Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘tudor gheorghe’

– guest post –

Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis, Mircea Diaconu, Mircea Albulescu, Catrinel Dumitrescu, Draga Olteanu Matei sunt doar cateva nume de artisti celebri care s-au declarant solidari cu “suferinta” lui Dan Voicuescu si cu “martiriul” Antenelor. Ce au altceva in comun aceste nume sonore ale scenei romanesti? In primul rand cu totii sunt trecuti de prima tinerete. In al doilea rand, cu cateva exceptii (Tudor Gherorghe si relativ Draga Olteanu Matei), maximul gloriei l-au cunoscut in timpul regimului comunist. Talentul sau talentul relativ (caci nici Catrinel Dumitrescu si nici Mircea Diaconu nu pot fi considerati mari actori) nu presupune nici inteligenta si nici caracter. Din contra as spune.

Mircea Diaconu se solidarizeaza cu Antena 3 ptr ca este produsul politic al acestui post de televiziune, raspunsul lui Dan Voiculescu la succesul politic repurtat de Dan Diaconescu. Mircea Albulescu si Catrinel Dumitrescu sunt “fosti” in toata puterea cuvantului, cu o cariera care nu duce nicaieri, iesiti total din atentia publicului. Tudor Gheorghe si Nicu Alifantis sunt supravietuitorii miscarii folk si, mai ales, a Cenaclului Flacara, acea miscare cultural artistica creata cu binecuvantarea aparatului de partid ptr a oferi o supapa ptr tineretul roman. Romania nu a avut o presa de rezistenta ca Polonia ptr ca a existat revista Flacara, revista care a oferit spoiala unei rezistente in care multi oameni au crezut cu adevarat. Cenaclul Flacara a oferit un mediu artistic diferit in aparenta de cel oficial. Artisti care nu apareau la Televiziunea Nationala (fie ptr ca erau considerati mult prea avangardisti, fie ptr ca dosarul de partid nu le permitea) au fost promovati de Adrian Paunescu si au dobandit astfel o notorietate relativa. Unii au reusti apoi sa isi continue cariera infruntand valurile si modele care s-au succedat cu repeziciune pe piata muzicala autohtona. Si daca Tudor Gheroghe a reusit sa faca retete de success cu ciclul anotimpurilor musicale, Nicu Alifantis s-a pierdut intr-un peisaj musical in care folkul a devenit desuet.

Batranetea insa ii face pe acesti oameni sa fie solidari cu Dan Voiculescu. Varsta nu iarta pe nimeni iar gusturile, asa cum am mai spus, se schimba cu rapiditate. Cel mai greu lucru ptr un artist este sa accepte ca a imbatranit si ca nu mai are parte de adoratia publicului. Dan Voiculescu a profitat de aceste slabiciuni. Le-a oferit acestor oameni contracte, sponsorizari, aparitii in emisiunile propriilor televiziuni, roluri in serialele produse de aceleasi organe media. Cu alte cuvinte le-a cumparat constiinta oferindu-le iluzia ramanerii in prima linie a divertismentului autohton. Exista si posibilitatea unor cunostinte incarcate, a santajului cu propriul trecut. Nu ar fi imposibil. Scena divertismentului romanesc ante revolutionar era un mediu prielnic ptr turnatoriile cele mai josnice, ptr misculatiile cele mai perfide si ptr prieteniile cele mai false.

Imi pare rau ca Tudor Gheorghe, cel ale carui cantece mi-au alinat de multe ori dorul de tara, nu a inteles ca poate exista ca artist si fara patronajul lui Dan Voiculescu. In schimb, mediocritatile artistice Mircea Diaconu, Catrinel Dumitrescu, Mircea Albulescu si Nicu Alifantis nu au reusit decat sa confirme inca odata de ce sunt irelevanti in lumea artistica de azi: ptr ca nu au fost niciodata cu adevarat talentati si ptr ca au preferat linguseala de cea mai joasa speta si castigul facil. Acesti oameni merita sa fie ridiculizati si apoi sa reintre in anonimatul din care au iesit doar ptr a-si exhiba prostia si lipsa de coloana vertebrala. Singura persoana caruia ii accord circumstante atenuante este Draga Olteanu Matei: la cei 80 de ani ai sai, fosta mare actrita merita putina mila si intelegere.

Clemy

 

Read Full Post »

fără titlu

.

 

Read Full Post »

Luni, 19 noiembrie 2012, Sala Palatului. Concert Tudor Gheorghe. Ne strecurăm cum putem printre schelele care-au cotropit parterul sălii (se organizează nu ştiu ce) şi luăm calea treptelor spre etajul doi, de unde cocoţaţi la cucurigu vom urmări spectacolul dat de inconfundabilul şi inegalabilul Tudor Gheorghe.

