Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘TRU’

T.R.U. EPILOG

Nu cred in jurnalismul echidistant. Un om care isi exprima opinia, o face chiar si fara sa isi dea seama, de pe o pozitie sau alta. Un ins perfect neutru, spune eventual ca nu-l intereseaza subiectul pus in discutie. TRU m-a cistigat prin calitatea analizelor sale, serios fundamentate pe studii de sociologie, politologie, istorie. Are verb scaparator, limpezime in idei si profunzime in analiza comparata. Chiar dind dovada vadita de partizanat politic, reusea sa convinga. Dar cind jurnalistul TRU a garantat o anume doamna (imi scapa numele) care s-a dat in spectacol in mod penibil. aruncind cu apa la o televiziune in alt invitat mahalagiu de profesie, evident senator de meserie, jurnalistul TRU a devenit propagandistul TRU, pe cale de a deveni politicianul TRU. Respect jurnalistul care a fost, respect politicianul care a devenit, dar n-am nici cea mai mica urma de respect pentru propagandistii minciunii. Doamna respectiva si-a demonstrat cu virf si indesat, calitatea de mahalagioaica ratacita in politica si a ramas celebra prin sintagma in care a condensat intreaga sa filosofie politica : “ciocu’ mic; acum sintem noi la putere”.   Electoratul a reactionat firesc : nici doamna respectiva, nici senatorul acela nu au mai ‘prins’ un mandat de parlamentar.

Iar cind TRU a recomandat cititorilor sai, sa inghita “broaste”, m-am dezis de el ca jurnalist. N-am mai citit de atunci nici-un articol de-al sau. Viata mi-a dat mie dreptate cit si celor care nu au inghitit broasca pesedista. Inghitita cu greu, vomitata si mai greu, broasca a capatat puteri nebanuite si acum oracaie pe toate drumurile si televizoarele amenintind cu haos politic. SI aici propagandistul a dat gres. O sa reiau lectura blogului pastorit de politicianul TRU. Sper sa vad acolo gindirea unui politician la fel de bun cum a fost jurnalistul si autorul Traian Ungureanu, caruia ii urez succes. El, Monica Macovei, Sever Voinescu ma reprezinta. Macar la Bruxelles.

Eu nu le ofer vrabiutelor mele, piine contrafacuta; stiu ca n-ar ciuguli-o.

Read Full Post »

Traian Ungureanu

INCOTRO DUCE ISTORIA ROMANIEI (III)

 “Despre degradarea unei natiuni, vorbesc mai intii, maestrii locali. Nu impostorii, ci doctorii in impostura. Nu parvenitii cocotati o legislatura, pe ram si-n rang inalt, ci smecherii panoramici. Ei au acea implinire la avut si la trup, in fata careia amuteste orice contraargument. In comparatie cu ei, pleava televizata a parlamentarilor, de la Ghise pina la Pavelescu, se chinuie indelung si inutil, lasind in urma un scheunat fara audienta. […] Mai intii, ruminul industrial. […] Patriciu e asezat bine in jilt, iar jiltul in poza capitalismului serios. […] asa cum ni s-ar fi cuvenit, dar n-am avut, din motive de prigoana comunista. Sub papusa cu trabuc, batista si barba selecta de emir, sta un petec de hirtie cu inscrisul la baza : Midia si Libia. Cele doua radacini de imprumut si de stat (citeste jaf si praduiala) ale imperiului Patriciu. […] Vine la rind, ruminul deutsch, baciul cu Tzundra si Porsche. Ion Tiriac e totusi diferit. […] Afacerile fostului sportiv au fost lovite constant, de o ploaie de meteoriti cu noroc si cu asta basta. […] amindoi sunt buni prieteni cu statul, ‘factorii de raspundere’ , si noua lume buna.”

E nevoie de ceva cuvinte in plus ? Nu cred. Totul e limpede. Iar acestia nu sint decit doi dintre cei ingrozitor de multi care au devalizat industria, agricultura, bancile, mereu cu zimbetul pe buze si cu siguranta ca ei n-au de dat socoteala nimanui, niciodata. N-au de facut decit sa dea peschesul cuvenit, la locul cuvenit, la timpul convenit. Punct. Tot in prezentul nostru e si biserica. N-am sa scot nici macar un cuvint. N-am sa citez nici macar din TRU. Las pe fiecare sa judece cum vrea. Monarhia.  De la onoarea istorica a Romaniei monarhice fondata de Carol I, trecind prin abdicarea fortata a Regelui Mihai, pina la recenta renuntare la candidatura pentru presedintie a tovarasului Duda, este exact atita drum cit este de la democratia veritabila, la nadejdea ca romanii vor trai si altceva mai normal, decit democratia originala a lui kaghebusa.

