 🙂 .

Desigur, Valetta a luat numele marelui Maestru care l-a şi fondat, Jean de la Valette. Este un oraş construit pe o peninsulă aşa cum am spus în pantă şi este vechi de peste patru sute de ani. Interesant este faptul că oraşul a fost prevăzut cu sistem de canalizare, încă de la întemeierea sa! Toate clădirile sunt cu mai multe etaje şi toate sunt prevăzute cu pivniţă, pentru că piatra scoasă din beci era folosită la construcţia clădirilor şi a fortificaţiilor, Valetta fiind cel mai bine fortificat oraş din lume. Unele ziduri de apărare au peste patruzeci de metri înălţime! Oraşul se întinde pe 0,56 ha şi nu te poţi rătăci nici dacă vrei: o stradă principală şi încă două străzi paralele merg între cele două ţărmuri ale peninsulei şi perpendicular mai sunt cîteva străduţe care le intersectează. Peste tot case şi palate, magazine, terase cu bere, dulciuri, sucuri, băutură şi mîncare, te imbie să intri.

DSC04324

Dar noi avem două obiective: Cocatedrala Sf. Ioan, şi Palatul Marilor Maeştri. Acesta din urmă, deşi este parţial deschis pentru public, este folosit şi de Parlament.

Am intrat mai întîi la Palatul Marilor Maeştri. Avem acces la etajul trei unde vom vedea cîteva săli, una mai interesantă decît alta. O sală este decorată circular – la îmbinarea pereţilor cu tavanul – cu scene care evocă istoria Maltei; sala este folosită şi de Parlament, în ocazii speciale.

DSC04345

DSC04346

O altă sală are propria sa istorie: sala şoimului maltez – unde fotografiatul este strict prohibit! Povestea: după ce-au fost alungaţi în 1522 din Rhodos, Cavalerii Ioaniţi (Ospitalieri) au rătăcit vreme de opt ani. Cîtă vreme au fost capabili să apere creştinătatea au fost ridicaţi în slăvi, dar acum, învinşi, erau o povară pentru toate capetele încoronate. Numai Carol Quintul s-a îndurat de ei şi i-a milostivit cu mai multe proprietăţi printre care Malta şi Gozo. În schimb, Cavalerii trebuiau să-i ofere anual, viceregelui Spaniei, un şoim. Aici este aici: nu o pasăre-şoim trebuiau Cavalerii să-i ofere ci, un desen, o pînză cusută – aţi ghicit, un goblen! 🙂  . Cu timpul, nu se ştie de ce, aceste ofrande n-au mai fost trimise şi, în acest fel, s-au adunat.

Peste tot, coridoarele sunt străjuite de  manechine îmbrăcate în armuri originale, vechi de sute de ani.

DSC04342

DSC04343

Nu cred că mi-ar fi plăcut să fiu îmbrăcat într-o astfel de armură, care cîntărea peste 40 de kilograme. Şi să mă mai şi lupt ore în şir cu musulmanii sau cu cine mai ştie cine!

Ajungem în faţa Cocatedralei Sf. Ioan. Pe dinafară pare o construcţie cenuşie care n-are mai nimic de oferit.

DSC04353

Dar cînd pătrundem înăuntru, pur şi simplu ni se pare că nu-i aievea ceea ce vedem! O bogăţie de picturi, sculpturi, mozaic, ne asaltează din toate direcţiile şi prăvălesc întreaga lor splendoare peste noi. Habar n-am ce să fac: să stau lîngă ghid ca restul grupului şi să casc urechile şi gura la minunatele sale poveşti sau – cum am şi făcut – să rătăcesc de colo-colo încercînd să imortalizez cîte ceva. Am combinat în final dar, mare lucru n-am reţinut. Era şi destul de greu!

