Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘tibco’

Vremea n-a fost tocmai frumoasă dimineaţă dar, pe măsură ce se apropia ora amiezii s-a mai luminat şi timidele raze de soare au încercat să mai încălzească atmosfera, cît de cît. Atmosfera este deja încinsă de febrilitatea? alegerilor. Am mers, am votat, am plecat către Indagra – Romexpo – ca să văd ce noutăţi culinare au mai apărut. Aiurea: nimic nou sub cupola Pavilionului central. Chiar nimic. Nici pe aleea care duce către pavilion n-am remarcat altceva decît „preparatele tradiţionale româneşti”. Tradiţionale, pe naiba: cea mai mare parte a expozanţilor sunt deja organizaţi în micro uzine de fabricat şunci, cîrnaţi, pastramă şi alte „porcării” 🙂  Nu mă mai las păcălit. Nici alte preparate (dulciuri, miere, vin şi pălinkă etc) nu mă mai interesează pentru că seamnă între ele suspect de mult. Ca să nu mai spun de preţurile neruşinate. Am plecat fără să mai adăstăm – ca altădată – nici măcar să înfulecăm în grabă, doi mititei şi-o bere. Poate greşesc dar, TIBCO de altădată, părea ceva mai apetisant… În fine.

Ajuns acasă, mă interesez de situaţia votului. Pare promiţător: lumea votează în număr destul de mare dar, nu chiar atît de mare cît m-aş fi aşteptat. Pînă la ora asta – 19,30 – prezenţa la urne pare să se îndrepte către 35, poate 40 %. Îmbucurător pare a fi faptul că în urban, participarea a fost sensibil egală cu votul exprimat în mediul rural, mediu tradiţional aservit partidului de la putere. Vom vedea în curînd sondajele şi ne vom lămuri cître miezul nopţii cine-s cîştigătorii. Previzibil, pe locul întîi se situează Ponta, pe locul doi Iohannis iar pe locul trei pare să se configureze o surpriză care le va da multe bătăi de cap politrucilor din psd şi acl: Monica Macovei!

Ca de obicei, românii din străinătate sînt masiv împiedicaţi să voteze atît prin puţinătatea secţiilor de votare – nici măcar trei sute la peste trei milioane de electori, cît şi prin hîrţogăria complet inutilă pe care aceştia sînt obligaţi să o completeze: declaraţii pe propria răspundere că n-au mai votat şi nici nu vor mai vota!, ştampile insuficiente, etc. Ştiu guvernanţii din experienţă că românii de peste hotare sînt mai luminaţi şi nu votează la fel ca asistaţii din rural şi din urban. Mai nou, chiar şi studenţilor li se refuză dreptul de a vota, prin tot felul de şicane: lipsa formularelor, lipsa buletinelor de vot, etc, bleah. Normal: studenţii gîndesc şi cine are nevoie de oameni în stare să gîndească de capul lor? În nici-un caz Ponta şi ciracii săi! Aşa că, dacă nu va interveni o, cum să-i spun? Minune? Ponta va fi noul preşedinte, apără-ne Doamne, de aşa calamitate! Vom mai vedea… Poate că aceste două săptămîni rămase pînă la cel de-al doilea tur de alegeri vor produce o răsturnare în calculele politrucilor şi vom bifa o premieră: prima femeie preşedintă în România, doamna Monica Macovei!

Personal cred că actuala mafie politică nu va putea fi alungată de la putere decît dacă şi numai dacă, votul prin corespondenţă va deveni obligatoriu şi în România. Poate va veni o astfel de directivă cu caracter obligatoriu, de la UE. De ce nu?

Read Full Post »

            Maxima termică de 36°C anunţată de ieri pentru azi, a fost atinsă încă de pe la ora 10 am. Frunzele din copacii pe care îi văd pe fereastră se mişcă rar, si dacă ascult bine, parcă nici vrăbiuţele nu prea au chef de ciripit. Totuşi. Mă rup din tihna umbrită a casei şi mă aştern la drum. Îmi rămăsese de data trecută „un rest de umblătură „ ( Ştefan Agopian – dixit) şi un salon nevizitat. Împreună cu tiberiuşa, mare iubitoare de cărţi la rîndul ei, luăm tramvaiul 41, despre care Iliescu zicea că este cam futurist, şi ne aşternem la drum către Romexpo.

            Sigur că papasha nu poate să înţeleagă că ceva poate să funcţioneze normal în ţara asta, aşa cum funcţionează impecabil, linia de tramvai 41. Garniturile se succed la intervale regulate, iar timpul este drastic economisit în favoarea călătorului. De la circa o oră şi jumătate cît făceam înainte, acum ajunge mai puţin de jumătate de oră pentru a  ajunge la destinaţie.

