Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sevilia’

Acum ne-am reîntîlnit cu restul grupului la malul fluviului Guadalquivir

20151009_160511

lîngă un turn care-mi aminteşte de turnul alb din Salonic, şi anume Turnul de aur. Ghidul a negociat preţul biletelor şi ne-a redus cheltuiala cu doi euro de persoană. Contează?

Dacă am crezut că doar întîmplarea a făcut ca şoferul autocarului de azi să fie de fapt o şoferiţă, n-am încotro şi trebuie să recunosc (cu plăcere) că aici în Al Andaluz prezenţa femeii este adînc implicată în viaţa societăţii: la cîrma vaporului care ne plimbă pe fluviu vreme de o oră, este tot o femeie. Vaporul trece pe lîngă diverse clădiri şi primim explicaţii în cîteva limbi de circulaţie. Ori nu aud, ori nu pricep ce spune ghidul, cert este că n-am înţeles mare lucru. Ei şi? Vremea este splendidă şi ne bucurăm cît de mult putem de savoarea plimbării.

20151009_162605

20151009_162623

20151009_163714

20151009_164033

20151009_164116

20151009_164203

20151009_164532

Deşi cînd am cercetat pe internet condiţiile meteo se cam anunţau nori şi ploaie, avem parte de soare şi deconfort meteo, ambient care permite pantaloni scurţi şi tricouri fără mîneci. Întreb din nou: raiul pe pămînt? Răspund fără ezitare, DA! 🙂

S-a terminat ora de plimbare. Autocarul  ne aşteaptă conştiincios la îndemînă, în faţa turnului, deci ne aşternem la drum spre casă. Doar numim “acasă” orice domiciliu temporar, nu? Mergem întins cale de vreo 130 de kilometric apoi facem popas în acelaşi loc unde am oprit şi la venire. 25 minute. Cu puţin noroc vom ajunge la Malaga pe la ora 20 şi peste încă una oră, la hotel. Aşa a şi fost şi după o cină împărătească – inclusiv  homar şi scoici – ne-am regalat cu ceva beţivăneală de soi şi la somn cu noi că şi mine avem treabă.

Read Full Post »

După ce am vizitat cea mai mare Catedrală gotică din lume,

20151009_141553

20151009_141758

20151009_141814

20151009_142500

20151009_142554

20151009_143021

20151009_143204

20151009_143937

20151009_145609

20151009_150319
20151009_150330
20151009_150336

ne-am oprit la o terasă

20151009_155947

unde Silvia a rîvnit la “neşte peşte” eu la numita specialitate culinară salmarejo şi amîndoi la vin roze. Am gustat şi eu din peşte şi mi-a plăcut, a gustat şi Silvia din crema mea de roşii şi a rămas încîntată.

Acum, ne îndreptăm spre Turnul de aur, pentru că a venit vremea de plimbare pe Guadalquivil…

20151009_160016

Read Full Post »

Sevilia

Trezire ultra matinală. Mic dejun bogat şi valea către autocar. Turiştii sînt împărţiţi pe grupuri şi repartizaţi ghizilor vorbitori de limbă spaniolă, engleză, franceză, germană, etc, ba chiar pe ici-colo şi de limba română. Prezentăm biletul de acces şi ne urcăm în autocar pe la ora 7,30. Timp de o oră ne învîrtim printre hoteluri şi culegem amatori de drumeţie: doi de ici, trei de dincolo şi tot aşa pînă cînd autocarul cu vreo cincizeci şi ceva de locuri se umple (nu chiar întotdeauna, totuşi). Apoi ieşim pe autostradă şi ne întindem la drum? Şi da, şi ba pentru că-i aglomerat. Sau cum spun francezii: buchon 🙂 Trecem iar, prin Malaga. Acesta a fost ultimul bastion al stăpînirii arabe, pe care spaniolii l-au cucerit în 1492 după opt secole de dominaţie islamică. Chiar şi numele intregii provincii Andaluzia este de sorginte arabă, de la Al Andaluz. S-a rezolvat şi misterul aglomeraţiei: doi neisprăviţi au ţinut cu tot dinadinsul să-şi scarmene tabla şi prin urmare, s-au repezit cu automobilele unul într-altul. Deci, la drum întins, începînd cu ora nouă. Şoseaua şerpuieşte printre dealuri stîncoase acoperite de vegetaţie săracă. Ici-colo cîte o casă, cîte un magazin sau cîte un restaurant / terasă mai sparg monotonia.

20151009_101333

Mai avem 190 de kilometri. Tocmai s-a trezit ghidul şi ne dă explicaţii în spaniolă, engleză, franceză, germană şi italiană despre meleagurile străbătute. Mai nimeni nu este interesat. Am ieşit la cîmpie şi au apărut ogoare cultivate şi păduri întregi de măslini (le vom găsi pe tot parcursul călătoriei!).

20151009_103416

20151009_103635

20151009_103635

Deşi nu prea văd viţă de vie, ghidul ne spune cît de renumit este vinul de Malaga. Cum mie vinul acesta nu-mi place de loc, nu prea ascult. A venit vremea să facem o scurtă pauză de refrişare, la un complex amenajat lîngă o benzinărie care mai oferă pe lîngă suvenire şi papa bun, îngheţată, dulciuri şi alte alea de tot felul pentru toate buzunarele.

20151009_105321

20151009_110223

20151009_110329

preţul combustibililor

20151009_110703

Chiar şi o ofertă de îmbogăţire se găseşte pe aici: un nene trist păzeşte o tarabă cu bilete de loto la care nu prea se-nghesuie nimeni. Primim în treacăt  informaţia că sus, pe deal, este o mică aşezare denumită Estepa care nu ştiu de ce trebuie menţionată, apoi aflăm că în Andaluzia ar fi vreo nouă milioane de măslini; alt ghid a spus numai de vreo şapte dar, ce mai contează? Cert este faptul că Spania este cel mai mare producător de ulei de măsline din lume, iar Andaluzia produce cam 80% din total. Impresionant!

Pe la ora 12 intrăm în Sevilia, capitala politică a regiunii Andaluzia. Ca peste tot în Spania, accesul în oraş se face printr-o reţea formidabilă de pasaje rutiere care asigură fluenţa circulaţiei. N-am întîlnit în cele două călătorii în Spania, nicăieri, nici măcar o singură intersecţie de drumuri. Peste tot, sînt pasaje sub şi supraterane care îi scapă pe călători de timp pierdut aiurea. Bulevardul este străjuit de palmieri falnici printre care se văd vile care mai de care mai frumoase. Cele mai interesante adăpostesc sediile unor aambasade. Prima oprire, Plaza de Spania. Fa-bu-los!

intrarea în Plaza de Spania

20151009_130417

faţada

20151009_130427

detalii din interior

20151009_130537

20151009_130558

20151009_130604

20151009_130610

20151009_130623

20151009_130640

20151009_130704

20151009_130708

20151009_130714

20151009_130726

20151009_130909

Pauză de masă. Înainte de a pleca de acasă, am nimerit la o emisiune culinară unde unul dintre concurenţi a pregătit o specialitate andaluză, salmoreja. Cum în cealaltă incursiune pe pămînt spaniol, Catalunia, am gustat o altă specialitate locală, anume gaspacho, am zis că nu trebuie să o ratez. Şi n-am ratat-o!

Read Full Post »