Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sotron julio cortazar’

Viaţa noastră nu curge liniştită la vale ca un rîu care vine din munte şi se duce liniştit sau învolburat către marea cea mare. Viaţa noastră este ca o pădure cu mai multe poteci; despre unele dintre aceste alei înfrunzite ale naturii ştim totul, despre altele nu ştim nimic, despre unele ne place să povestim şi altora, despre altele nu vorbim nici măcar cu propriul noastru eu. Iar dacă este adevărat că orice viaţă poate fi un roman, este tot atît de adevărat că orice carte îşi are viaţa sa făcută din mai multe alei. Un Cititor adevărat nu se lasă păcălit de Julio Cortazar şi se abţine să înceapă cartea după indicaţiile sale, adică de la capitolul 73, după care să meargă la capitolul 1 urmat de capitolul 2. Asta este o capcană pur şi simplu. Un Cititor adevărat începe cu capitolul unu, cu primele cuvinte scrise acolo : „Oare o voi întîlni pe Maga”? , după care citeşte primele cuvinte din capitolul 73 : „Da, însă cine ne-ar vindeca de focul mocnit, de focul fără culoare care se prelinge la căderea nopţii pe rue de la …” după care citeşte capitolul 2, după care îşi va găsi propria sa cale de urmat printre copacii din care este făcu această poveste de viaţă, oscilînd între cele două moduri de lectură indicate de autor, construindu-şi propria sa carte, din substanţa pusă la dispoziţia noastră de Julio Cortazar. Se ştie că odată scapată către marele public, orice carte nu îi mai aparţine autorului ci, fiecărui Cititor în parte. Fiecare Cititor este liber să înţeleagă ce vrea sau ce poate, din orice carte scrisă de orice autor. O carte care-şi merită acest nume nu poate fi citită într-un singur fel, cu o singură curgere, cu un singur tîlc. Şi mai ales, un Cititor, răsfoieşte cartea alene, la întîmplare, zăbovind uneori pe la cîte o pagină, sau sărind fără pic de curiozitate peste capitole întregi. De-abia după ce săvîrşeşte acest ritual foarte important începe lectura. Rar te abţii să nu arunci o privire la paginile următoare, înainte de a parcurge pînă la capăt pagina sau capitolul la care tocmai buchiseşti. Deci. O va întîlni Oliveira pe Maga ? Sigur că o va rentîlni, chiar dacă nu şi-au dat întîlnire ca orice burghezi cumsecade dar anoşti. O va întîlni oarecum cînd va voi, pentru că ştie pe unde îi place să se plimbe, îi ştie obiceiurile, îi poate pîndi de cîte ori vrea contemplările, chiar şi fără să se apropie de ea şi să îi apuce talia delicată cu degetele sale ferm adunate într-o îmbrăţişare tandră. Amîndoi ştiu că o întîlnire întîmplătoare, este lucrul cel mai puţin întîmplător cu putinţă. Şi dacă cine ştie de ce, Maga va lipsi de la o întîlnire întîmplătoare, nu poate lipsi de la întîlnirea cu gîndurile sale, care o ţin prizonieră în orice ipostază doreşte, dar, cred că acest lucru îl cunoaşteţi foarte bine şi dumneavoastră, nu e aşa ?

Read Full Post »