Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sua’

Episodul minorilor care trec granița din Mexic în SUA în compania unor adulți care poate sunt, poate nu, părinții lor, a inflamat opinia public românească din spațiul virtual mai mult decît a fost cazul în SUA. Degeaba s-a încercat a li se explica românilor că această politică datează din 1997, că această practică a separării minorilor de adulși a fost adoptată de președinții Clinton, care a semnat legea votată de Congres în acest sens, Bush, Obama și acum Trump, degeaba s-a spus că  această lege a fost adoptată de Congres în urma raportului din 1994 care arată că mulți dintre minorii care treceau șiatunci granița Mexicului cu SUA deveneau victime ale traficanților de oameni și sfîrșeau prin a îngroșa numărul muncitorilor la negru sau al prostituatelor. România care combate pe internet nu a vrut să audă de aceste amănunte pentru că Trump este un barbar, un nebun demn de legat iar votanții lui sunt demni de dispret, pe calapodul votanților lui Dragnea, cumpărați pentru un mic și o bere.

Acest episode trist este pînă la urmă ilustrativ atît pentru starea mediului politic și a presei din SUA dar și a capacității românilor de a întelege ce se întamplă peste ocean. Voi începe întîi prin a spune că în Noiembrie în SUA au loc alegeri, așa numitele mid-term, iar Partidul Democrat încearcă să preia majoritatea în Camera Reprezentanților. Din rațiuni practice și ideologice, Democratii au îmbrățișat cauza imigrației ilegale și și-au facut din ea un steag de luptă. Cauzele practice țin de ideea că odată deveniți cetățeni cu drept de vot acești imigranți vor vota cu  Partidul Democrat. Iar această socoteală simplă ține de o altă realitate pe care România nu o înțelege, și anume realinierea partidelor politice în SUA. Pentru că așa cum Ronald Reagan (un alt președinte pe care presa de peste ocean l-a făcut cu ou și cu oțet în timpul celor două mandate ale sale) a transformat sudul creștin evangelic al SUA într-un bastion al Republicanilor, Donald Trump, adduce clasa muncitoare Americană fostă bază electorală de decenii a democraților,în rîndurile Republicanilor. Centrul stanga devine centru dreapta. Iar această aliniere ține de politică și de economie. Căci așa cum Ronald Reagan a profitat de abandonarea sudului creștin de către democrați după legalizarea avortului șidupă ră zboiul din Vietnam, tot așa Donald Trump profită de abandonarea clasei muncitoare de către stînga Americană. Preocupată de corectitudinea politică, de fărîmițarea societății americane în grupări rasiale, etnice și sexuale, jurînd credință mondialismului și a unei lumi fără granițe, autoflagelarea civilizației occidentale în numele multicularismului  în care baza iudeo-creștină care stă la baza democrațiilor occidentale estecondamnată și văzută ca un vector de opresiune, și ostracizarea bărbatului alb și heterosexual ca abuzator al femeilor și minorităților, stînga Americană ca șisurata ei europeană, a abandonat clasa muncitoare. În acest vacuum ideologic Donald Trump a venit cu un mesaj simplu: Make America Great Again. Un mesaj populist, America pentru Americani, protecția clasei muncitoare și mijlocii, reducerea intervenționismului politico armat al SUA în lume. La aceasta se adaugă respectful pentru steag, pentru Poliție, pentru forțele armate, exprimarea ideii că o țară are nevoie de o graniță  pentru a rămîne un stat, că legile trebuiesc respectate de toți și că nicio țară, oricît de bogată și generoasă este, nu își poate permite să primească și să găzduiască toți săracii lumii. Iar rezultatele administrației Trump se văd în creșterea economică, în scăderea dramatică a șomajului, în creșterea venitului net al populației. Fireste, prin prisma extraselor din New York Times, Washington Post, CNN și Huffington Post, aceste lucruri sunt necunoscute publicului român.

Dar despre presa Americană, a cărei capacitate de a influența opinia publică se diminuează pe zi  ce trece și despre încrederea oarbă a românilor în aceleași organizații media voi vorbi într-un alt post.

Clemycali

Reclame

Read Full Post »

Șocul Ierusalim

Mutarea ambasadei SUA la Ierusalim și faptul ca guvernul României s-a opus condamnării acestui gest politic de către UE nu face decît să accentueze faptul că dpdv politic SUA și UE se îndepărtează una de cealaltă cu fiecare zi ce trece. Dar ptr a întelege cauzele acestui schism trebuie să înțelegem rațiunile ptr care a fost fondată Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană este rodul ideilor politice post 1989, cînd odată cu prăbușirea URSS, în vestul Europei au început să devină evidente ideile care urmăreau crearea unor State Unite Europene, o entitate economică și politică care să poată concura de la egal la egal cu SUA. Firește, aceste idei nu au fost niciodată dezbătute în România. Și asta ptr că anii 90 puneau românii față în față cu alte probleme ca mineriadele, tranziția de la un sistem economic la altul, corupția, etc. România a avut de recuperat un decalaj de cel puțin 25 de ani în termen de gîndire politică, și astfel, România a aderat la UE nu ptr că înțelegea pe deplin proiectul UE ci ptr că oamenii au văzut în acest demers un pas înainte către normalitate economică, politică și judiciară.

