Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ray bradbury’

Despre Ray Bradbury am citit prima data in fabuloasa carte a doamnei Oriana Falacci – „Daca soarele moare”. Apoi am uitat de el. Pina recent cind, la tirgul de carte Kilipirim am vazut un volumas cochet, aparut in Colectia Cotidianul / editura univers : Omul ilustrat. „Omul ilustrat (1951) cuprinde opt dintre cele optsprezece povestiri incluse in editia originala. Desi trateaza subiecte diferite, acestea iau toate nastere pe corpul tatuat al unui vagabond. De aici povestea-cadru a omului ilustrat. Cartea a fost ecranizata in 1969 in regia lui Jack Smight, in interpretarea lui Rod Steiger si Claire Bloom” – spune Ioana Calen. Autorul, n. 1920 in Waukegan Illinois, care nu a absolvit decit liceul, va deveni unul dintre cei mai importanti autori de SF. Cistigator a numeroase premii literare, implicat in numeroase productii de televiziune nominalizate la Oscar, cistigator al unui Premiu Emmy, are propria sa sa stea la Hollywood, care-i poarta numele. Este de asemenea autor a numeroase „eseuri despre arta si cultura, prin care a atras atentia criticilor din domeniu„. Cartea incepe cu un „Prolog : Omul Ilustrat” si mai cuprinde opt povestiri diverse. „Isi scoase camasa si o facu ghem. Era plin de desene, de la inelul albastrui tatuat in jurul gitului pina la mijloc. – Tot sunt asa, zise el, ghicindu-mi gindurile. Sunt desenat peste tot. Uite ! Isi desfacu palma. In palma avea un trandafir proaspat taiat, cu picaturi de roua printre petalele catifelate de culoare roz. Am intins mina sa-l ating, dar nu era decit un desen„… „- Dar sunt minunate, am zis eu. Cum sa descriu desenele ?… Culorile se pierdeau unele in altele creind o lume tridimensionala. Erau ferestre deschise spre o realitate infioratoare …  Se vedea ca era opera unui geniu adevarat … – A, sigur, spuse el. Sint atit de mindru de desenele mele incit as vrea sa le ard de tot. Am incercat cu smirghel, cu acid, cu un cutit … – Pentru ca, vezi tu, continua el, desenele astea prezic viitorul. – Ziua totul e bine, zise el mai departe. Dar noaptea, desenele se misca. Incep sa se schimbe „. Nefericitul acesta se pricopsise cu aceste ‘desene’ de la „o vrajitoare batrina care la un moment dat arata de o mie de ani, iar in clipa urmatoare, de douazeci. Zicea ca poate sa calatoreasca in timp. Am ris. Acum inteleg mai bine„. Cel mai rau lucru, era faptul ca acele desene prevesteau viitorul celor care erau in preajma sa. Si cum nimeni nu suporta sa-si cunoasca soarta,   mai ales daca este cumva trista, omul acela era alungat de peste tot. „- Au trecut cincizeci de ani de cind o caut in fiecare vara, adauga el, ridicindu-si miinile in aer. Cind am s-o gasesc pe vrajitoarea aia, am s-o omor. – Si n-ai gasit-o niciodata pe batrina aceea ? – NU.  – Si chiar crezi ca venea din viitor ? – Cum altfel putea sa stie toate povestile astea pe care le-a desenat pe corpul meu ? … Deodata l-am auzit soptind : – Se misca nu-i asa ? Am asteptat un  minut dupa care am spus : Da. Desenele se miscau, unul dupa altul, fiecare cite un minut sau doua. Opt(sprezece) desene, opt(sprezece) povesti… Primul desen a inceput sa se miste si a prins viata

Read Full Post »