Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘romain gary’

ROMAIN GARY

AI TOATA VIATA INAINTE

>>Pe numele sau adevarat Roman Kacew, Roman Gary s-a nascut in 1924 la Vilnius, in Lituania, unde si-a petrecut prima parte a copilariei. A studiat dreptul la Paris si a invatat sa piloteze avioane in cadrul Fortei Armate Franceze. In cel de-al doilea razboi mondial lupta alaturi de trupele franceze in Europa si in Africa de Nord, devenind apoi un diplomat si un scriitor de succes. Este cunoscut publicului roman pentru cartile “Clar de femeie”, “Ai toata viata inainte” si “ Groapa bunei sperante”, primul sau roman publicat in 1945.

Gary a reusit sa insele vigilenta criticilor si a cititorilor, fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de doua ori. Dupa ce in 1956 a primit premiul pentru romanul “Les racines du ciel”(Radacinile cerului), Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, in 1975, pentru “Ai toata viata inainte”, publicat sub pseudonimul Emile Ajar. La decernarea premiilor, Gary a privit din sala cum varul sau, care s-a dat drept Ajar, a primit premiul. Semnul identitatii dintre Gary si Ajar a fost pus abia dupa ce Kacew s-a sinucis, in decembrie 1980.[…] In 1978, filmul “La vie devant soi”, cu Simone Signoret in rolul principal, a cistigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain.<< – scrie pe pagina de garda; iar pe ultima coperta : >>Un roman care te cucereste de la primele rinduri, de un umor nebun si scris cu o verva care te obliga sa nu-l lasi din mina. Povestea unui pui de arab abandonat de parinti si crescut de o evreica batrina. […] Copilul se invirte printre prostituate si ‘proxineti’, comercianti de doi bani si drogati, de la care invata toate lectiile cinismului, dar – printre picaturi – si lectia iubirii totale.<< …

 Si prostituatele mai nasc uneori, nu e asa ? Si ce poate o astfel de nefericita sa faca in acest (deseori) nedorit caz ? Copilul trebuie ingrijit cu atentie, iar o astfel de oropsita nu prea are timp de asa ceva. De multe ori, pruncul venit pe lume din pura intimplare, atunci cind nu este ‘qiretat’ , este incredintat unei crese ilegale – o clandé. Asta in cazurile fericite, ca in celelalte cazuri, bietul prunc ajunge in grija Asistentei Sociale. Iar lucrul acesta trebuie evitat cu mare grija. >> “Ai toata viata inainte” este o poveste despre tandretea suferintei, spusa din perspectiva unui copil inteligent si precoce, prea devreme familiarizat cu adevarurile oamenilor mari”.<< Selectez fragmente din carte.

 “La inceput nu stiam ca n-am mama si nici macar nu stiam ca trebuie sa ai. Madam Roza ocolea subiectul asta, ca sa nu-mi dea de gindit. Nu stiu de ce m-am nascut (stie cineva ? – nm, to ) si ce s-a intimplat de fapt. […] …nu stiam ca madam Roza are grija de mine numai pentru ca incaseaza un mandat la sfirsitul lunii. Cind am aflat, aveam sase sau sapte ani si a fost o lovitura pentru mine sa stiu ca cineva ma plateste. Credeam ca madam Roza ma iubeste pe gratis si ca insemnam ceva unul pentru celalalt. Am plins toata noaptea si asta a fost prima mea mihnire. […] In Franta minorii sint foarte ocrotiti si sint bagati la inchisoare cind nimeni n-are grija de ei. […] N-am fost datat. Madam Roza zice ca eu n-o sa am niciodata virsta mea, fin’ca sunt altfel decit ceilalti si asa o sa si ramin. […] M-a privit ciudat si apoi a zimbit. – Te-ai maturizat dragul meu Momo. Nu mai esti un copil.(…) Intr-o buna zi, o sa ai paispe ani. Si apoi cinspe. Si n-o sa mai vrei sa ma mai vezi. – Nu vorbi prostii, madam Roza. N-o sa te las balta, nu-i genul meu. […] – dac-o tin asa, o sa ma bage la spital. Nu vreau sa ma duc p’acolo. O sa ma tortureze. – Madam Roza nu mai vorbi prostii. Franta n-a torturat pe nimeni niciodata, aici nu suntem in Algeria. – O sa ma faca sa traiesc cu forta, Momo. Asa fac intotdeauna la spital, au legi pentru asta. Nu vreau sa traiesc mai mult decit e nevoie si nu mai e nevoie. Toate au o limita. Chiar si evreii. […] Doctorul Katz respira tot mai repede si-i iesisera chiar stropi de sudoare pe frunte, asa de bine stiam sa vorbesc. – Nu stii ce vorbesti copilul meu, nu stii ce vorbesti. – Nu sunt copilul dumitale si nici nu sunt deloc un copil. Sunt fiu de curva, iar tatal meu a ucis-o pe mama mea si cind stii asta stii totul si nu mai esti deloc un copil.”

 O carte zguduitoare. Si din pacate, mereu actuala. Chiar si la noi. Dar cine se impiedica de astfel de fapte reale de viata ? Politicienii ? NU! sigur ca nu. Au alte lucruri mult mai bune de facut… Bunul Dumnezeu stie ce soi de mama si ce soi de tata au dumnealor.  Bine ca mai exista pe ici pe colo, cite o Madam Roza. Pentru orfani.

Read Full Post »