Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘romania’

Dincolo de toate festivismele prilejuite de această zi, aş vrea să aflu de ce, de ce, de ce, toţi sau aproape toţi românii care s-au afirmat pe deplin ca valori internaţionale, s-au afirmat pe meleaguri străine.

Aş vrea să aflu de ce, de ce, de ce, milioane de români chiar în acest moment, trăiesc şi muncesc pe meleaguri străine.

Aş vrea să aflu de ce, de ce, de ce dar, ştiu prea bine, că nu voi afla.

Este cineva capabil să-mi dea un răspuns la această întrebare ?.  Aştept. În timp ce aştept, ascult cu inima strînsă

#

Un interviu lămuritor cu Neagu Djuvara, din 2008

stiri-esential-5266378-interviu-neagu-djuvara-suntem-guvernati-esalonul-doi-partidului-comunist.htm

#

Cammely mi-a adus aminte aceste versuri :

Scrisoarea III de Mihai Eminescu 

O, te-admir, progenitură de origine romană!
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

#

La Mulţi Ani tuturor românilor care iubesc România!
La Mulţi Ani tuturor cititorilor şi comentatorilor acestui blog!
Să vă dea bunul Dumnezeu tot ce merită inimile voastre curate şi sufletele voastre luminoase.
Să vă bucure copiii şi nepoţiii voştri cu fapte mîndre şi cu gînduri măreţe!
LA MULŢI ANI !

Read Full Post »

Motivaţie

Adevărata motivaţie a bătăliei dintre Băsescu pe de o parte, şi întreaga haită antipedelistă  pe de altă parte, tocmai a fost devoalată de Gorbaciov, unde altundeva ? la iRealitatea, în cadrul unui interviu. Laura Chiriac, brava colegă de manipulare a domnului Prelipceanu, întreabă în ce mod se vor modifica relaţiile bilaterale dintre România şi Rusia, după ce elemente ale scutului antirachetă vor fi instalate pe teritoriul ţării noastre. Ca un veritabil laureat al premiului Nobel Pentru Pace, Gorbaciov începe răspunsul ca un om îndelung deprins să mimeze democraţia : – România este un stat suveran . Poate să facă ce vrea. După care scoate măciuka kaghebistă la vedere şi loveşte dur : – Dar gîndiţi-vă bine ce faceţi. Desigur că exact în acel moment interviul a fost întrerupt şi s-a reluat emisiunea omului căruia nu-i tremura – ha ha ha –  foaia de hîrtie pe dosul mîinii, cînd i-a spus preşedintelui Băsescu : – Nimeni nu m-a pus să fac aşa ceva ( să arate clipul acela mincinos în care preşedintele ar fi lovit un copil) nimeni altul decît celălalt manipulator de serviciu seară de seară, adică Răzvan Dumitrescu. Eu am mutat la Cronica Cîrcotaşilor. Atît de greaţă îmi este de filoruşii ăştia imbecili, că parcă îmi vine să pun mîna pe ceva şi să fac o nefăcută. Acum este limpede şi ce căuta Geoană incognito la Moscova, şi de ce păturiciu a finanţat campania antibăsesciană, şi de ce securiştii lui felix au declanşat torentul de imundităţi pe antene, e limpede şi de ce cîteva cotidiene au riscat desfiinţarea prin decredibilizare, doar doar vor reuşi să scoată piratul din cărţi. Aproape că au reuşit. Cît pe ce să intrăm iar, în sfera de influenţă rusească şi eventual să rupem înţelegerile cu NATO şi UE. Deocamdată am scăpat. Ce se va întîmpla la următoarele alegeri, vom vedea. Ne va scoate iar, diaspora, din încurcătură ? Sau aşa cum am spus anterior, vom reuşi să redresăm ţara prin forţele oamenilor cărora nici pomenile electorale nu le plac, nici conturile dubioase nu-i atrag. Eu, aşa sper. Încă.

