Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘troc’

N-am ţinut nu ţin şi nici nu cred că o să ţin vreodată cont de superstiţii şi această afirmaţie nu este făcută fără temei ci, este un indicator care exprimă deplina mea certitudine că lumea se conduce după alte reguli decît eresurile populare, adică este o extensie a unei experienţe de viaţă destul de plină de întîmplări diferite.

Vineri, 13, pisica neagră, canal cu patru orificii, şi atîtea alte fleacuri ţin cu sufletul la gură generaţie după generaţie de superstiţioşi la care comunicarea în loc să destupe la minte mai mult astupă.

Acum (de fapt ieri) este vineri. Din  această cauză este o vreme pur şi simplu mizerabilă? Nici vorbă! Aşa a vrut Mama Natura şi degeaba face raţiunea troc cu superstiţia pentru a justifica bunăoară, lipsa unora dintre noi, de la nişte întâlniri importante. Nu de „vreme” sau de „vineri” ţine respectarea cuvîntului dat ci de omenie, eventual de balanţa dintre simţul datoriei şi micuţele laşităţi care ne mai dau cîteodată, ghes.

Pentru mine sunt mai preţioase persoanele pentru care simt afecţiune decît propriile mele dorinţe. Trebuie totuşi să recunosc: nici eu nu-s perfect şi mai dau vina şi pe altceva decît pe vinovatul principal: mandea în persoană. psi ştie de ce. 🙂

Cele douăsprezece slove au mai fost împletite în psi-duzineli atît de vechii cît şi de mai nou veniţii în

clubul psituşa Vero

Draga noastră Cita

scorpiuţa

cami

Max angela

tot eu 🙂

Dia na

almanahe Carmen D J La Fee Cammely carmen pricop dor anacondele . . .

Read Full Post »

– Draga mea, stăm faţă-n faţă cu înfrigurare sub arcada unor amintiri turbulente punînd concomitent pe aceeaşi tipsie un troc de balans arid de intempestivă şi definitivă cenuşă a dragostei noastre, gîndind împreună la frumosul poem al lui Michelangelo Buonarotti:

Cum poate fi, că eu nu mai sunt eu ?

O Doamne, o Doamne, o Doamne !

Cine m-a luat mie însumi,

cine mie mi-a fost mai drag

sau mai mult decît mine poate ce pot eu?

O Doamne, o Doamne, o Doamne !

Cum îmi trece inima…

Cine nu pare că mă atinge ?

Ce este aceasta, Iubire ?

Că în inimă mi-a intrat prin ochi,

pentru puţin spaţiu înăuntru

pare să crească; şi stă să iasă.”

– – –

Şi-ţi mai spun, draga mea, iubita mea:

–  dă-ne Doamne o etuvă care să cureţe morbul îndoielii dintre inimile noastre şi nu lăsa mintea noastră proastă să aprindă fitilul distuctiv al prafului de puşcă.

– Iar ai devenit poet fără măsură?

– Poftim?

– Ce tot îmi spui de praf de puşcă!

– Cum?

– Zi şi tu ceva mai simplu: silitră, doar ştii că eu sînt urmaşa zeiţei Diana, ce, ai uitat?

– ?!?

– – –

Acest scurt dialog, deşi pare ireal, a avut loc în realitatea unor timpuri cumva, trecute. Se ştie că timpul este un balsam…

###

Iară a făcut cumva draga de psi, să scoată la lumină (?) cîteva amintiri din tolba mea de viaţă…

Au mai duzinit cu aceste cuvinte imposibile:  cenusa, infrigurare, arcada, turbulente, intempestiva, concomitent, balans, tipsie, arid, etuva, troc, silitra,

următorii vrăjitori ai slovelor: OlimpiaredskyanacondeleCitascorpiovirusacheanaveronica. abisuricristiangheorghelolitaCarmengenovevadansvantdetoamna.

Read Full Post »