Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘tatareascu’

             Graţie programului turistic care cuprinde trasee ecumenice, se poate ajunge la cîteva dintre zonele de agrement şi la cîteva dintre mănăstirile cu încărcătură istorică din jurul Bucureştiului. Spre Căldăruşani de exemplu, se poate porni fie de la P-ţa Sf. Vineri la ora 8:40, fie de la terminalul Ghencea (capăt tramvai 41) la ora 8:30, traseul mergînd spre nordul Capitalei, şoseaua Bucureşti – Ploieşti cu o scurtă oprire în P/ţa Presei Libere. Legitimaţia de călătorie se poate achiziţiona fie în cursul săptămînii, fie chiar în ziua plecării, respectiv sîmbăta, duminica şi în zilele cu sărbători religioase.  

            Mănăstirea Căldăruşani a fost ctitorită de Matei Basarab între anii 1637 – 1638, pe locul unui schit de lemn, locuit. Locul a fost remarcat de Matei Basarab cu prilejul unui conflict militar cu Domnul Moldovei, Vasile Lupu, în 1637. Denumirea mănăstirii potrivit lui Nicolae Iorga, ar proveni de la forma terenului, în care cîmpia pare a se prăvăli spre Lacul Ciocovaliştea, care şi înconjoară mănăstirea pe trei laturi. La început, domnitorul a construit pe trei laturi chilii sub forma unui zid de apărare, iar pe latura a patra construind un foişor de observaţie şi o poartă de acces. Biserica centrală, a fost construită în 1638, într-o sută de zile ! şi a fost sfinţită pe 26 Octombrie, ziua Sfîntului Mucenic Dimitrie izvorîtorul de mir.

            La mică distanţă de Biserică se află o capelă, în jurul căreia un cimitir umbrit de copaci falnici, ohihneşte osemintele călugărilor şi a unor mireni care au optat să-şi petreacă veşnicia, aici. Un frumos cîine husky, vigilent dar prietenos, pare să fie paznicul acestor locuri. De la Pangar, se pot cumpăra obiecte bisericeşti, cărţi, suveniruri.

            Cel de-al doilea ctitor al acestei frumoase mănăstiri, este socotit Arhimandritul Filaret, care a adăugat cetăţii un etaj între anii 1775 – 1778. Pe o latură interioară a mănăstirii, o placă comemorativă de piatră glăsuieşte către noi, cu slove săpate cu o daltă, de un meşter neştiut : “În sala Mitropolit Filaret al II-lea a funcţionat între 1778 – 1860 şcoala de zugravi de subţire a mitropoliei ungrovlahiei în care s-au teologhisit în culoare nemuritoare opere de artă iconografică. În perioada 1854 – 1856 şi-a făcut aici ucenicia sub îndrumarea ieromonahului Evghenie Lazăr, vestitul pictor Nicolae Grigorescu 1834 – 1907 desăvîrşindu-se aici în meşteşugul pictării icoanelor”.

            În prezent, mănăstirea are  trei valoroase colecţii muzeale : icoane pictate pe lemn, dintre care şase sunt semnate de Grigorescu, Pinacoteca cu tablouri pictate (şi) de Tătărăscu, şi o colecţie tezaur cu numeroase obiecte de metal preţioase. Tot aici, în 1825 a fost înfiinţată o tipografie.

            Celor care apreciază odihna la un astfel de lăcaş le pot divulga că, dacă stareţul este de acord, se poate rămîne cu aprobarea sa peste noapte şi se poate ospăta la cuhnia mănăstirii bucate specifice. Banii nu au trecere aici, metoda aleasă pentru o aşa-zisă plată, este vetustul TROC ! Aduci produse cum ar fi pîine, ouă, lapte, făină, etcaetera şi primeşti în schimb pace sufletească şi reculegere.

            Nu în ultimul rînd este de semnalat faptul că, pe Valea Cociovaliştea se organizează partide de pescuit sportiv ! şi se mai poate adăuga faptul că, de la şoseaua  principală pînă la mănăstire, cale de un km, drumul este umbrit, răcorit şi înfrumuseţat de nuci care domolesc arşiţa soarelui .

Read Full Post »