Read Full Post »

Astazi este ziua nationala a Romaniei. Ar trebui sa fie o zi de sarbatoare. Cum sarbatorim aceasta zi ? Cu o parada militara unde presedintele Basescu va trece in revista trupele care vor defila. Parada la care primarul care este, si il numesc aici pe Marean Vanghelie,  pregateste actiuni de protest la adresa presedintelui, cu ajutorul unor haite de haidamaci. Si mai sarbatorim cu un miting organizat de fiul unui general securist, si il numesc aici pe Mircea Geoana, un miting prin care va incerca sa-i convinga pe cetatenii din Timisoara, sa uite de victimele din decembrie ’89 si sa-l voteze pe el, fiul acelor criminali. Presedintele in exercitiu, candideaza pentru un nou mandat. A condamnat comunismul ca fiind ilegitim si criminal. A pus la dispozitia CNSAS milioane de dosare ale turnatorilor. Incearca sa reformeze societatea romaneasca. I se pregatesc huiduieli. Si Mircea Geoana este si el pretendent la demnitatea de  sef al statului. Isi proiecteaza un triumf in locul in care a inceput Revolutia Romana, orasul martir Timisoara, revolutie confiscata ulterior de pucistii lui Iliescu. Din gasca caruia prostanacul este partea papusata. Este ziua Nationala a Romaniei. Bucura-te daca mai poti, natie romana. Dintre aceste doua personaje trebuie sa-ti alegi presedintele. Voteaza ! Si merita-ti soarta.

UP DATE .  Timisoara demonstreaza inca o data, ca merita intregul RESPECT  al Romaniei !  Clanul complotistilor pesedo-penelisti, este HUIDUIT copios, asa cum merita ! TIMISOARA  A VOTAT ! Azi in Timisoara, dumninica 6 decembrie 2009,  IN TOATA  TARA  !

UP DATE 2. Miting de solidaritate cu Timisoara, in Piata Universitatii- Bucuresti. E limpede ? ASTAZI !  este ziua inceputului-sfirsitului manipularii mogulistice. Si  inceputul victoriei pe care o vom consfinti pe 6 decembrie 2009. Basescu a cistigat alegerile ! Si noi, impreuna cu el. LA MULTI ANI ROMANIA ! Este ziua ta !

Read Full Post »

OSCAR WILDE

      Artistul este creatorul de lucruri frumoase. Scopul artei este să reveleze arta şi să-l facă nevăzut pe artist. […] Nu există carţi morale sau imorale. Cărţile sunt fie bine scrise, fie prost scrise. Doar atît. […] Viciul şi virtutea sunt pentru artist material pentru o artă. […] Orice artă este în acelaşi timp aparenţă şi simbol„.

     Am selectat aceste cîteva gînduri ale lui Oscar Wilde, din prefaţa acestei cărţi, pentru că mi se pare că motivează destul de bine resorturile care l-au determinat să o scrie. „Portretul lui Dorian Gray a rămas cartea cult a generatiilor de ireverenţionişti, adevarata Biblie a celor certaţi cu decalogul corectitudinilor de orice fel. Fascinaţia dublului, seducţia cerebrală, luxul lascivităţii sau cultul artificialului sunt faliile mereu lunecoase pe care Wilde şi-a aşezat acest roman, carte folosită ca probă în teribilul proces care i-a grăbit sfîrşitul” – scrie Alina Purcaru pe pagina de garda.

     Cert lucru, această carte este densă şi foarte îndrăzneaţă pentru vremurile în care a fost scrisă. Avînd o construcţie relativ simplă, eşti sedus de la început de o amînare savant pusă în scenă, a unor lucruri pe care le tot aştepţi să se întîmple, iar cînd se întîmplă, eşti mereu surprins de deznodămîntul fiecărei întîmplări în parte.

     Doi prieteni, un pictor de talent, Basil, şi un ilustru reprezentant al clasei celor favorizaţi de soartă, a căror unică preocupare este să facă timpul să dispară în mod cît mai plăcut, lordul Henry, privesc un tablou în mărime naturală. Tabloul, neterminat încă, reprezintă un tînăr de o frumuseţe extraordinară, care pare să fie întruchiparea graţiei şi a bunului simţ. Dorian Gray, căci aşa se numeşte tînărul, este fructul de taină al unei iubiri vinovate. Crescut de un bunic autoritar, reuşeşte totuşi să-şi păstreze puritatea copilărească. În ultima şedinţă de pozat, tînărul este puternic impregnat de concepţia cinică despre viaţă a lordului Henry. O dată terminat, tabloul este apreciat ca fiind o capodoperă. Henry se oferă să-l cumpere cu orice preţ, dar Basil hotărăşte că tabloul aparţine de drept, lui Dorian Gray.

