Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘revelion’

Revelion la Praga

Numai azi nu-i mîine. Şi mîine o să ne luăm zborul către o destinaţie despre care am auzit multe lucruri bune: oraşul îndrăgostiţilor, clădiri monumentale, popor civilizat, vestigii istorice demne de a fi luate în seamă şi vizitate pe îndelete. N-o să avem nici acum, vreme de amănunţeală; ne vom mulţumi ca de obicei, cu o privire de ansamblu. Important este că reuşim să petrecem fie şi simbolic, al doilea Revelion – după cel din Israel – pe alte meleaguri; un alt Revelion inedit faţă de zecile de Revelioane petrecute în toate modurile imaginabile, în România: în familie, la restaurant, la munte, etc.

Am urmărit siderat pe Naţional Geografic o emisiune în care am aflat şi lucruri rele despre Praga: taximetrişti incorecţi, negustori stradali care te fură pe faţă, spelunci în care dacă intri fie şi din greşeală, rişti să fii spoliat de o Mafie atotputernică, poliţie coruptă, etc.

Nu intru în panică. Chiar nu am de ce. Nici măcar faptul că la schimbul valutar rişti să fii „făcut” nu mă sperie. Am mai trăit această experienţă şi ştiu să mă apăr, atît cît este posibil.

Mi-am pregătit notesul, pixurile, ceva referinţe; voi ralata la întoarcere, impresiile mele despre Praga şi despre ce voi mai vedea prin Cehia, pentru că nu ne vom mărgini numai la Revelionul de la Praga. Cel puţin alte două destinaţii vor fi pe lista noastră în aceste cîteva zile (cinci) petrecute pe tărîmul acestei ţări. Voi povesti la întoarcere.

Deocamdată, vă urez un an nou fericit, tuturor celor care vă faceţi timp să-mi vizitaţi blogul.

La mulţi ani!

Read Full Post »

Anul acesta mi-am început aproape toate zilele citind “gîndul zilei“, lăsat nouă de prinţul-episcop al săracilor, martir întru credinţă, Monseniorul Vladimir Ghica. Îmi era aproape pentru acest exerciţiu spiritual site-ul dedicat memoriei sale (http://www.vladimirghika.ro/), dar şi una dintre cărţile cuprinzînd o parte din meditaţiile sale fragmentare, idei şlefuite pînă la strălucirea şi perfecţiunea geometrică a unui diamant, salvate – în limba franceză –  pe cîteva mii de “bileţele” de hîrtie. Este vorba despre volumul Vladimir GhikaFragmente postume. Texte inedite din arhiva Institutului “Vladimir Ghika”, Traducere şi cuvînt înainte de Doina Cornea, Prefaţă de Pierre Hayet, Lector de carte Dan Damaschin, EdituraDacia, 2003.

Ajuns la capătul încă unui an, pentru care îi sunt recunoscător lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, vă propun pentru noaptea dintre ani cîteva gînduri ale Monseniorului, extrase din volumul menţionat, şi grupate de Doamna Doina Cornea sub un titlu-emblemă:

                                                                             CERUL. 

Citiţi continuarea acestei excepţionale postări, AICI  

Încă o dată, vă urez LA MULŢI ANI!

Read Full Post »

     Privesc pe geamul autocarului, îngîndurat. Ghidul nostru, domnul Iosif, încearcă să ne spună alte şi alte lucruri. Drumul către Ierualim venind dinspre Betlehem, nu este prea lung. Lungă este numai incapacitatea noastră de a reveni dinspre locurile istorice către actualitatea zilnică.

     Vom mai merge la Biserica Adormirii Maicii Domnului ? Nuuu, spun în cor, turiştii. Mi se pare aproape firesc. Este destul de greu să vezi Biserica Adormirii Maicii Domnului, după ce încă nu ai rumegat suficient, splendoarea şi semnificaţia Bisericii Nativităţii.

     Mai ales că bieţi oameni fiind, nu putem uita că ne aşteaptă Revelionul. Este  cum nu se poate mai limpede, că nu mai avem prea multă vreme la dispoziţiţie, pentru a ne odihni o leacă, pentru a ne curăţi de mizeriile anului care tocmai se încheie şi pentru a ne pregăti cum se cuvine, pentru intrarea în noul an.

     Se pare că în prima zi a noului an, vom avea program de voie. Totuşi, domnul Iosif ne propune o variantă. Opţional, cine doreşte poate să meargă la Marea Moartă situată la cota minus 428 şi la Ierihon, oraşul cel mai vechi de pe lume, datînd de circa opt mii de ani. Preţ, 35 de euro de persoană. Nu sunt destui amatori. Ar trebui ca măcar vreo 20 dintre noi să se înscrie, pentru a acoperi cheltuiala cu motorina, ciubucul şoferului, etc. Numărăm de trei ori dar, nu ies la socoteală decît 14 amatori. Cineva vine cu o idee : dacă doritorii ar  plăti să spunem, cîte 50 de euro, s-ar putea găsi de închiriat un maxi-taxi cu şofer ?

