Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘tudor arghezi’

Obosit

Tare-s obosit Doamne, tare obosit. Şi necăjit. Nedumerit.

Spusa poetul:

De ce-as fi trist, ca toamna tirzie mi-e frumoasa ?
Pridvoarele-mi sint cosuri cu flori, ca de mireasa.
Fereastra mi-este plina
De iederi impletite cu vine de glicina.
Beteala si-o desface la mine si mi-o lasa,
Cind soarele ramine sa-l gazduiesc in casa.
O prospetime noua suride si invie
Ca de botez, de nunta si ca de feciorie.

De ce-as fi trist ? Ca pacea duioasa si blajina
Ma duce ca o luntre prin linisti de lumina ?
E un suris si-n vraful de carti, sa ma alinte.
Vieti noi tresar vioaie din foste oseminte.
Vad frunza ca scoboara din ramuri cite una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud si gringuritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.

Luceferii de noapte, scaparatori, i-adun
Din cerul ca o coada deschisa de paun.
Singuratatea-mi doarme, culcata-n somn alaturi,
De-a lungul, intre paturi.
Ma-ntreba citeodata, trezita dintr-un vis :
-,,Esti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,,
Nu ma sfiiesc de dinsa, nici ei nu-i e rusine
Ca fuge sa se-ascunda de lume linga mine.

De ce-as fi trist ? Ca nu stiu mai bine sa framint
Cu sunet de vioara urciorul de pamint ?

Nu mi-e cladita casa de sita peste Trotus,
In pajistea cu cringuri ? De ce-as fi trist ? Si totus…

– – –

Cred că voi spune, stop/joc.

Read Full Post »

1967

 Ziua în care s-a stins Tudor Arghezi.

Ziua în care s-a născut Mădălina Manole.

2010

Ziua în care “fata dragă” ne-a spus adio.

Oare cine s-o fi născut azi?

Read Full Post »

Duhovnicească

Ce noapte groasă, ce noapte grea!
A bătut în fundul lumii cineva.
E cineva sau, poate, mi se pare.
Cine umblă fără lumină,
Fără lună, fără lumânare
Şi s-a lovit de plopii din grădină?
Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas
Ca un suflet de pripas?
Cine-i acolo? Răspunde!
De unde vii şi ai intrat pe unde?
Tu eşti, mamă? Mi-e frică,
Mamă bună, mamă mică!
Ţi s-a urât în pământ.
Toţi nu mai sânt,
Toţi au plecat de când ai plecat.
Toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat,
Toţi au murit detot.
Şi Grivei s-a învârtit în bot
Şi a căzut. S-au stârpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul şi duzii,
Au zburat din streaşina lunii
Şi s-au pierdut rândunelele, lăstunii.
Ştiubeiele-s pustii,
Plopii-s cărămizii,
S-au povârnit păreţii. A putrezit odaia…
Ei! cine străbătu livada
Şi cine s-a oprit?
Ce vrei? Cine eşti
De vii mut şi nevăzut ca-n poveşti?
Aici nu mai stă nimeni
De douăzeci de ani…
Eu sânt risipit prin spini şi bolovani…
Au murit şi numărul din poartă
Şi clopotul şi lacătul şi cheia.
S-ar putea să fie Cine-ştie-Cine…
Care n-a mai fost şi care vine
Şi se uită prin întuneric la mine
Şi-mi vede cugetele toate.
Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobeşte zidul cu carnea lui,
Cu degetul lui ca un cui,
De răspunde-n rănile mele?
Cine-i pribeag şi ostenit la uşă?
Mi-e limba aspră ca de cenuşă.
Nu mă mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine,
Uite sânge, uite slavă.
Uite mamă, uite otravă.
Aş fugi de pe Cruce.
Ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine
.

Read Full Post »