Realitatea ( nu televiziunea subl. mea TO ) ataca simultan pe mai multe fronturi. Explicatia e ca acum 20 de ani, noul stat roman a fost fondat printr-o inscenare subita si singeroasa, nu la capatul unei dezvoltari colective. De atunci, Romania traieste imaginar, in afara propriei realitati. De aici, vremurile ce vin”.  De remarcat faptul ca aceasta carte a fost publicata mult inainte de alegerile parlamentare de anul trecut. De scris, a fost scrisa si mai inainte. Vizionarism uimitor ! In capitolul trei, TRU abordeaza de la problemele cinematografiei, pina la referendumul pentru suspendarea presedintelui. Sint teme prea cunoscute pentru a le mai dezvolta aici. In incheiere, autorul conchide : “Aceasta carte nu e semnatura din josul unei capitulari. Istoria Romaniei duce undeva, dar poate duce si altundeva. In lumea reala, istoria se joaca. Insa nimic nu va fi posibil fara un efort colectiv de constiinta si educatie, fara respectul critic pentru lucrurile care nu se mai vad, insa ne conditioneaza”. 

In lumea noastra reala, criza politica declansata de iesirea psd de la guvernare va trebui sa aiba un deznodamint. Dupa debarcarea guvernului Boc, tensiunile in vederea instalarii unui nou guvern, se acutizeaza zi de zi. Miza este functia de prim-ministru, in jurul caruia se poate configura o alianta pentru guvernare ori intre partidele patriciano-iliesciene, ori in jurul pdl plus minoritati (inclusiv maghiara) plus ceva dezertori. E ORI, ORI !

Read Full Post »

T.Ungureanu

INCOTRO DUCE ISTORIA ROMANIEI (II)