     Domnul Iosif promite să facă tot posibilul apoi, ne captează atenţia. – Eeeem, după ce veţi merge în camerele dumneavoastră pentru odihnă, ne vom reîntîlni la ora 21 pentru a merge la locul în care vom petrece Revelionul.

     Da! Aşa este, numai că mie a început să-mi dea tîrcoale, foamea. Pînă la ora  de întîlnire, mai sunt destule ore. Restaurantul hotelului este închis. Alte restaurante se pregătesc pentru revelion. Toate dughenele şi buticurile au tras obloanele. Găsim totuşi, o mică pizerie deschisă. Nu mă omor eu cu firea după pizza dar, asta e! Înainte de a comanda ceva, întreb : – Primiţi dolari sau euro la plată ? – Nuuuu, îmi spune cu regret o fată înaltă şi foc de frumuşică. Nu avem această opţiune la casa de marcat. Ghinion? Nu! Îngerul nostru păzitor ne conduce paşii aproape de faleză unde descoperim un microrestaurant cu vreo şapte mese. Meniu ? Shaorma, falafel şi pui, în trei variante de mărime a porţiei. Pe două grătare electrice verticale, înfipte în nişte ţepuşe de metal rotitoare, se prăjesc nişte bucăţi de carne de toată frumuseţea. Îi spun Silviei : – Dacă nici aici nu ne primeşte dolari, asta e! ne întoarcem la hotel, ne spălăm, dormim o leacă şi gata. – Voi români ? – Da! zic eu cu speranţa înfiripîndu-se în suflet. – Stai să întreb la şefa. Vine şi şefa. – Nu aveţi schekeli ? – Deloc şi murim de foame. – Bine, zice şefa, dolari.

     Acuma, nu pot nega că ne era o foame respectabilă dar, pot jura că am mîncat cea mai bună shaorma din toată viaţa mea. Auzisem eu că la Tel-Aviv se mănîncă o shaorma formidabilă. Ei bine, aşa este! Carnea era prăjită pînă la crocant la exterior şi suculentă la interior; nebunia de tot felul de garnituri la alegere condimentate suav şi bine mirositoare alunecau pe gîtlejurile noastre instantaneu, iar berea răcită tocmai atît cît se cuvine a întregit acest prînz în mod perfect. Bonul de casă a fost emis în schekeli dar, mi-a calculat la paritatea oficială şi am plătit 35 de dolari. A meritat cu vîrf şi îndesat.

     După ce ne-am dichisit şi ne-am îmbrăcat gigea, am coborît în holul hotelului. Lumea se adună, vin pînă la urmă şi întîrziaţii, ne suim în autocar şi la drum. Unde mergem ? Nici ghidul nu ştie prea bine. N-a mai fost acolo niciodată. Cert este că părăsim Tel-Avivul şi intrăm într-un orăşel satelit. Nici şoferul nu a mai fost pe aici şi la început, rătăceşte drumul. Începem să ne amuzăm. – Ajungem oare anul acesta la locul unde vom petrece Revelionul ? – Ajungem, ajungem, ne spune ghidul preocupat. Şi chiar ajungem. Sincer să fiu, mă aşteptam la altceva dar, nu am de gînd să las nimic să îmi strice cheful. O idee generoasă nepusă în practică cum se cuvine, poate să conducă spre eşec.

     O sală încăpătoare de mese adăpostea cam vreo o sută şi cincizeci de evrei de origine română care petreceau revelioanele împreună, iar agenţia a gîndit că întrei ei, noi românii ne vom simţi ca acasă. Aşa a şi fost. Ne-am simţit ca acasă. Adică exact ceea ce unii dintre noi, am fi vrut să evităm. Nu contează. Pînă la urmă, chiar ne-am distrat chiar dacă a trebuit să insistăm să ne schimbe vinul iar din bucate nu prea am mîncat mai nimic. Dacă am mîncat cu mare plăcere preparate kosher toată săptămîna, sarmalele şi cîrnaţii de aici nu mi-au plăcut defel. Peştele a fost bun, la fel şi brînza şi evident că am înfulecat nişte portocale de la mama lor de-acasă.

     Deşi a fost cam înghesuială între mese, lîngă orchestră a fost lăsat un spaţiu unde s-a încins dansul. Au cîntat şi vreo trei foste glorii ale shou-bizzului românesc. Pe la trei dimineaţa, totuşi petrecerea s-a spart. Înapoi la autocar, înapoi la hotel pentru că mai avem cîteva ore de somn şi mergem la Marea Moartă. Domnul Iosif a reuşit să închirieze un maxi-taxi pentru cei 14 amatori de a-şi începe anul cu o excursie, nu cu o zi de leneveală. Aş fi putut să pariez că avea să reuşească!

Read Full Post »