Îl ştiu şi-l iubesc de muuuult, de muuult, încă de pe cînd căpăta interdicţie de a mai cînta „Suta de lei” a lui Adrian Păunescu, prin anii 1970. Nu-şi arată vîrsta. Cu semeţie şi cu sclipiri şăgalnice în ochii jucăuşi, pe faţa sa numai zîmbet nu se vede urma celor 67 de ani peste care-a trecut, iar vocea sa a rămas aceeaşi ca în urmă cu mai bine de 40 de ani: puternică dar caldă, cînd tînguitoare cînd înfiorată, cînd jucăuşă şi atunci cînd trebuie, maiestuoasă. Şi nu numai atît: vocea sa devine exact aşa cum doreşte artistul şi modelează cu infinite nuanţe fiecare cuvînt şi fiecare sens al fiecărei strofe a tezaurului pus în valoare: muzică veche, nuzică nouă, balade şi doine, parfumul epocii interbelice, simfonic, într-un cuvînt ORICE!

Tudor Gheorghe îşi cunoaşte şi îşi iubeşte publicul, public care după cum spune chiar domnia sa, este un public educat din care lipsesc cu desăvîrşire cei care au luat nota doi la bacalaureat. Aceia, spune Tudor, aceia se duc la concertele cu mezeluri: parizer, salam, etc. 🙂

Întotdeauna Tudor Gheorghe şi-a surprins publicul cu noi şi noi concerte pe o temă aleasă de domnia sa. De data asta, avem bucuria de a-l asista pe Maestru într-o splendidă celebrare a centenarului Caragiale. Ajutat numai de alţi patru artişti, respectiv un pianist, un contrabasist, un viorist şi un percuţionist priceput să cînte şi la trompetă, Tudor începe dialogul cu sala. Tudor nu-i nici pe departe genul de artist care mimează osmoza cu sala. Am mai fost la spectacole de-ale sale şi niciodată nu a fost ceva aidoma, cum am văzut de exemplu la un colindător celebru. Fiecare spectacol este puţin diferit de toate celelalte de dinaintea sa şi mai mult de atît, chiar în cadrul spectacolelor cu aceeaşi tematică, scenariul este adaptat la noutăţile zilei.

Artistul nu transmite numai un act cultural şi atîta tot. Artistul recită poezii inedite ale unor poeţi prea puţin vehiculaţi astăzi, istoriseşte snoave care acum par de şagă numai că securitatea acelor vremi numai de şagă nu ştia, cîntă singur sau cu orchestra, iar din cînd în cînd, cu bonomie aparentă, face praf întreaga clasă politică începînd de suuuus de tot şi trimiţîndu-i pe toţi pînă jooooos de tot, acolo unde se complac netrebnicii: în troaca de porci. Nu-i cruţă pe corupţi, nici pe hoţi, îi demască vezi tu drăgăliţă Doamne zîmbind dar, se vede limpede că i-ar face una cu pămîntul, dacă ar putea. Se mulţumeşte să strige: unde e miliţia să aresteze poliţia? 🙂  Alternînd poezia cu muzica şi cu snoava, vremea trece uşor, mai bine de două ceasuri trec la fel ca două clipite şi la sfîrşit, sala se ridică şi ovaţionează minute în şir. După cum bine se ştie, Tudor NU reacţionează la bis. Nici publicul nu cere acest lucru dar, nici nu-i vine să se despartă de artist. Aplauze prelungi îl tot recheamă, Tudor revine iar şi iar dar, la un moment dat îşi încolonează trupa şi păşeşte hotărît, în culise. Spectacolul s-a isprăvit.

Oftînd, ne ridicăm de pe scaunele ponosite şi cu hainele în braţe (garderobăăă? aia ce-o mai fi?), ne îndreptăm spre întunericul de afară care a cuprins iar, capitala unei ţări aşa zis europene.

Am avut încă o dată privilegiul să văd cum marele actor Tudor Gheorghe îl interpretează pe marele bard Tudor Gheorghe, pe un scenariu aparţinîndu-i lui Tudor Gheorghe, în regia artistică a maestrului Tudor Gheorghe. Mulţumesc, Maestre. Tare teamă mi-este că cei care ar trebui să înţeleagă mesajul acestui spectacol, nu-l vor băga în seamă.

Credeţi cumva, că se poate cu de toate?

– – –

Prezentare spectacol şi artişti

Te iubesc fără să spun

O paralelă între lumea lui Caragiale şi lumea de acum. Concluzia? DEZASTRU!

