Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sorbona’

Sosit la Perugia, Culianu urmează cursuri de literatură, filosofie, religie, artă, cercetează texte autentice ale Renaşterii, urmează chiar şi un curs de studii etrusce. Îi scrie lui Eliade şi îi cere sfatul : să rămînă, sau nu în Occident ? Primeşte un răspuns neutru : “Încearcă să-ţi faci un nume şi pe urmă vom vedea”. Bursa i se apropia de sfîrşit, rămăsese fără bani, dar primeşte un sfat de la Anca Giurescu, fosta sa profesoară : “Dacă te întorci, lumea nu va auzi niciodată de tine”. Obţine rezultate strălucite în urma examenelor şi deci o nouă prelungire a bursei, care în cele din urmă fatal, se termină. Se mută la Roma şi începe să se întrebe ce are de făcut. În cele din urmă decide : “Nu pot să revin decît victorios”. Nu avea să mai revină niciodată! Cere azil politic. Se întreţine din ceva meditaţii şi chiar munceşte ca spălător de vase. Cunoaşte mizeria lagărelor de refugiaţi. Din ţară îi parvine vestea că fusese condamnat – în lipsă – la şase ani de temniţă, pentru “denigrarea statului”. În plină depresie, încearcă să se sinucidă tăindu-şi venele. Încercare eşuată. Dar în timpul în care zăcuse la graniţa dintre viaţă şi moarte, are un vis în care îi apare viziunea unei fete blonde într-o livadă de portocali. După ce obţine statutul de refugiat, obţine un post de secretar la Universitatea din Roma. Concurează pentru un post de asistent şi obţine nota maximă. Dar, fără acte, fără a-şi putea proba studiile, are nevoie de o minune. Care se şi produce : Profesorul Ugo Bianchi, impresionat de rezultatele la care ajunsese muncind de unul singur, îi aranjează lui Culianu o bursă de trei ani pentru a studia teologie, indianistică, limbile greacă şi ebraică. “În multe privinţe, Bianchi a devenit mentorul pe care Culianu spera să îl afle în Eliade”. Culianu începe febril să studieze, citeşte enorm de şi despre Pico de la Mirandola, Marsilio Ficino, Giordano Bruno, inclusiv în biblioteca Vaticanului. Se concentrează pe Magia Renaşterii. La Milano, îl cunoaste pe Gianpaolo Romanato cu care leagă o frumoasă prietenie. Alternează studiul din biblioteci, cu studiul din marile muzee. Este fascinat îndeosebi de La Primavera a lui Boticelli în care recunoştea figura fetei blonde, visată în somnul care a urmat tentativei sale de a-şi lua viaţa. În sfîrşit, în 1974 este invitat de Eliade la locuinţa sa de la Paris. Acesta îl chestionează minuţios despre studiile sale. La sfîrşitul vizitei, îi promite vag, că îl va ajuta să vină la Universitatea din Chicago. “N-o să facă nimic” – îl avertizează un prieten comun, Mircea Marghescu. Totuşi, Eliade fusese impresionat de tînărul Culianu. În cele din urmă, îşi dă consimţămîntul iar “Culianu primi scrisoarea la care rîvnise – o invitaţie pentru semestrele de iarnă şi primavară ale anului 1975, în calitate de cercetător la Divinity School a Universităţii din Chicago”. Aici, Culianu găseşte o cu totul altă lume decît se aştepta. Se adaptează greu, dar îi cîştigă definitiv încrederea Maestrului Eliade, căruia îi pune ordine printre hîrtii. Totuşi, Culianu începe să se îndoiască de valoarea lucrărilor lui Eliade. Le considera mai mult lucrari de popularizare decît lucrări fundamentate ştiinţific. Se reîntoarce la Milano, unde obţine primul doctorat : dottore in lettere, summa cum laude. Primeşte două oferte teribil de tentante. Eliade îl sfătuieşte să accepte postul din Groningen, Olanda şi să amîne bursa de visiting professor la o universitate indiana. Urmează cîţiva ani de tihna, în care scrie şi se bucură de confort. Totuşi, îşi dă seama că doctoratul pe care îl obţinuse era insuficient pentru a putea fi propulsat în carieră. Aşa că în 1978 se înscrie la un doctorat la Sorbona, unde legătura sa cu Eliade îl ajută sa fie acceptat şi îndrumat de preşedintele Sorbonei, Michel Meslin. Începe să ţină conferinţe în diverse ţări. În fiecare vară îl vizitează pe Eliade la Paris. Şi lucru foarte important, obţine cetăţenia olandeză. Şi aici securitatea ceauşistă avea sa joace un rol : vrînd să impiedice numirea lui Culianu ca profesor, ambasadorul roman din Olanda, un oarecare Pop protestează la decan; numai că acest fapt îi va conferi lui Culianu, EXACT statutul de refugiat politic, ceea ce îi va conferi automat posibilitatea obţinerii cetăţeniei. Apoi, Culianu susţine al doilea doctorat la Sorbona cu teza sa Experienţe ale Extazului şi Ascensiunii în Cultura elenistică şi în Islam. După multe discuţii, Meslin acceptă să-i conducă şi cel de-al treilea doctorat, cel mai valoros din lume, aşa-numitul doctorat d’etat de la Sorbona. În ţară, sora sa Tess s-a căsătorit cu unul dintre  dizidenţii de frunte ai “grupului de la Iaşi” , Dan Petrescu. Culianu era în continuare condamnat ca duşman al orînduirii socialiste. Unul dintre capetele de acuzare, era nici mai mult nici mai puţin decît, ţineţi-vă bine : port ilegal de armă ! Arma respectivă era un banal pistol/jucărie de stropit cu apă, dar ce mai contează astfel de amănunte ?

Read Full Post »