Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘saul bellow’

     Aş fi fost foarte inspirat dacă aş fi citit această carte a lui Saul Bellow înainte de a merge în acea scurtă excursie în Israel. Nici acum nu este prea tîrziu să o citesc şi eventual, să o recitesc. Departe de a fi ceea ce mă aşteptam, respectiv o descriere a Israelului din punctul de vedere al unui scriitor-turist, am găsit “o încercare minuţioasă de a descifra istoria şi viitorul Israelului… Saul Bellow surprinde, din multiple puncte de vedere, opiniile, pasiunile şi visele evreilor – de la Yitzac Rabin sau romancierul Amos Oz la membrul unui kibbutz… – la care adaugă propriile reflecţii privind situaţia evreilor în secolul XX (coperta IV).

     “Înainte de a pleca din Chicago, criticul de artă Harold Rosenberg mi-a spus : – Te duci la Ierusalim ? Şi te întrebi dacă oamenii îţi vor vorbi liber ? Cred că glumeşti – te vor ameţi de cap”. Harold Rosenberg, de data asta s-a înşelat. Cu tenacitatea unui jurnalist de mare anvergură, Saul Bellow a vorbit pe îndelete cu oameni din toate categoriile sociale, atît evrei cît şi arabi. A discutat cu politicieni şi cu oameni de cultură. A discutat cu oameni de toate orientările politice sau religioase. Nu face ample referiri la istoria milenară a acestor pămînturi, nu face prea dese referiri nici la Cartea Sfîntă, dar face minuţioase referiri la politica şi la istoria secolului XX, măcar pînă în anul 1975, anul călătoriei sale în Israel. Cartea a fost publicată în 1976, an în care Saul Bellow a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, iar la Polirom a fost tipărită în 2008 a doua ediţie – din care citez.

     “La Ierusalim, mult timp, evreii îi depăşiseră ca număr pe arabi şi pe creştini… înainte de a fi alungaţi din Oraşul Vechi la sfîrşitul anilor ’40… însă lumea a reglementat problemele Orientului Mijlociu în felul acesta : Iordania (sau Transiordania) a fost creată în mod arbitrar de englezi – da, chiar de Winston Churchill, probabil cu o trăsătură de condei între două pahare : aici vom da bucata asta haşemiţilor ăstora”. Cei din fostul lagăr comunist, cunosc foarte bine metoda domnului Churchill de a face geo-politică.

     Saul Bellow insistă pe istoria relativ recentă de dinaintea vizitei sale. Aminteşte rezoluţia ONU din 1947 prin care se instituia statul Israel. În urma refuzului statelor arabe de a accepta această rezoluţie, a urmat războiul din 1948. Apoi războiul din 1973. Ce făcea Europa în acest timp ? Se gudura pe lîngă petrodolarii şeicilor uitînd de principiile democraţiei. Singurul aliat veritabil al Israelului, era Statele Unite. Ce făcea Rusia (sau mă rog, URSS) în acest timp ? Alimenta fenomenul terorist în regiune ca să  slăbească influenţa SUA în Orientul Mijlociu.

     Saul Bellow descrie minuţios politica lui Kissinger, a lui Arafat, poziţiile unor oameni de cultură ca Sartre sau Soljeniţzin. Cine este cu adevărat interesat de politica actuală din OM, cred că nu ar tebui să rateze această carte. Foarte multe din problemele de atunci sunt de mare actualitate şi astăzi. Probabil că măcar în parte, unele revolte actuale din această regiune îşi au originea în probleme care mocnesc de atunci.

     Ce au făcut evreii mai cu seamă după 1948 ? “Israelul a făcut eforturi extraordinare pentru a adopta o atitudine democratică, echitabilă, rezonabilă, pentru a fi capabil de schimbare. În Europa lui Hitler, ei au fost masacraţi; în 1948, supravieţuitorii au devenit luptători extraordinari. În exil, fără ţară, au devenit fermieri. Mamelucii decretaseră că şesul de pe coasta palestiniană trebuie să fie deşert; evreii au făcut din el o grădină”.