E Romania intr-adevar, o tara de neinteles ?Asa se zice. […] Ideea dupa care Romania nu poate fi descifrata e un bun egal impartit de >>gura lumii<< si de opinia educata.. […] Asa e Romania : fara sens si fara leac. Exemplele vin unul dupa altul. Iata de pilda, studiile docte care masoara datele si evolutiile politico-economico- electorale ale tarii. Aproape toate reclama declinul, scandalul si contradictiile unei lumi pe care nu indraznesc sa o explice.. […] De aproape 20 de ani, comentariile de presa si opiniile comentatorilor tv acuza regulat si martial : instabilitate politica, scandalul politic asurzitor, lipsa de preocupare pentru problemele ‘reale’ si convergenta tuturor partidelor si politicienilor, care sint ‘o apa si un pamint’. […] …la inceputul lui 2007, aceasta enorma supozitie pesimista a fost pusa in dubiude ipoteza si de speranta (ca) […] Romania urma sa fie admisa in UE (si ) […] ce nu s-a putut cu mijloace interne, se va putea desigur cu mijloacele din afara, neromanesti, insa primul nostru an european, aceasta forma de speranta superstitioasa a cazut. […] si tocmai acest lucru demonstreaza ca Romania e asa cum e : o tara ciudata si in cele din urma de neinteles. […] Romania e unica prin caracterul ei special. […] latinitatea intr-o mare slava. Sintem damnati dar speciali. […] Sintem pierduti si in acelasi timp daruiti. Defecti si fascinanti. […] Asa sa fie ? se intreaba T. Ungureanu.Chiar nu avem corespondent in istoria altor popoare ? TRU spune ca lucrurile nu stau chia asa. Recurge in primul rind la istoria Angliei secolului al XVII-lea, timp in care in luptele dintre monarhie si parlament, a rezultat “ marea Britanie, asa cum o cunoastem astazi : monarhie parlamentara.” Actori, Carol I , Cromwell, carol al II-lea si in sfirsit Wilhelm de Orania “care apare din Olanda, preia tronul si stabileste cadrele inca in vigoare ale monarhiei britanice”  … […] “Cazul englez ajuta […] la cercetarea istorica a statelor cu probleme de […] identitate constitutionala. […] Romania e un exemplu tipic. […] Punctul cheie e bineinteles revolutia din 1989. (unii)vorbesc despre o revolutie integrala, (altii) de o farsa cospirativa. […] Plasmuita sau spontana, revoluita din decembrie a venit prea tirziu. Drama avusese loc. […] Revolutia nu a afectat, ci a preluat, in mod fundamental, rezultatele unui dezastru uman si social, desavirsit in 50 de ani de comunism.” Lucrurile incep sa se clarifice. Si ce traim noi astazi si de ce jurnalisti de calibrul lui TRU nu sint invitati aproape niciodata la televiziuni, iar daca sint chemati, are grija ‘moderatorul’ sa-i ‘modereze’ pina la anihilare totala. Nu prin argumente ci prin dese intreruperi si schimbari ale subiectului pina la alocarea unui timp de exprimare pur si simplu redus pina la radical din minim. Natia trebuie sa doarma in continuare linistita, nu trebuie zgiltiita din somnul letargic in care au cufundat-o si o mentin structurile cripto-comuniste. “ Rezultatul celor 50 de ani de comunism romanesc a fost […] decisiv. La capatul lor, societatea romaneasca a asimilat complet un instinct anti-social, o incapacitate de solidaritate si initiativa care explica bine, (dar nu in totalitate ) deruta prelungita a momentului.” TRU extinde analiza comparativa si la alte state. Italia de exemplu. “ Si Italia si Romania au dezvoltat societati cu probleme mai mult decit asemanatoare. Coruptia de stat e o realitate vizibila si rezistenta in ambele state. […] Coruptia sociala e din nou, comparabila si compatibila. Tendinta de sindicalizare, etatismul persistent, mentalitatile de asistat sunt valori sociale comune. O casta conducatoare privilegiata si intangibila troneaza la vedere, in ambele tari”. […] O intrebare rostita cu mult curaj de N. Djuvara ( ce e cu adevarat romanesc?) a pus in dificultate toate mecanismele nationale de autocunoastere si autoestimare. Intrebarea, formulata implicit in cartea “Thocomerius Negru Voda. Un voievod cuman la inceputurile Tarii Romanesti.” / Humanitas – a fost inteleasa gresit si nici nu putea fi inteleasa altfel, intr-un spatiu istoric in care problema materialitatii romanesti e confundata constant cu dogma romanismului integral […] A ramas parerea dupa care Djuvara nu crede in latinitatea originilor noastre, ci e convins ca suntem cumani. Djuvara n-a sustinut o asemenea prostie, nimeni nu a reusit sa produca pasajele inciminatoare si evident, nici nu le-a cautat”.

 Adica mai pe sleau spus, criticii lui Djuvara nu au trecut de titlul cartii pe care l-au rastalmacit cu rea-vointa, dupa aceeasi formula in care Patapievici era acuzat ca are o parere execrabila despre Eminescu. Se pare ca spiritul lui Adrian Marino, lucreaza, lucreaza …

Read Full Post »

INCOTRO DUCE ISTORIA ROMANIEI (I)

La Bookfest 2008 am participat printre altele si la o lansare pe care o asteptam de mult. Anume, lansarea cartii lui TRU, “Incotro duce istoria Romaniei”. Dupa ce a fost prezentat de catre domnul Liiceanu daca nu ma insel, care a spus despre TRU ca este o constiinta lucida, a vorbit si domnul Traian Ungureanu. Vizibil emotionat, si-a incheiat discursul relativ repede. Cind mi-a venit rindul la autograf, fata i s-a luminat cind a aflat ca-l citesc si in “Idei in dialog” si mi-a scris cu amabilitate pe aceasta carte : „Pentru Tiberiu , o carte despre necazuri vechi si sperante noi”. Semnat si pus data 08.06.2008. Nu cred ca este necesara o prezentare a domniei sale. Numai cine nu a vrut,  nu a auzit de domnia sa. Merita cred amintit, ca in afara de faptul ca este un analist politic de mare profunzime, este si un redutabil cronicar sportiv. Si mai merita cred eu spus faptul, ca pe cind era jurnalist la BBC, atit de acid, a criticat guvernul Nastase, ca pina la urma Nastase insusi a facut presiuni la Londra (prin amici politici) pina cind TRU a fost azvirlit afara din BBC. In mod democratic, desigur. Zilele astea mi-am propus o re-lectura a cartii. Mai ales in lumina evenimetelor din aceste zile, cind iar este in plina desfasurare o noua tentativa de lovitura de stat, a celor 322. Deci. Cartea a aparut la Humanitas in seriile de autor, ingrijita de Radu Paraschivescu.