Catedrala are bineînţeles un altar somptuos puternic luminat de un candelabru uriaş şi pe cele două laterale sunt mai multe capele în care odihnesc osemintele celor mai destoinici dintre Marii Maeştri, capele împodobite inclusiv cu statuia celor trecuţi la cele veşnice, cu o singură excepţie: Marele Maestru Ferdinand von Hompesch zu Bolheim, care a predat Malta fără luptă în 1798, lui Napoleon. Acesta, de origine germană, n-a beneficiat şi de statuie ci doar de un portret pictat. Un lucru nu fără semnificaţie s-a petrecut în timpul WW II: cînd avioanele germane au atacat aceaastă catedrală, singura capelă afectată a fost tocmai aceasta!

După ce-am vizitat – tare pe fugă – catedrala,

DSC04372

am intrat la un muzeu dedicat lui Michelangelo Merisi da Caravaggio. Ianoş ne spusese din timp că avem timp liber vreo 90 de minute, care pentru shopăială, care pentru mîncărică şi băuturică şamd. Dar, seduşi de frumoasele sale poveşti (atît vă mai spun şiiii… 🙂 ) am rămas şi am aflat cîte ceva din aventuroasa viaţă a acestui artist care a schimbat definitiv maniera de a picta folosită în vremea sa, pictor care a inventat clarobscurul şi a fondat o nouă concepţie despre compoziţa temei pictate, pictor despre care tradiţia spune că nu se ştie unde s-a născut şi unde a murit deşi, Wikipedia pretinde că are datele exacte. Cum nu mi-am notat nimic acolo, ocupat fiind să privesc cu nesaţ picturile autentice expuse, nu ştiu să dau amănunte. Dacă ştiţi voi ceva mai mult şi vreţi să-mi spuneţi, vă rămîn îndatorat.

Drept este că atunci cînd am privit la ceas, am văzut că mai avem timp numai de o bere şi de o ţigară şi valea, că diseară avem bairam!  🙂

Mergînd spre locul de adunare, am trecut pe lîngă un palat.

DSC04379

Legenda spune că în 1798 în drum spre Egipt, Napoleon a oprit în Malta pentru a se aproviziona. Iniţial, nici n-a vrut să coboare la ţărm. Dar cînd i s-a spus ce femeie frumoasă este soţia domnului Parisio, a cerut găzduire în palatul acestuia şi drept mulţumire a plecat cu soţia sa cu tot. 🙂  . Tot legenda pretinde că drept răzbunare, soţul ultragiat ar fi negociat cu englezii ca Malta să iasă de sub stăpînirea lui Napoleon în beneficiul britanicilor. Cert este că în 1800, amiralul Nelson a zdrobit armatele lui Napoleon la Abukir şi pînă în 1964, Malta a rămas sub influenţă britanică.

Read Full Post »

Este ora 17,30 şi ne aflăm în plin zbor către Malta. La aeroport formalităţile au decurs uşor şi rapid – călătorim doar cu buletinul  🙂 – şi după o scurtă aşteptare la poarta 26, am pătruns la bordul unui Airbus 320 cu 165 din cele 180 de locuri ocupate. Trei stevarzi şi o stevardiţă se plimbă printre fotolii şi ne oferă exact ceea ce unul dintre cei trei ghizi ne promisese: un sandviş minuscul şi ceva de băut la alegere; apă, suc, ceai. Plus o micro prăjiturică şi cine doreşte, un soi de apă colorată pe post de cafea. Nu, mulţumesc frumos! Am atins deja plafonul de zbor – 11000 m. – motoarele torc lin, cerul este de un albastru incredibil – culoarea predominantă în apele malteze –, rar se mai văd ceva norişori, totul sub imperiul unui soare strălucitor. Stăm chiar în dreptul aripilor (foarte aproape de motoare) şi e cam zgomot dar, cum călătoria durează doar două ore, e suportabil. Ghizii ne-au oferit programul suplimentar, necuprins în pachetul de bază (avion, taxe aeroportuare, cazare, demipensiune – mic dejun şi cină –, asistenţă ghid). Cum ştiam oferta încă de acasă, am decis rapid: TOT! 🙂 Pentru astăzi nu avem în program decît cazarea şi acomodarea cu împrejurimile. Ca să nu pierdem timp după aterizare, cei trei ghizi au colectat încă din avion banii de la cei care au decis să se înscrie la unul sau la mai multe trasee suplimentare, unul pentru fiecare zi. Cine nu doreşte suplimentul, este pe cont propriu şi merge cu mijloacele de transport locale, unde vrea.