     Aşa este! Am fost, am văzut. Israelul este o grădină. Profesorul Jacob Leib Talmon se simţea îndreptăţit să se întrebe dacă nu cumva Hitler a cîştigat. Două milioane de evrei dintre cele şase milioane exterminate au fost oameni de înaltă calificare; de aceştia s-a ales praful-cenuşă, la propriu. “Evreii din Răsărit care au venit aici sunt admirabili în felul lor, însă nu au abilităţile cerute de vremurile moderne”. A cîştigat Hitler ? Hotărît lucru, NU! “Cei ce reuşiseră să scape, şocaţi, de la Auschwitz demonstraseră că au putut să cultive pămînt arid, să-l industrializeze, să construiască oraşe, să creeze o societate, să facă cercetări, să filosofeze, să scrie cărţi… şi în final să înfiinţeze o armată formată din luptători aprigi!”.

BLOGUL ZILEI  :  http://tilbuhoglinda.wordpress.com/

 

Read Full Post »

Despre Saul Bellow am mai scris o dată, aşa că am să reiau aici, exact ce am scris atunci : socotit drept unul dintre cei mai mari prozatori americani contemporani, Saul Bellow s-a născut în 1915 în Montreal, într-o familie de evrei ruşi. În 1924 se mută în Statele Unite, unde îşi ia licenţa în sociologie şi antropologie la prestigioasa Universitate din Chicago. În 1943 pleacă pentru studii la Paris, cu o bursă Guggenheim. Din anii ’60 este profesor la Universitatea din Chicago. A scris romane ( traduse la Polirom) nuvele, povestiri, o carte de călătorie despre Israel, piese de teatru şi studii academice. Triplu laureat al prestigiosului National Book Award pentru Aventurile lui Augie March( 1953 ) Herzog (1964) şi Planeta d-lui Sammler ( 1970). În 1975 i s-a decernat premiul Pulitzer pentru romanul Darul lui Humboldt, anul următor devenind laureat al Premiului Nobel pentru literatură “pentru înţelegerea fiinţei umane şi subtila analiză a culturii contemporane care transpar în romanele sale”. In 1990 i-a fost acordată National Book Foundation Medal, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea literaturii americane. O preocupare constantă a scriiturii lui S. Bellow a fost confruntarea dintre stat şi individ, dintre forţă şi spirit, dintre ideologie, birocraţie, standardizare şi realizările rapide ale ştiinţei, pe de o parte, şi universul tot mai vulnerabil, tot mai restrîns al libertăţii individuale, pe de altă parte.

Trebuie să adaug cu regret, ca acest mare prozator s-a stins din viaţă pe 5 aprilie 2005.

 Henderson, Regele Ploii a apărut în 1959 şi a fost editat la Polirom în 2007, în traducerea lui Vali Florescu. Acest roman a fost comparat cu o altă mare carte – Inima întunericului – a lui Joseph Conrad, autor la care Philip Roth face o scurtă referire la finalul cărţii sale, Fantoma Iese din Scenă.

Eugene Henderson, personajul principal al acestei cărţi este unul dintre personajele memorabile ale lui Saul Bellow. Henderson, un milionar care trece prin criza vîrstei de mijloc, explorează Africa şi ajunge la nişte triburi izolate. Într-unul dintre aceste triburi, devine “Regele Ploii”, o poziţie pe cît de însemnată în ierarhia tribului, pe atît de primejdioasă.

“Henderson, Regele Ploii, e un soi de vis delirant şi sălbatic, înzestrat cu forţa realităţii de proza exuberantă a lui Bellow şi de inventivitatea incomparabilă a limbajului său” – afirmă Chicago Tribune.

“Aura de poveste exotică este colorată în permanenţă de umor, o imagine debordantă şi detalii concrete, neliniştitoare” – scrie The Nation. 

 “Saul Below are o voce pe cît de uşor de recunoscut, pe atît de greu de imitat. O voce în acelaşi timp cultivată şi familiară, rezervată şi intimă, care tratează cu aceeaşi  uşurinţă marile teme intelectuale sau politice şi micile întîmplări cotidiene” – este de părere The New York Times.

 “Romancierii de astăzi sunt prea preocupaţi de nemurire, de formă. Încearcă să-şi facă operele să dăinuiască prin perfecţiunea lor formală” – spune Saul Bellow.