“Intelegem tot mai putin istoria Romaniei. Nu ne sint straine doar datele si figurile trecutului. Insesi motivele pentru care ar trebui sa fim impreuna ne sint neclare […] Degradarea impusa de comunism continua”. 

Asta am inceput sa constientizam si noi, pentru ca simtim pe pielea noastra aceasta dezarticulare isterica. Cartea incepe cu un cuvint inainte, contine trei capitole – trecut, prezent si sperante de viitor – si se termina cu o scurta incheiere : o pagina. Citez din cuvint inainte.

Traim despartiti de trecut. Istoria nu ne mai intereseaza. Prezentul e covirsitor. Aceasta forma frenetica de viata, e bineinteles o iluzie. Nu ne putem sustrage logicii istorice. Traind exclusiv in prezent, fondam, deja, o istorie precara, istoria pe care o vom lasa sau, mai degraba o vom lepada asupra celor de dupa noi. Ii obligam astfel, pe cei ce ne vor urma, la superficialitate, deruta si esec. Lucram harnic si pe nesimtite la transformarea viitorului intr-o istorie catastrofala.”.

Pare ca totul e spus aici. Diagnosticul este dureros si exact. Nu vrem sa stim de trecut. Nici de trecutul apropiat in care criminalii de la revolutie ne sfideaza din spatele butoanelor puterii, protejati de purcoaiele de bani murdari obtinuti prin rapt din jefuirea a tot ce era cit de cit functional in tara, nu vrem sa stim nici de trecutul nu prea indepartat,  in care parintii si bunicii nostri au murit pe la canal, pe la Aiud, pe la Pitesti sau cine mai stie pe unde. Tortionarul Plesita a murit linistit, ingrijit impecabil pe un pat de spital performant, beneficiind pina in ultima clipa a vietii, de o pensie uriasa si de impunitate. Victimele sale, cele care au mai scapat cu viata, pot sa crape de nevoi si de mizerie. Pe cine mai intereseaza asta ? Pe cei in puterea carora ar putea, sa indrepte aceasta stare de lucruri, in nici-un caz. Acestia s-au constituit scut, buncar si zid de aparare al ticalosilor mai vechi sau mai noi. De o buna bucata de timp, circul exclusiv cu mijloacele de transport in comun. De ani buni, tot sper sa aud oamenii vorbind despre ce se intimpla in jurul nostru, despre ce se intimpla cu viata noastra. Ei as! Nimeni nu spune nimic. Vorbesc despre fotbal, despre ce vrei si ce nu vrei, dar nimic despre politica. Functioneaza inca impecabil mecanismul de auto/cenzura auto/impus de comunisti. Oamenii tac pentru ca se tem. Fiecare isi vede cum poate de propria sa viata, fara sa fie interesat citusi de putin de viata noastra a tuturor, ca neam, ca patrie, ca popor. Vorbe mari ? Poate. Imi aduc aminte foarte bine cit de tare m-am chinuit in perioada suspendarii presedintelui sa provoc (in tren) niste discutii la tema. Nici vorba sa primesc raspuns. Oamenii scrisneau din masele si taceau. Cam asa cum fac si acum. Scrisnesc, dar tac. Nu sint superstitios, dar pixul meu si-a epuizat pasta, exact cind scriam cuvintul ACUM. Hm. De mai multa vreme mi-am impus ca la birou sa nu am nici televizor, nici internet, nici radio. Astazi, pentru ca este in discutie soarta guvernarii, am dat telefon la celalat sediu al firmei, unde lucreaza 15 oameni plus managerul. Ei bine, NICI MACAR UNUL nu era interesat de acest subiect. Nici macar unul,  nu urmarea la radio, internet sau la televizor, dezbaterea motiunii de cenzura. Cum sa fie atenti cind pentru sectorul  bugetar, sindicatele negociaza salariu minim, mai mare decit pentru sectorul privat, direct productiv ? Deci ? Ce soarta poate avea Romania ?

Colegii mei sint la fel de nepasatori ca vrabiutele mele. Daca au ce sa ciuguleasca. Sa ii invidiez ?

Read Full Post »