     Pe nesimţite, Dorian începe să se transforme. Dintr-un tînăr visator, vesel şi fără griji, devine cinic şi cît se poate  de pragmatic. Are un acces juvenil, se îndrăgosteşte de o tînără de 17 ani, actriţă în devenire, care îi împărtaşeşte iubirea. Pe punctul de a se căsători cu ea, îşi invită prietenii s-o vadă jucînd. Numai că tînăra actriţă, sub vraja iubirii, nu îşi mai joacă rolul cu dăruire. Crede că adevaratul rol al vieţii sale, este numai iubirea pe care o va împărtăşi cu Dorian. Dezamăgit, acesta rupe logodna şi pleacă. În mod absolut melodramatic, tînăra se sinucide. Acum se petrece o uluitoare transformare a lui Dorian Gray.

     La început, se lasă cuprins de remuşcări, însă în urma unei vizite a lordului Henry, devine insensibil. Din acest moment, pe seama lui Dorian, încep să circule tot felul de zvonuri. Nimeni nu ştie precis nimic, dar toată lumea bănuieşte că tănărul Gray devenise un individ imoral, corupt şi corupător. La un moment dat, Dorian priveşte tabloul. Cu stupoare, observă că dacă trăsăturile feţei sale rămăseseră la fel ca în momentul în care fusese imortalizat, tabloul se modifica pe măsură ce şi sufletul său trecea din infern în infern. Tabloul, în loc să mai oglindească puritatea tînărului de odinioară, reflecta acum întreaga statură căzută a unui individ decăzut, dedat la droguri, care frecventa incognito spelunci, şi cu porniri ambigui.

     Într-una dintre aceste escapade, este înşfăcat de fratele tinerei actriţe şi ameninţat cu moartea. 20 de ani îl pîndise fratele tinerei pentru a o răzbuna. Dorian, cu un remarcabil sînge rece, îl roagă pe acesta să-l privească la lumină. Înfăţişarea sa îl scapă : el încă avea trăsăturile din momentul în care fusese pictat. Îmbătrînirea în rele, era preluată integral de către tablou ! Îngrozit, Dorian începe să înţeleagă că este definitiv damnat. O întîmplare complet neprevazută, îl pune faţă în faţă cu pictorul. Acesta încearcă să-i explice în ce mod ajunsese sa-l idealizeze, dar în urma unei discuţii violente, Dorian îl ucide. Fără pic de remuşcare, după ce doarme netulburat, Dorian îl roagă pe un fost prieten să-l ajute să scape de cadavru. Apoi, îşi reia viaţa de huzur.

     Pînă cînd la un moment dat, în timpul unei vînători, încercînd să facă o faptă bună, îl roagă pe un vînător să cruţe viaţa unui iepuraş. Acesta refuză, trage, dar se descoperă că în loc să omoare iepurele, acesta ucisese un om. Hăitaş ? Nici pomeneală! Acesta era nimeni altul decît fratele actriţei, care înţelegînd că fusese tras pe sfoară, căuta alt prilej de răzbunare. De-abia acum înţelege Dorian Gray că viaţa sa nu mai poate continua decît dacă distruge acel tablou blestemat. Se întoarce acasă, înşfacă un cuţit şi se repede asupra tabloului. Numai că maleficul tablou are alte puteri, mai mari decît îşi inchipuie Dorian Gray. Cuţitul îndreptat spre inima tabloului, se îndreaptă de fapt direct către inima sa.

     “Cînd au pătruns înăuntru, au văzut pe perete un splendid portret al stăpînului lor, aşa cum îl văzuseră cu cîteva ore mai inainte, în toată minunăţia tinereţii şi a frumuseţii sale. Pe podea zăcea un mort îmbrăcat în haine de seară, cu un cuţit înfipt in inimă. Era încovoiat, plin de riduri şi cu o faţă respingatoare. Nu l-au recunoscut decît după inele”.

