Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sacha guitry’

MEMORIILE UNUI TRISOR

La Kilipirim -Bucuresti 2009 – am descoperit incintat o carte publicata la editura Pandora M in 2006. „Memoriile unui trisor„- singurul roman al lui Sacha Guitry. „Opera lui Sacha Guitry este colosala. Gloria si succesul de care acesta s-a bucurat pe parcursul vietii au fost pe masura talentului sau. Autor, dramaturg, scenarist si actor, Sacha Guitry a scris in 55 de ani de viata artistica 124 piese de teatru si a realizat 36 de filme„- scrie editorul cartii, Ion Marculescu. Cartea, este scrisa sub imperiul unui geniu al comediei, pentru ca „te poti preface sa esti serios, dar nu si ca ai simtul umorului” – dupa cum spune insusi S. Guitry. Scrisa la persoana intii, este cea mai impersonala carte pe care am citit-o eu : eroul principal, pur si simplu nu are nume. Parca ar fi cumva subinteles – jucatorul – (J). Venit pe lume intr-o familie numeroasa de burghezi care tineau o bacanie, J avea sa afle de cind era mititel, ca totul in viata sta sub semnul neprevazutului. Ca destinele unora dintre noi, probabil majoritatea, sunt conduse de catre Zeul Hazard. Prins ca sterpelise opt gologani ca sa-si cumpere niste bile, este pedepsit : nu avea sa capete la masa, delicatesa principala, ciuperci. Pedeapsa care va face sa scape cu viata. Singurul din cei 12 care sedeau zilnic la masa : mama, tata, frati si surori, bunici, unchi. Descoperit cu stupoare, este interogat daca nu ii este rau. Naiv, spune adevarul. Iar gura lumii il condamna : „- Stiti de ce n-a murit ala micu’ ? Pentru ca a furat! Da, eram in viata pentru ca furasem. Si de aici,. pina la concluzia ca ceilalti murisera pentru ca erau cinstiti …” Incaput pe mina unui var hapsin, care ii confisca mostenirea – 18 mii de franci – pretextind ca i-o va inapoia la majorat, este facut insistent sa inteleaga ca nu este bine venit in casa aceea, el fiind un hot patentat; si ca ar fi mai bine sa isi ia lumea in cap. Ceea ce pina la urma, si face. Ajunge sa slugareasca pe ici pe colo, contra casa si masa. Devine comisionar. Ia contact inevitabil cu oameni bogati. Si intelege o lectie esentiala : „a fi bogat nu inseamna sa ai bani, ci sa-i cheltui. Moneda in sine este lipsita de orice valoare. Valoarea sa consta in bucuriile pe care ti le poate prilejui : masini, bijuterii, calatorii, cadouri. Este angajat ulterior ca groom intr-un hotel. Invata tertipuri, face comisioane, detine secrete ale locatarilor din hotel : amoruri clandestine, intrigi, afla chiar si de un complot. Invitat sa participe la un asasinat politic, ii denunta pe ceilalti printr-o scrisoare anonima. Trece din oras in oras. Se indragosteste de Paris, ehei, Parisul … iar in final ajunge la Monaco, unde bineinteles, devine crupier. Aici incepe marirea iar ulterior decaderea sa. La inceput, este un angajat constiincios care lucreaza in mod corect, duce o viata cumpatata, invata toate trucurile meseriei si ii dispretuieste din tot sufletul sau pe jucatorii impatimiti. Intelege ce drama traiesc acesti nefericiti. Asta pina cind Zeul Hazard il ia in primire si pe el. La masa de ruleta unde oficiaza, se aseaza din ce in ce mai des o femeie. Aceasta il fixeaza insistent incercind sa-i transmita telepatic faptul ca este disperata, ca are mare nevoie sa cistige. El se concentreaza si minune! reuseste sa o faca pe acea femeie sa cistige. Sume moderate, ca sa nu bata la ochi. Apoi, face greseala vietii sale. Ii propune acelei femei, un parteneriat, ca sa poata cistiga amindoi. Numai ca o data incheiat acest aranjament printr-o casatorie de forma, Zeul Hazard ii ride sardonic in nas. Nu mai reuseste sa o faca pe acea femeie sa cistige ci sa piarda, dar ii imbogateste pe ceilalti jucatori, care  pina la urma sparg banca. Este bineinteles dat afara. Ce-i ramine de facut ? Sa devina trisor ! Dispretuitor la adresa jocului, a jucatorilor si a patronilor de cazinouri, incepe sa cistige mari sume. Devine milionar. Totul parea sa mearga de minune, dar Zeul Hazard, iar isi baga nasul in treburile lui J. Ajunge la un moment dat sa il aiba ca adversar de joc, pe un camarad de razboi, care culmea! il salvase pe el, dar pierduse un brat cu aceasta ocazie. Acesta, era jucator, dar un jucator patimas, care culmea! cistiga fara sa triseze!Are un acces de constiinta, intrerupe jocul si la o cafea devin tovarasi de joc. El marele trisor, devine un jucator cinstit si patimas. Bineinteles pierde tot. Dar devine un soi de filosof : „Se spune ca jocul este un viciu. Posibil. Eu, insa, nu prea ma incred in asertiunile care nu au devenit proverbe. Ca orice exces este un defect, sunt cu totul de acord. Dar, daca orice exces este un defect, atunci si refuzul de a juca va fi un defect, de vreme ce este excesiv„. O carte lejera, spumoasa, plina de umor, care se citeste pe nerasuflate.

Da! sintem sfidatori pentru ca am furat ! par sa spuna imbogatitii nostri. Nemernicii acestia nu se lasa la mina Zeului Hazard. Ei merg la fix : mulg bugetul de stat.  Iar voi daca sinteti cinstiti, puteti sa si muriti! Asa sa fie ? Pina cind ?

Read Full Post »