Această schismă politică între UE și SUA s-a accentuat în ultimii 10-15 ani. Alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA nu a făcut decît să exacerbeze aceste tensiuni déjà vizibile. Firește, în România la fel ca acum 20 de ani, nimeni nu a observat schimbările politice din America și Europa, și aproape nimeni nu vrea să înțeleagă că trăim o schimbare de paradigmă. Naționalismul reînvie iar instituțiile surpra-statale de genul UE și-au atins maximul de competență și de importanță.

Așa se face că mutarea ambasadei americane la Ierusalim a fost un șoc ptr toată lumea. Faptul că un președinte American a avut curajul să respecte promisiunea electorală făcută de cel puțin trei predecesori ai săi (Obama, Bush 43 și Clinton) a consternat aproape întreaga clasă politică europeană. În spatele acestei mișcări se ascunde însă o schimbare radicală a politicii americane în Orientul Mijlociu, care are ca bază coaliția dintre Arabia Saudita-Israel-Egipt. Și în timp ce liderii europeni iși arătau consternarea față de această mutare, în Orientul Mijlociu această mutare a fost privită cu relativă bunăvoință. Firește, în România, unde informația ajunge filtrată cu grijă, acest lucru nu a fost observat.

În concluzie, nu vorbim de o izolare a SUA ci de o schimbare de priorități în politica externă. Președenția Trump este prea puțin interesată de consensul politic cu aliații din UE și urmărește în primul rînd interesele politice americane chiar dacă aceasta îi supără pe liderii de la Berlin, Paris și Bruxelles. Iar această schismă se va adînci și România va avea la un moment dat de făcut o alegere grea: alături de cine iși va alinia politica externă: de SUA sau de UE.

Mulțumesc doamnei Clemy Bebb ptr acest articol lămuritor.

Read Full Post »

Ponta II

Cum era de prevăzut, guvernul Ponta II se va instala imediat ce vor fi îndeplinite cerinţele de ordin constituţional. Personal, nu-mi pun mari speranţe în performanţele acestui guvern. Măcar să nu (se) mai înrăutăţească lucrurile, şi tot ar fi ceva. Dacă pe plan intern lucrurile par să se fi limpezit măcar pentru o vreme, pe plan extern imaginea României tot ferfeniţă este. Dacă după repetatele apeluri la democraţie venite din partea tuturor marilor puteri ale lumii, (cu excepţia Rusiei, desigur), clasa politică românească nu va pricepe că derapajele de la democraţie nu aduc decît izolare şi regres economic, va însemna că scăparea din ghearele justiţiei a cîtorva zeci de penali atîrnă mai mult decît soarta populaţiei; în acest caz, sper ca toţi votanţii usl să se felicite călduros pentru reuşita de a instala la conducerea ţării, cel mai umflat Parlament din întreaga noastră istorie şi un Guvern în care penalii, sunt apăraţi cu străşnicie de însuşi Prim Ministrul desemnat, el însuşi un hoţ cu ştaif: plagiator dovedit. Iar tuturor celor care în vară au negat existenţa unei tentative de lovitură de stat, fie ea lovitura aceasta şi parlamentară, le recomand Raportul Comisiei de la Veneţia, raport care a găsit usl vinovat de toate capetele de acuzare. Pînă una alta, poporul a votat şi suveran cum e, a ales să fie de fapt, subvaran. Dragă compatriotule, aşa ţi-ai aşternut, aşa vei dormi. Sper ca în timpul somnului să te mai scuture măcar cîteva coşmare, poate-poate te vei reîntoarce la îndemnul lui Andrei Mureşanu: Deşteaptă-te române!

De citit şi de reflectat !