     De fapt, “Portretul lui Dorian Gray”, ascunde dureroasa nostalgie a lui Oscar Wilde, dupa propria sa puritate pierdută, sublimată magistral în propria sa arta.

     Cred că ar mai fi de spus ceva : în decembrie ’89 , noi, cu toţii, am pictat un portret al României care ar putea să renască. Să renască frumos. L-am pictat în imaginaţia noastră. Ce s-a întîmplat în aceşti 20 de ani, ştim cu toţii. Tabloul pictat de noi a devenit hidos, în timp ce speranţele noastre au rămas intacte : încă încercăm să credem că fiecare dintre noi, ar putea deveni un Dorian Gray, în stare să învingă tabloul devenit un coşmar. Măcar votînd, NU visînd! NU ?  Eu aşa cred.

Read Full Post »

Cum trebuie sa fie un prieten ? Dispus sa inchida ochii la defecte , sau necrutator ? Il ajuti pe un prieten tacind atunci cind greseste, sau il ajuti mai mult aratindu-i deschis unde si cind greseste ? Nu cred ca exista un raspuns limpede si atotcuprinzator la aceste intrebari. Situatiile in viata sint cu totul si cu totul diferite. Mi se pare de bun simt ca daca esti cu adevarat prietenul cuiva sa ii spui deschis unde si cum greseste, dupa cum tot de bun simt mi se pare si sa il aperi atunci cind in greseala fiind, are nevoie de ajutor si de intelegere. Extremele sint evident, cu totul de nedorit. Nu trebuie sa inchizi ochii atunci cind un prieten face numai prostii, dar nici nu trebuie sa devii extrem de critic atunci cind greselile sint fie gafe nevinovate, fie pur si simplu greseli de mica importanta. Dar sint momente si momente.

De cind a intrat pe scena politica, Basescu a fost permanent tinta atentiei atit a politicienilor de toate culorile, a jurnalistilor de toate orientarile cit si a publicului de orice convingere ar fi. Omul acesta fascineaza ori provoaca repulsia, dar putina lume se poate declara indoferenta fata de el si fata de gesturile sale. De cind Petre Roman a suferit o usturatoare infringere la alegerile prezidentiale cind a adunat un jenant 3 % din preferintele electoratului, mult sub scorul PD al carui presedinte era, Basescu a parcurs in ritm accelerat intreaga ierarhie politica pina la functia suprema in stat : cea de presedinte. Mai intii, in mod firesc l-a detronat pe Roman de la sefia PD. Apoi, cind nimeni nu se astepta, a candidat la primaria capitalei si a cistigat-o. A dus un razboi de uzura cu PSD, care domina consiliul general. A avut citeva reusite, dar a avut si insuccese. A perseverat. A recistigat primaria capitalei, dar a fost nevoit sa intre in batalia pentru presedintie. A cistigat si aici. Si in pofida tuturor profitorilor sistemului, a intrat in coliziune frontala cu mafia transpartinica. A incercat si partial a reusit sa-i decupleze pe marii profitori de la ugerele pline cu bani ale bugetului de stat. A pus la dispozitia CNSAS milioane de dosare dosite pina atunci atit de Iliescu, cit si de Constantinescu. A denuntat explicit comunismul ca fiind ilegitim si criminal. Din acel moment, toate structurile mafiote de sorginte securistica, s-au coalizat impotriva sa. Intreg sistemul s-a pus in miscare : presa, justitia, parlamentul si-au dat mina pentru a-l distruge. A rezistat. De ani de zile impotriva sa, s-a declansat o canonada care ar fi reusit sa distruga aproape pe oricine. Nu si pe domnia sa. A infruntat cu barbatie toate mizeriile, toate minciunile si toata abjectia declansate impotriva sa. Acum, se afla in plina batalie politica pentru cel de-al doilea mandat de presedinte al tarii. Firesc, toti dusmanii politici il macina pe toate canalele de televiziune, prin presa, peste tot. Tonomatele de presa deformeaza de zor tot ce spune, tot ce face, de parca Basescu ar fi Apocalipsa in persoana. Nu spun ca Basescu nu are si defecte. Are din pacate, destule. Dar ma intreb : sint de folos acum, criticile venite din partea sustinatorilor domniei sale ? Nu sunt de ajuns toate criticile adevarate sau nu, care il inunda zilnic din toate directiile ? Acum, cind nu mai este decit o saptamina pina la primul tur de scrutin, eu cred ca presedintele Basescu are nevoie de tot sprijinul pe care il poate obtine in mod public. Las in grija staffului sau sa indrepte micile erori, in spatele cortinei, nu la lumina zilei, eventual pe cite un blog. Daca vrem ca presedintele sa cistige aceasta batalie, cred ca trebuie sa il sustinem din toate puterile. Daca pierde el, sigur va pierde si Romania o buna oportunitate de a merge pe calea unei dezvoltari firesti, inspre civilizatia occidentala.