Read Full Post »

Socotit drept unul dintre cei mai mari prozatori americani contemporani, Saul Bellow s-a nascut in 1915 in Montreal, intr-o familie de evrei rusi. in 1924 se muta in statele unite, unde isi ia licenta in sociologie si antropologie la prestigioasa Universitate din Chicago. In 1943 pleaca pentru studii la Paris, cu o bursa Guggenheim. Din anii ’60 este profesor la Universitatea din Chicago. A scris romane ( traduse la polirom) nuvele, povestiri, o carte de calatorie despre Israel, piese de teatru si studii academice. Triplu laureat al prestigiosului National Book Award pentru Aventurile lui Augie March( 1953 ) Herzog (1964) si Planeta d-lui Sammler ( 1970). In 1975 i s-a decernat premiul Pulitzer pentru romanul Darul lui Humboldt, anul urmator devenind laureat al Premiului Nobel pentru literatura “pentru intelegerea fiintei umane si subtila analiza a culturii contemporane care transpar in romanele sale”. In 1990 i-a fost acordata National Book Foundation Medal pentru contributia deosebita la dezvoltarea literaturii americane. O peocupare constanta a scriiturii lui S. Bellow a fost confruntarea dintre stat si individ, dintre forta si spirit, dintre ideologie, birocratie, standardizare si realizarile rapide ale stiintei, pe de o parte, si universul tot mai vulnerabil, tot mai restrins al libertatii individuale, pe de alta parte.

Eroul acestui scurt roman, este ilustrarea vie a faptului ca Visul American, realizabil in goana necurmata dupa bani si succes, poate sa si distruga, nu doar sa conduca la biruinte stralucitoare. Fiu al unui medic respectabil, care mai are o fiica, artista neinteleasa in cautarea unei glorii iluzorii, Tommy (Wilhelm) Adler renunta la studii si in goana dupa succes imediat, cade in plasa unui fals agent de la Hollywood; bineinteles ca si putin bilbiit fiind, nu are cum sa aiba nici-un fel de succes. In cele din urma pleaca de acolo cu nostalgia faptului ca era cit pe ce sa joace in cine stie ce mare film de reusita si intra iremediabil pe o panta lina a insuccesului deplin. Rind pe rind isi rateaza casnicia, orice inceput de cariera, este in final excrocat si de o ramasita de bani pe care o mai avea, ajunge sa locuiasca intr-un hotel pentru persoane virstnice, hotel unde locuia si tatal sau. Ramas fara o letcaie si  presat de sotia sa, sa-i trimita pensia de intretinere pentru ea si pentru cei doi copii ai lor, isi roaga tatal sa il ajute. “Tatal sau spuse : – Nu-ti pot da nici-un ban.N-as mai termina o data ce as incepe. Tu si cu sora ta ati fi in stare sa-mi luati si ultimul dolar. Mai traiesc inca , n-am murit. Mai sint inca aici. Viata nu mi s-a incheiat. Sint la fel de viu ca tine si ca oricare altul. Si nu vreau sa car pe nimeni in spinare. Hai, pleaca! Si-ti dau si tie acelasi sfat. Sa nu cari pe nimeni in spinare.” Ce mai are eroul nostru de facut ? Rataceste pe strazi la intimplare, si nimereste la un templu unde se desfasura o ceremonie de inmormintare, a unui necunoscut. “Stind putin mai la o parte, Wilhelm incepu sa plinga. la inceput incet, de mila, dupa aceea din cauza unei emotii mai adinci. […] nu se mai putea opri. I se deschisese zagazul tuturor lacrimilor, intunecat, adinc si fierbinte […] Efortul de a-si reveni era inutil. Nodul cel mare de nefericire si durere din git iesise la suprafata si Wilhelm plingea. Plingea din toata inima.”

Autorul nu ne spune daca Wilhelm gaseste o cale pentru rezolvarea durerilor sale; el, cel care si-a trait in permanenta clipa nonsalant, a ajuns la scadenta nefericirilor sale. Le va gasi Wilhelm leac ? Nu stim. Visul American ramine in continuare tangibil ? Probabil ca da. Poate ca nu.

Poate ca milioane de compatrioti de ai nostri, raspinditi care pe unde in cautarea unei vieti decente pe care acasa nu o gasesc, din cauza iresponsabilitatii guvernantilor care ne mint de 20 de ani postdecembristi, isi pun aceeasi intrebare. Sau poate ca macar unii, nu.

Read Full Post »