Read Full Post »

            Îndârjit critic al apologeţilor victoriei Occidentului în ‘războiul rece’, V.B. clamează ritos : “ Occidentul nu a câştigat nimic”! ba chiar, democraţia de tip liberal, incapabilă să poarte un război ideologic, s-a lăsat pe nesimţite cotropită de social-democraţie, care nu este altceva decât un socialism cu faţă umană. După cum se poate vedea, toată floarea intelectualităţii academice suferă de un soi de ‘maladie roşie’ de tip neo-socialist, iar socialismul triumfă prin intermediul ‘politically corectness’! Pentru că a cam dispărut clasa muncitoare în societăţile post-industriale, neo-stânga îşi impune ideile prin intermediul minorităţilor de tot felul : sexuale, etnice, religioase, etcetera. A face parte în aceste condiţii dintr-o majoritate normală, a devenit un fapt suspect în sine şi deci blamabil.

          Sever critic al URSS şi al kaghebismului încăpăţânat să conducă lumea în orice condiţii şi cu orice preţ, fostul dizident, arestat in nenumărate rânduri şi totalizând înainte de a fi expulzat 12 ani de temniţă, inclusiv în carcare individuale, V.B. încearcă o dată ajuns în occident să alerteze lumea prin toate mijloacele de care dispune, de pericolul sovietic : conferinţe, audienţe la personalităţile de prim rang, ale politicii mondiale şi în pofida faptului că ‘detestă să scrie’, cărţi; cărţi care se vând în tiraje de milioane de exemplare : Russia’s Other Writers, 1970; La dissidence,1972; To Build a Castle,1978; URSS: from Utopia to Disaster,1990; Judgement in Moscow,1995. Unele, traduse şi în limba romană.

          Vladimir Bukovski clamează că principala eroare a Occidentului a fost în 1991, când după lovitura de Palat de la Moscova zădărnicită de Ieltzin, nu a fost organizat un proces de tip Nurnberg, organizat chiar la Moscova, la care Rusia să fi fost dekaghebizată.  – Frumoasă idée, dar cam naivă – cred eu. V.B. dă de exemplu Germania, unde dacă nu s-ar fi produs denazificarea şi deci cancelar ar fi fost instalat un înalt responsabil nazist … etcetera …

Alte condiţii istorice, alte vremuri, teorie, dar cam atât. Se ştie că nu foloseşte la nimic invocarea unei istorii contrafactuale.

          Altă idée a lui VB este pericolul ca nu cumva UE să devină UERRS, iar despre NATO crede ca şi-a pierdut obiectul de activitate şi a devenit ‘o alianţă impotriva Afganistanului’. HM !

          Mai crede VB că a fost justificată intervenţia in Irak contra lui Saddam ca urmare a evenimentelor din 11 Sept 2001, dar că prin declanşarea unui război ‘total’ împotriva terorismului, SUA dau dovadă de naivitate, pentru simplul motiv că ‘terorismul’ nu poate fi definit exhaustiv şi convenabil : ce înseamnă pentru unii terorist, pentru alţii înseamnă luptător pentru dreptate. Nu spune nimic V.B. despre folosirea a două scări de valori, dintre care una vădit falsă.

          Alături de văduva altui dizident notoriu – Andrei Zaharov – , trimite scrisori de protest preşedintelui SUA de câte ori crede că trebuie…

          Consideră pe bună dreptate că Gorbaciov nu avea nici cea mai mică intenţie să distrugă sistemul, ci numai să-l reformeze şi chiar îi demonstrează ‘Doamnei de Fier’ că revolta prelungită a minerilor (iar minerii) care era cât pe ce să pună capăt carierei sale politice, a fost finanţată de sovietici, în urma unei operaţii avizate de însuşi Gorbaciov!

          Cartea care mi-a prilejuit această foarte scurtă prezentare a lui VB a apărut la Humanitas în 2003 şi este alcătuită în special dintr-un lung schimb de mailuri ( iulie 2002-iulie 2003) între el şi doamna Doina Jela, o conferinţă  la NEC sub patronajul domnului Andrei Pleşu, căteva dezbateri în publicaţia virtuală Front Page Magazin şi se încheie cu un interviu acordat ziaristului Jamie Glazov tot pentru FP Magazine, în care este dezbătută ‘lumea post Irak. Lume complicată pentru că SUA si Occidentul încă îi mai consideră parteneri valabili pe ruşi, chiar dacă “Rusia de astăzi este un stat schizofrenic, cu un picior în trecut şi cu celălat în aer, pregătită să-l aşeze în viitor, dar deocamdată nefăcând-o.”

           Într-un fel, Valeriu Bukovski chiar are dreptate; inclusiv la noi, în România, structurile de putere care au dictat înainte de 1990 dictează şi astăzi, atât factorul economic dar şi cel  politic, numai că de pe alte poziţii : înainte ne interziceau să vorbim dar ne ascultau din toate poziţiile atât legal cât şi mai ales ilegal, iar acum, putem să vorbim ce vrem, dar îşi interzic lor să ne asculte. Iar când va face şi România pasul acela in viitor, rămâne de văzut

Read Full Post »