Tudor Gheorghe, artist complet

Grecii, românii şi UE

Poem de Caragiale

Miticisme

Final de spectacol

Daţi-ne drumul din puşcărie,
Daţi-ne posturi,
Cu bune rosturi,
Daţi-ne voie la tâlhărie,
C-a sta în lanţuri
Când alţii danţuri
Trag fără frică sus la putere,
Şi când ei fură
Fără măsură,
E anarhie!… însă… tăcere:
Ei au putere!…
*
Daţi-ne drumul, căci, cum se poate
Noi în catene,
Pe când în pene
Dânşii se umflă, şi peste gloate
Pun pungăşeala
Şi târnuiala?…
Noi stăm la umbră pentru nimica
Şi… dânşii fură
Fără măsură
Şi, ei sunt liberi!… Nu cunosc frica,
Nu e nimica!…
*
Daţi-ne drumul: e nedreptate
În puşcărie
Ca să ne ţie
Colegii noştri! Oh! ce păcate!…
A noastră şcoală
A rămas goală,
Căci toţi elevii au chilipire,
Au berechete,
Grase budgete…
Iar noi, acilea în amorţire
Stăm în lihnire!…
*
Daţi-ne drumul! fără zăbavă!
Daţi-ne posturi
Cu bune rosturi,
Daţi-ne totul: fiţi de ispravă!
La tâlhărie
Ţara să fie
Pe mâna noastră a tuturor,
Iar nu voi care
Aţi făcut stare

S-o smulgeţi singuri ca din topor!…
Daţi-ne drumul cu mare zor!…

Poezii de Caragiale http://www.cerculpoetilor.net/I-L-Caragiale.html

Read Full Post »

Bine le mai spune Tudor Gheorghe…

Caror cruci si caror Dumnezei
Mi-i varsa sangele-n cutite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plang cu glasuri ragusite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plang cu glasuri ragusite?

Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

Pentru care dimineti tarzii
Cade ceata care ma-mpresoara?
Care sfert de lacrimi viorii
Amageste dorul si-l omoara?
Care sfert de lacrimi viorii
Amageste dorul si-l omoara?

Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

Numai lacrimeaza nici un sfant
Si s-a sters vopseaua din icoane.
Seceta domneste pe pamant
Si soparlele se cred igoane.
Seceta domneste pe pamant
Si soparlele se cred igoane.

Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

– – –

Trist este numai faptul că în faţa unor astfel de dureri spuse cu deznădejde, spectatorii nu au alt mod de exprimare colectiv decît aplauzele.
Ce aplaudă spectatorii, rămîne de aflat: fiorul artistic, sau mesajul alambicat.
Ce aplaudăm? Voi ştiţi?

Read Full Post »

Dincolo de toate festivismele prilejuite de această zi, aş vrea să aflu de ce, de ce, de ce, toţi sau aproape toţi românii care s-au afirmat pe deplin ca valori internaţionale, s-au afirmat pe meleaguri străine.

Aş vrea să aflu de ce, de ce, de ce, milioane de români chiar în acest moment, trăiesc şi muncesc pe meleaguri străine.

Aş vrea să aflu de ce, de ce, de ce dar, ştiu prea bine, că nu voi afla.

Este cineva capabil să-mi dea un răspuns la această întrebare ?.  Aştept. În timp ce aştept, ascult cu inima strînsă

#

Un interviu lămuritor cu Neagu Djuvara, din 2008

stiri-esential-5266378-interviu-neagu-djuvara-suntem-guvernati-esalonul-doi-partidului-comunist.htm

#

Cammely mi-a adus aminte aceste versuri :

Scrisoarea III de Mihai Eminescu 

O, te-admir, progenitură de origine romană!
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

#

La Mulţi Ani tuturor românilor care iubesc România!
La Mulţi Ani tuturor cititorilor şi comentatorilor acestui blog!
Să vă dea bunul Dumnezeu tot ce merită inimile voastre curate şi sufletele voastre luminoase.
Să vă bucure copiii şi nepoţiii voştri cu fapte mîndre şi cu gînduri măreţe!
LA MULŢI ANI !

Read Full Post »

A împlinit 66.  AZI.  

Să ne trăiască Mulţi Ani Fericiţi că tare mult ne-a mîngîiat sufletele noastre amarnic chinuite de vremi potrivnice.

RomulusVulpescu – În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Read Full Post »

Se dedică domnului profesor Traian, pe care l-am cunoscut astăzi

La fereastra cu gutuie
Flori şi trandafiri
Amintirea e şi nu e
Flori şi trandafiri
Dacă e, de mâini mă prinde
Flori şi trandafiri
Şii m-aruncă-ntre colinde
Flori şi trandafiri

Şi mă ninge, şi mă-ngheaţă
Şi mă-nvăluie-ntr-o ceaţă
Ca-ntr-un abur de lumină
Şi mă uit-aşa-n grădină

Arde focul, paie ude
Nimeni, nimeni nu m-aude
Arde focu-n paie ude
Nimeni, nimeni nu m-aude

Ninge ca o deşteptare
Peste lume cu iertare
Numai peste noi s-abate
Un miros de răutate

O zăpadă ca o zgură
Ce ne minte şi ne fură
Tot ce e şi tot ce nu e
Şi fereastra cu gutuie

Arde focu-n paie ude
Nimeni, nimeni nu m-aude
Arde focul, paie ude
Nimeni, nimeni nu m-aude…

Melodia La fereastra cu gutuie a aparut pe albumul Iarna simfonic

Versuri: Tudor Gheorghe

 

Read Full Post »

Older Posts »