Ca să nu ne plictisim, unul dintre ghizi, Ianoş, ne dă cîteva lămuriri: nu există în Malta nici hoţi, nici cerşetori; se pare că au încercat nişte ţigani dar, au fost rapid descurajaţi pentru că poliţia malteză nu ştie de glumă şi nici prea democratic nu se poartă cu infractorii – pe scurt, îi rup în bătaie 🙂 . Totuşi: în plin sezon – adică mai tot timpul – sunt angajaţi muncitori din estul europei şi nu se ştie cum se face dar, mai niciunul nu se descurcă prea bine la aritmetică aşa că mare atenţie cînd le dai bancnote mai mari de zece euro 🙂 . Se pare că nici maltezii nu-s prea buni la aritmetică 🙂 . Bancuri de ghid ghiduş: n-am păţit aşa ceva nicăieri, cu o singură excepţie dar nu în Malta ci în Sicilia, la Taormina dar despre asta, mai tîrziu!

De la aeroport pînă la hotel peisajul este arid; ceva palmieri, eucalipţi, măslini, portocali, rar cîte un petec de pămînt cultivat. Case frumoase dar nu prea spaţioase – cam ca în Grecia – împrejmuite cu zid de piatră nu din lemn pentru că pădurile au fost defrişate în vremuri străvechi. Şi casele şi zidurile împrejmuitoare sunt preponderent construite dintr-un soi de piatră calcaroasă de culoare galbenă, piatră de la care provine chiar şi denumirea Arhipelagului Malta. Vechea denumire a insulei principale, Malta, era Melita (miere) dar nu pentru că pe aici s-ar produce cumva miere ci, pentru că acele ziduri erau – şi sunt – de culoarea mierii.

Mai aflăm că pe insula Malta nu există (decît cîteva) isvoare, toată apa necesară în gospodării – spălat, gătit, etc, – fiind obţinută prin desalinizare şi transportată peste tot unde este nevoie, printr-o vastă reţea de conducte. Există totuşi la adîncime (45 m.) pungi de apă provenite din apa de ploaie dar, exploatarea ar fi costisitoare şi foarte limitată ca perioadă de timp deci, nerentabilă. Totuşi, apa obţinută prin desalinizare nu este tocmai potabilă aşa că toată lumea bea apă îmbuteliată, apă adusă din Sicilia care se află la numai 98 de kilometri de Malta. Doar pentru producerea berii şi a sucurilor se foloseşte puţina apă provenită din puţinele isvoare din insula Malta. Cele mai multe centre de producţie se află pe insula Gozo, insulă care este a doua ca mărime din arhipelagul Malta, insulă pe care apa nu mai este chiar atît de rară. Dar despre aceste insule, mai tîrziu.

DSC04194Deocamdată, am ajuns în localitatea Qawra (litera q nu se citeşte niciodată iar W se citeşte U) la hotel Bella Vista unde vom fi cazaţi permanent. Patru stele afişate vizibil, trei spun eu şi ştiu ce spun! Deşi am ajuns mai tîrziu decît este de obicei deschis pentru cină restaurantul (cu circuit închis), am fost aşteptaţi şi ospătaţi binişor. Aici băuturile nu-s cuprinse în preţ dar, asta nu-i o problemă pentru că barul este deschis pînă dincolo de miezul nopţii. Inspectăm urgent camera şi pînă să ne biruie somnul ne aprovizionăm cu ceva bere şi stăm la taclale pe terasa de lîngă piscină. Apoi, la somn! Bine te-am găsit, Malta! De mîine te vom cutreiera în lung şi în lat 🙂 .

Read Full Post »