Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘turnul belem’

”Este o lucrare in stil manuelino, reprezentand simbolul orasului. Construita la comanda regelui D. Manuel, se ridica in mijlocul raului Tejo in 1515 si 1521 , dupa un desen al lui Francisco de Erruda. Structura construcției este romano-gotica dar are multe ornamente ce copie formele arabe, lasand un aspect exotic si atragator. Forma hexagonala mare si impunatoare la varf prezinta deschideri groase si turnuri micute cu terase si ferestre manueline. La etajul trei se gaseste o eleganta galerie renascentista, cu rolul de a controla navigarea de-a lungul raului Tejo, iesirile si intrarile in oras.”

Am citat EXACT! inclusiv ortografia, dintr-o lucrare cumpărată din Portugalia, la Mănăstirea Batalha. Asta ca să suplinesc oarecum, informațiile pe care nu le-am putut nota din tolocăneala ultra rapidă a doamnei Ioana, creola noastră dragă 🙂

Pe scurt, după ce ne-am dedulcit la vestitele Pasteis de Belem, am mers  o leacă prin oraș și am ajuns la malul rîului Tejo, unde am primit o pauză pentru toate cele inclusiv vizitarea turnului, de fix 15 minute. ÎNTREGI 🙂 Nu m-am obosit să mai cobor din autocar, am făcut ceva poze. De unde a fost parcat autocarul pînă la turn este o distanță mică, frumos acoperită de un parc în care lumea foiește fără griji. În depărtare se vede Atlanticul și chiar suntem lîngă un port. Mai avem o oră de hoinărit pînă la cazare. Ne-a spus Ioana că în Portugalia, mîncarea este foarte bună așa că doamnele care țin dietă, sunt în pericol 🙂 Și că cea mai bună cafea din lume este evident aici, pentru că este adusă din fostele colonii. Putem cumpăra și pentru acasă, boabe sau rîșnit. Sigur că putem! 🙂

Față în față cu Mănăstirea Dos Ieronimos se află un monument dedicat descoperirilor maritime care au adus mândrie și faimă Portugaliei. Acesta a fost ridicat în 1960, citez din cartea mai sus menționată, ”in comemorarea a 500 de aniversari de la moartea copilului D. Henrique o Navegante”. A-ți înțeles ceva? Nici eu 🙂 Dar este un monument frumos, care conține și o hartă a lumii unde sunt marcate  fostele colonii, cu anul cuceririi lor.

Și ne mai spune ioana ceva foarte adevărat: turiștii de meserie vin în Portugalia abia după ce nu prea mai au ce vedea în Europa daaaar, odată ajunși aici se întreabă de ce naibii n-au venit aici și pînă acum!

Așa și cu Malta. Și cu Croația. Sau Muntenegru. ETC! Toată suflarea vrea la Paris (unde am fost) sau la Big Ben (unde n-am ajuns… încă 🙂 )

Da. Locuri și clădiri minunate. Dar. Că există și un dar/însă: gunoi peste tot. Mizerie. Munți de chiștoace peste munți de chiștoace. Păcat!

Am lăsat autocarul să se mai odihnească nițel 🙂 și am început o escaladă ușoară să mai vedem o Catedrală, nu mai știu cum se numește. Am urcat cîțiva pași și m-am oprit. După ce mi-am tras sufletul am urcat pînă la un platou unde Ioana povestește și toooot povestește. Tandemul a aflat că în apropiere se află și o capelă dedicată sfîntului Anton din Padova (unde am fost) și s-a topit în acea direcție. Eu m-am oprit la o terasă umbrită cumsecade de niște copaci falnici și m-am închinat unui sfînt pahar de bere,  bună, rece și gulerată 🙂

 

Read Full Post »