Read Full Post »

Simplu spus, Basescu a fost calm, echilibrat si tehnic, cel putin in prima parte a confruntarii. Crin, a incercat permanent sa iasa din cadrul tehnic al discutiei, pentru a re-aduce in discutie toate argumentele de tip tonomat : flota, misoginismul lui Basescu, Basescu certaretul, etc. Pe care Basescu le-a demontat punct cu punct. Basescu nu are nici-un interes sa-si prapadeasca munitia acum, in primul tur. Trage moderat, mai ales in Crin, pentru ca vizeaza pentru turul doi, electoratul care voteaza cu optiunea liberalilor pentru presedintie. Geoana, a dovedit o data in plus, ca-si merita renumele de prostanac; pe deasupra, a dovedit ca este si las. Nu ma mai refer la escapada moscovita care intr-un stat normal ar fi inimaginabila, sau odata comisa ar fi catalogata drept tradare a interesului national si judecata cu asprime. Pacat ca in ultima parte, presedintele Basescu, exasperat de atitudinea de smecheras a lui Crin, a avut citeva accente de vizibila nervozitate;macar bine ca s-a controlat si nu a replicat.Moderatorul mi s-a parut vag depasit de situatie. Prea multa buna crestere la un moderator, pentru troaca politicii din Romania.

Concluziv, Basescu a lucrat mult la imaginea sa de campanie, Crin este depasit de situatie si nu intelege ce mina de ajutor intinde presedintele catre pnl, iar despre Geoana, nu este nimic de spus. El joaca cazacioc in aburii politicii moscovite din care evident ca nu intelege nimic. Nici macar ca Rusia nu incurajeaza prostia. Si nici lasitatea.

Read Full Post »

Dupa ce pe Mircea Geoana l-a luat ca de obicei gura pe dinainte si a cerut o confruntare electorala cu principalii candidati la functia de presedinte al Romaniei, vazind ca presedintele Basescu a ridicat promt manusa, cel mingiiat de mentorul sau politic, papasha – kaghebusa – Iliescu, cu (sic!) interesantul apelativ de “prostanac” ,  a dat inapoi. Stafful de campanie al PSD a simtit pericolul ca presedintele Basescu sa mature pe jos cu Geoana, mai ales in urma impardonabilei vizite de la Moscova si a dat bir cu fugitii, cu motive care mai de care mai puerile. Printre acestea, ca intilnirea-confruntare ar trebui mai intii aranjata de staffurile prezidentiabililor. Probabil ca asa stau lucrurile, dar inainte de a lansa provocarea, Geoana nu stia acest lucru ? Ba eu cred ca il stia, dar sint aproape sigur ca dumnealui credea ca escapada de la Moscova, va ramine invaluita in mister, sau macar in ceata. Cum era de asteptat, Crin Antonescu, candidatul (sic!) PNL, incurajat de fair-play –ul de care a dat dovada presedintele in exercitiu, nu a scapat prilejul si dind dovada de mobilitate extrema, si-a anulat intilnirile electorale programate pentru astazi, si s-a autoinvitat la confruntare. Care in lipsa lui Geoana, se va desfasura intre  Basescu si Antonescu, la Cluj. Este de asteptat ca Basescu sa il menajeze pe Crin, macar pina cind acesta va sari peste cal. Din ratiuni electorale evident, pentru turul doi. Ce va fi, vom vedea in scurta vreme. 3, 2, 1,    … START !

ps.Sper sa imi reiau cit de curind periplul prin lumea minunata a cartilor. Momentan, atentia imi este distrasa violent, de campania electorala care se anunta a fi decisiva si necrutatoare. Prea multe depind in viitorul imediat, mediu si chiar indepartat, de rezultatele acestor alegeri.