            Intrarea, tot liberă. Pe o parte şi pe alta a drumului către pavilionul central al Romexpo, nişte cochete căbănuţe din lemn oferă amatorilor diverse lucruri, de la pietre semipreţioase montate în argint, la ceaiuri medicinale, şi de la miere de mai multe soiuri la săpunuri naturale. Cîţiva ardeleni, oferă produse specifice : afumături, caş, cîrnaţi, diverse bunătăţi + evident, palincă. O maramureşancă zdravănă mesteca într-un ceaun imens la o mămăligă vîrtoasă. Alături, în alt ceaun, fierbe  molcom un morman de sarmale. Iuţim pasul, că mirosul plăcut îţi mută pur şi simplu nasul.

            La Tibco, organizat în pavilionul central, am intrat fix degeaba. Cîteva zeci de firme expun aproximativ aceleaşi cîrpe pe post de haine şi aceleaşi încălţări de prost gust pe care le poţi găsi în orice piaţă, aduse de ruso-moldoveni, fraţii noştri de peste Prut. Singura diferenţă este că aici, costă de două, trei ori mai mult. Este cel mai jalnic Tibco pe care l-am văzut în ultimii măcar 30-40 de ani.

            Mergem către Pavilionul 15 unde este Bookfest. Eu, blazat; tiberiuşa, mult mai curioasă. Caut standul RAO, pentru că am aflat că Oreste, prezentatorul emisiunii Codul lui Oreste, a publicat aici, cartea sa, Codul lui Oreste, desigur. O frunzăresc puţin; mambo-jambo, după cum mă aşteptam, Saaaau, poate că nu mă pricep eu.

            Astăzi este ceva mai multă lume, dar nici vorbă de înghesuiala din anii trecuţi. Nu ştiu de ce organizarea este din ce în ce mai proastă de la an la an. La Nemira, printre multe noutăţi, zeci de titluri cu 25 % reducere şi alte  zeci de titluri la preţ fix : 10 ron. Ademenitor. La cîteva standuri se fac lansări de carte simultan. N-am chef să ascult nici-un laudatio. La standul Adevărul, văd consternat trei jandarmi cu pistoale mitralieră Kalaşnikov. – Măi să fie, întreb, pe cine păzesc ăştia ??? – Pe noi, răspunde un mucalit!

– Adică ? Urmărind direcţia indicată de vîrful degetului său arătător, mă dumiresc. La o măsuţă, generalul iertat de puşcărie, V.A. Stănculescu, rînjea tîmp împărţind autografe.

– Priviţi lume bună şi vă minunaţi, zic. Aşa arată un CRIMINAL  văzut de aproape. Simţind că sunt pe punctul de a exploda, tiberiuşa mă roagă în şoaptă să plecăm. O ascult. Ciţiva indivizi cu ochi sfredelitori mă fixau deja ameninţător. Nu m-am putut abţine şi le-am arătat amîndouă mîinile cu degetul mijlociu de la fiecare, ridicat în sus. Au strîns din măsele. Le-am urat un sincer hai siktir ! şi ucigaşului şi gorilelor sale.

            De la editura Teşu, am cumpărat o colecţie de bancuri cu Bulă. Foarte inspirată alegere. Mai aveam ceva de cumpărat de la ART, aşa că ne-am îndreptat către standul lor. Aglomeraţie foarte mare. Cărţi excepţionale cu reduceri substanţiale prezentate cu gust, te îmbie. Greu să rezişti. Timpul a cam trecut, ce am avut de văzut am cam văzut, este  vremea să plecăm. În drum spre ieşire, la standul Humanitas, trec pe lîngă Cărtărescu care perorează despre o carte. Ceva cu literatura interbelică. Nu-l agreez pe ins, aşa că nu mai stau să-i ascult pe Liiceanu sau pe D.C. Mihăilescu.

            La terasă, printre mese se strecoară o bătrînică îmbrăcată destul de curat, care  ocheşte bucăţile de friptură rămase şi le hăpăie la repezeală, cînd crede că nu o vede nimeni. Apoi, se duce la bar, ia un pahar de plastic gol şi vine glonţ la masa noastră. Nu spune nimic. Pricep, pun mîna pe sticla de bere şi îi umplu paharul. – Să fie primit maică, ai făcut pomană cuiva la care ţii mult. Aşa este. Săptămîna viitoare, se împlinesc şase  ani de cînd îl tot pomenesc pe fratele meu. Îmi aduc aminte de Codul lui Oreste. HM. O să caut să pricep ce spune dumnealui, acolo. O fi ceva, mai ştii ?

            Dar. Deocamdată, în drum spre tramvaiul 41, ne oprim lîngă cele două ceaune tocmai la vreme ca să apucăm printre ultimii, nişte sarmale superbune şi cîte un boţ  de mămăligă făcută ca la mama ei acasă, în Maramu’!

            Ne mai vedem poate şi la anu’ Bookfest! Pînă atunci, să fim sănătoşi.

Read Full Post »