Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘teşu solomovici’

BULE

 În sfîrşit, Bulă a recrutat.

– Soldat Bulă în ce companie vrei să fii ?

– În compania unei femei !

 Bulă e nemulţumit de meniu, şi-l întreabă pe caporal :

– Asta e totul ? Nu există nici o posibilitate de alegere ? 

– Cum să nu ? Poţi să alegi să mănînci sau să nu mănînci !

 Soldat Bulă, dacă n-ai mai bea atîta, ai ajunge sigur caporal, ori chiar sergent.

– Mare scofală ! Cînd beau, mă simt colonel !

 Bulă, împreună cu un coleg de armată, iese pe două cărări dintr-un bar.

– Hei, amice, vrei să chemi un taxi pentru noi ?

– Bine, dar eu nu sînt portar. Sînt plutonier de aviaţie !

– Da ? Treacă de la noi. Cheamă atunci un avion !

 CITATE

 La taberele de nudişti mai răsărite se practica o frumoasă distincţie de clasă; majordomii şi servitoarele care aduceau băuturi erau obligaţi / obligate să-şi admită statutul social inferior prin portul şorţurilor.    ROBERT GRAVES

 Feriţi-vă de cei cu care staţi de vorba şi spun “în concluzie”. Asta înseamnă ca vor să o ia de la capăt.     ROBERT MORLEY

 În spitalele de nebuni sunt mult mai mulţi bărbaţi decît femei, ceea ce arată cine scoate din minţi pe cine.   PETER VEALE

 Cînd misionarii au ajuns în Africa, ei aveau Biblia şi noi pămîntul. Au spus “Să ne rugăm”, iar noi am închis ochii. Cînd i-am deschis, noi aveam Biblia, iar ei pămîntul.   DESMOND TUTU

Read Full Post »

BULA

– Poftim? Vrei să plătesc un milion pentru camera de hotel ? Asta e nemaipomenit.

– În preţul ăsta e inclusă şi masa.

– Da, dar eu n-am mîncat aici.

– Asta e vina dumneavoastră. Masa v-a stat la dispoziţie.

– Atunci îmi datorezi dumneata un milion.

– Dar eu nu v-am sărutat nevasta.

– Asta nu e vina mea. Ea ţi-a sta la dispoziţie.

Bonus

– Ce mai faci Bubulino ?

– Bine Tanţo.

– E adevărat că bărbatu-tău te-a prins cu fostul tău bărbat ?

– Închipuieşte-ţi dragă, zăpăceală în capul meu, uitasem de care am divorţat.

CITATE

Ştiţi, fireşte, că tasmanienii care nu au comis niciodată adulter, au dispărut.  SOMERSET  MAUGHAM.

Însoară-te negreşit. Dacă dai peste o femeie bună, o să fii fericit. Dacă nu, devii filosof.  SOCRATE.

Era o căsătorie ideală. Ea nu vroia, el nu putea.    SPIKE MILLIGAN.

Read Full Post »

BULA ZILEI

 La o gospodărie apicolă vine un instructor de partid şi urlă :

 – tovarăşi, aşa nu se mai poate. Producţia scade.

 Bulă se ridică în picioare şi întreabă :

 – tovarăşe instructor, cît se ia pe un ovrei ?

 – Lasă asta Bulă. Acum vorbim de altceva, de miere, de creşterea albinelor. Statul are nevoie de valută. Ce vrei iar, tovarăşe Bulă ?

 – Cît se ia pe un ovrei care pleacă ?

 – Lasă tovarăşe. Discutăm despre creşterea albinelor. Statul are nevoie … Ce mai vrei iarăşi tovarăşe Bulă ?

 – Cîţi dolari se ia pe un ovrei care pleacă ?

 – Între opt şi zece mii de dolari, poftim. Şi acum, să discutăm despre creşterea albinelor, care lasă de dorit … Ce mai vrei tovarăşe, ce mai este ?

 – Nu putem să creştem ovrei ?

 Bonus

 – Bulă ce e tatăl tău ? – Activist de partid. – Şi mama ? – Nici ea nu munceşte.

