Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘televiziuni’

             “- Ameninţările ?

– Sigur. Televizorul, de exemplu.

– Televizorul ?

– Sigur. Unde credeţi că se află în acest moment milioane de americani, de italieni, de francezi, de japonezi şi aşa mai departe ? Se uită la televizor, tembelizaţi. Nu gîndesc. Nu se mişcă. Se uită şi atîta. Televizorul gîndeşte pentru ei, se mişcă pentru ei, trăieşte pentru ei. Trăieşte ? Îi otrăveşte cu idioţenia lui şi ei nu-şi dau seama. Îi face apatici, dar ei nu-şi dau seama. De ce se uită, se uită şi iar se uită ? Toate pericolele lumii sînt închise în cutia asta blestemată care stă în mijlocul casei ca un altar şi toţi îngenunchează muţi în faţa acelui altar. Orice Hitler ar putea să transforme prin televiziune o naţiune paşnică într-o haită de fiare : mitingurile sale, ochii săi, ar putea intra în orice sufragerie, în fiecare dormitor, şi n-ar mai fi nevoie să mergi undeva ca să-l asculţi sau să-l vezi. Totuşi, ei nu stiu asta, nu bănuiesc nimic, nici măcar nu se gîndesc de ce se uită; se uită şi gata. (…)

            – Foarte bine, domnule Bradbury, dar datoria jurnalistului nu este să exalte fărîma de frumos care există, ci aceea de a căuta răul, urîtul şi să-l denunţe. Datoria omului nu este aceea de a se mulţumi, este aceea de a se răzvrăti. Numai prin revoltă se poate afla adevărul.

            – Dar într-un anumit moment trebuie să găseşti acel adevăr. Vine o vreme cînd societatea spune jurnalistului, OK, băiete, totul e în regulă, e perfect. Dar, devreme ce eşti aşa de grozav şi dai în stînga şi-n dreapta aşa de bine, devreme ce ai stricat totul, toate speranţele noastre, iluziile noastre, explică-ne cum să ni le refacem. Atunci, draga mea, ori spui cum să se refacă ori închizi prăvălia. Au atacat mult societatea, cu un entuziasm de balic. Dar nu poţi fi balic o veşnicie. Balicii au întotdeauna febră şi nu poţi să ai febră o veşnicie. Febra este o boală, iar boala nu este veşnică. Atunci cînd termometrul urcă la patruzeci şi unu de grade, sau mori sau te vindeci”.

            Au trecut aproape cinci decenii de cînd Ray Bradbury a spus acest adevăr dureros, într-un interviu acordat excelentei jurnaliste care a fost Oriana Fallaci. (Dacă soarele moare / editura Dacia / 1981 / pag. 23 şi 25)

            Vi se pare actual?

            “Televiziunea, prin urmare, ŞTIE că poate determina gusturile publicului fără nevoia de a li se adecva în mod servil. În regim de liberă concurenţă, ea se adaptează, bineînţeles, unei legi a cereri şi a ofertei, dar nu faţă de public, ci faţă de comanditari : educă publicul potrivit intenţiilor comanditarilor”, spune Umberto Eco (Apocaliptici şi integraţi – comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă / Polirom / 2008 / pag.341) .

            Vi se pare cunoscută această metodă ?

Read Full Post »

Pe vremea cînd înca mai era un tînăr poet promiţător, junele – pe atunci – M. Dinescu, a scos mai multe volume de poezie, unele poezii, avind chiar certa valoare poetica ( dupa umila mea parere). Unul dintre aceste volume, se cheama chiar asa : „Teroarea bunului simt”. Mi-am adus aminte de acest volum, dupa ce am vazut siderat la televizor, nesimtirea cu care dizidentul de pe vremuri devenit intre timp „Poetul-Portofel”, a incercat sa torpileze un miting al presedintelui Basescu, desfasurat in localitatea Cetate, localitate pe care Dinescu o considera feuda sa. Trec peste faptul ca un pitic de talia lui Dinescu n-ar putea sa insele vigilenta politica a presedintelui Basescu, care de altfel l-a si trimis sa vorbeasca tot acolo unde Dinescu il improasca permanent cu noroi : la televiziunile lui Vintu si ale lui Felix, televiziuni care de fapt si erau pregatite sa imortalizeze momentul si sa-l dea in reluare pina la sastisire. Televiziuni la care feudalul de tip neo-iliscenian a si ajuns in prime-time. Televiziuni la care teroarea bunului simt este de ceva vreme convertita in teroarea celei mai joase manipulari obsesive, impotriva presedintelui Basescu. Si unde purtatorul de rubasca neaos romaneasca, de pe vremea cind juca impecabil partitura ostracizatului, s-a declarat interzis ! de catre dictachiorul Basescu, mai dihai decit fusese interzis de celalalt dictator : dizidentul fata de Moscova perestroikista si glasnostica, ceausescu. Fostul poet, devenit intre timp mosier si gurmand notoriu, nu pare sa isi mai dea seama ca fibra sa poetica a  alunecat iremediabil de la teroarea bunului simt, la nesimtirea fara frontiere, si declara senin dar ritos, ca a vazut el la CNSAS, o fituica pe care presedintele Basescu figureaza ca informator. De ce acum si nu pe vremea cind aparea in im-postura de fervent sustinator al presedintelui Basescu ? Mister ! Mister probabil tot atit de substantial, ca uriasele sume de bani puse la dispozitie de paturici si felixi hrapareti, pentru nimicirea dusmanului neimpacat al feudalizarii definitive a tarii : Basescu ! Acum, fostul simbol al lovilutiei din decembrie ’89, nu se mai multumeste sa ‘arate ca lucreaza’ – la indemnul lui Caramitru – la o proclamatie catre tara. Acum, poetul-portofel chiar lucreaza! Lucreaza cu osirdie la demolarea ultimelor ramasite ale bunului simt. Cu metode ale terorii securistice.

Un poem din volumul amintit :

 BESTIAR

 “javra din mine

asculta cotcodacitul monoton al zilelor

si-i vine sa cinte

cu voiosie amina moartea pe strazi

inalta ochii la cer ca pe doua tarabe cu jucarii

in vreme ce fratele cucului priveste ceasul din turn

ca si cum i s-ar lua ceva de pe masa

da plapuma intr-o parte

de parca-ar deschide usa unui spital

pina se-aude roiul bisericilor

biziind deasupra bietului rastignit

si inteleg ca sint singurul care nu-si acopera fata

la vederea fulgerului aplecat peste iesle            

a bivolului infipt in norul trandafiriu”.

Read Full Post »