Read Full Post »

Ajuns acasa, fac (aproape )intotdeauna  mai intii si mai intii, turul celor citorva bloguri pe care le citesc; unele pentru informatie; altele pentru comentariile elevate; altele pentru atmosfera destinsa; altele de curiozitate; la dusmanii piratului nu intru ca ma enervez. Pe politeia, (este in blogroll) gasesc o provocare de la Teofil. Bun! zic, hai la sursa sa vedem ce si cum. Intru pe Codex  Politicus si vad ca acesta/acestia au luat leapsa de la Mos Califar; cum pe situl acestuia am intrat o data mai de mult si m-am lamurit, imi inving re…ticenta si intru; bineinteles ca acolo gasesc exact ceea ce ma asteptam :  trivialitati la adresa presedintelui; si tot acolo vad ca si mosu’ califaru’ luase leapsa de la Costin Ilie, care este unul dintre promotorii noii platforme a VAX VINTICA  pe care de asemeni nu o servesc, care C. Ilie raspindeste de zor leapsa, adica false probleme ( pentru mine- cel putin ). Bun, amu’ daca tot luai leapsa de la Teofil, si pentru ca vaz, ca a mai dat-o generos si altora, eu o pastrez pentru mine ca sint cam zgircit de felul meu cu astfel de chestii … Si daca tot veni vorba, raspund succint :

IL VOTEZ PE BASESCU !  Atit in turul I cit si daca va fi nevoie – dar sa speram ( cam cu naivitate, dar asta e alta mincare de peste ) – ca nu va fi nevoie, si in turul II. De ce ?

Foarte simplu : ca un adevarat comandant de nava, a condus cit a putut de bine aceasta nava denumita pe scurt Romania pe vremuri de furtuna, in portul alegerilor prezidentiale, desi aceasta nava a fost torpilata, sabordata, sabotata, cu toata osirdia de gasca contracandidatilor sai. A condus aceasta nava cu siguranta si precizie, infruntind toate furtunile artificiale create de catre dusmanii sai, care nu au pregetat sa puna la bataie inclusiv interesul national al Romaniei, numai sa-l vada pe domnul presedinte Basescu, debarcat. A infruntat cu calm, cu studiata detasare si cu inteligenta politica toata canonada declansata de toate marile trusturi de presa la adresa sa, a familie sale si a prietenilor sai politici din PDL. A tinut haitele de tonomate in acalmie, luindu-le vintul de la pinzele barcutelor, barcilor, navelor si crucisatoarelor care au inconjurat nava condusa de presedinte si au incercat cu tot dinadinsul sa o scufunde. Este singurul presedinte postdecembrist care a facut in cinci ani  mai mult decit au facut ceilalti doi in cincisprezece. Este singurul personaj politic de anvergura care are o viziune occidentala asupra politicii si singurul care a denuntat influenta toxica a Rusiei in treburile politicii mondiale, direct si fara jena. Este singurul presedinte roman postedecembrist care nu s-a sfiit sa le azvirle in fata altor presedinti, sau PM europeni, ca intrec masura, sau se infigeau  la comisioane ( tain ) pe vremea guvernarii Nastase. Este singurul personaj politic de anvergura de la noi, care se poarta in public firesc, reamintind ca nici functia suprema in stat nu confera ocupantului cine stie ce aura de super-man. Si este singurul personaj politic care intelege dureros si deplin, ca daca pierdem aceasta fereastra de oportunitate politica deschisa o data cu aderarea la NATO si UE, vom mai sacrifica o generatie in sperante inutile. Nu in ultimul rind, este un tactician politic de mare forta. Cu 70 % forte politice ostile, si-a realizat programul promis in alegerile trecute, intr-o proportie considerabila.

SI EXACT ! din aceleasi motive, nici prin gind nu imi trece sa votez unul dintre contracandidatii sai, care s-au dovedit a fi nu numai dusmanii presedintelui Basescu, dar chiar dusmani inraiti la marginea inconstientei, ai acestui popor necajit.

Read Full Post »

« Newer Posts