 CITATUL ZILEI

 Muncitul din greu încă nu a omorît pe nimeni, dar de ce să rişti să fii tu primul ? EDGAR BERGEN.

 Bonus

 Dacă fiecare şi-ar vedea de treaba lui, lumea ar evolua mult mai repede. LEWIS CAROLL

Read Full Post »

            O idee foarte bună a avut Teşu Solomovici adunînd într-un volumaş cochet, măcar o parte dintre bancurile cu Bulă care ne-au înseninat frunţile multora dintre noi, în acele vremuri de tristă amintire. Redau aici cîteva date despre Teşu Solomovici, date culese de pe Wikipedia : născut la Focşani în 1936, stabilit la vîrsta de 13 ani în Bucureşti împreună cu familia sa, a studiat după şcoala primară şi liceul evreiesc la o şcoală tehnică în domeniul textil ( aşa era moda pe atunci !!! să se preamărească cîmpul muncii – sic!) apoi a devenit student la Filologie unde printre profesori, l-a avut inclusiv pe Tudor Vianu. În urma evenimentelor din Ungaria anului 1956, a fost exclus din facultate şi din jurmalism. În 1964 a emigrat în Israel, unde a lucrat la Biblioteca Universităţii din Tel-Aviv. În această calitate, a tipărit cărţi şi reviste în limba română. A revenit în ţară după 1990, iar în 1991 a fondat editura care îi poartă numele.

            Redau o parte din prefaţa acestei cărti, prefaţă scrisă de Teşu Solomovici.

            Pe vremea comunismului spuneai un banc politic cu Bulă, ascultai un banc politic cu Bulă, era şi asta o formă de dizidenţă. Bulă era ca o pastilă împotriva stresului. Mi-l amintesc pe marele poet Nichita Stănescu povestind bancuri cu Bulă. Le povestea foarte serios, dar îi strălucea în ochi o sclipire şugubeaţă. O dată, a venit la Gazeta Literară, cu cîteva foi înegrite cu bancuri cu Bulă, auzite de el în Piaţa Matache Macelaru. A scris Nichita un soi de comentariu şi bancurile au apărut. Nichita mărturisea în scris că, deşi provine din oraşul lui Caragiale, nu are umor. Dar la locul de muncă al spiritului nu trebuie să supere ipostaza poetului metafizic, vizavi de dreptul sănătos al ţăranului şi al muncitorului de a rîde plin de cutezanţă şi de a fi domn pe propria sa inimă. Şi mai spunea Nichita : Bulă repune în circulaţie cîte ceva din sănătatea rîsului nostru plin de spirit. Nu e o decădere a muncii mele de poet să o însoţesc cu bancuri auzite şi atribuite lui Bulă. Nu o fi Bulă, Nastratin Hogea din Isarlîk al lui Ion Barbu, în schimb este personajul favorit al unei populaţii gînditoare. Bulă este tot ce este rău în noi inşine şi tot ce este bine în noi inşine, prin luarea  în cunoştinţă de sine şi prin mustăcire.

            Aşa cum scoţienii îşi umplu vechile castele cu stafii, Bulă este stafia lipsei noastre de castel. Marele poet s-a bătut pentru publicarea bancurilor cu Bulă motivînd că ele repetă cîte ceva din autoironia sănătoasă prin care se zîmbeşte sieşi, buna şi îngăduitoarea limbă română.

            Pentru că subscriu la spusele celor doi literaţi, am să institui pe blog o rubrică denumită BULA ZILEI în care voi reda cîte un banc. Fie că este din această carte, fie că nu, fie că este dintre cele pe care mi le mai amintesc sau dintre cele pe care le aud acum, în prezent. Avem nevoie de umor; avem o acută nevoie de rîs; avem nevoie de reţete contra crispării; avem nevoie şi de destinderea spiritului, măcar din cînd în cînd. Teşu Solomovici spune că Bulă este un bun colectiv, fără copyright. Are mare dreptate !

Read Full Post »