Poveste simplă

S-a oprit în faţa mea. Nu mă mai ştiţi? Privesc atent figura rubicondă care mă scrutează prin lentilele unor ochelari de marcă prin care privirea sa pătrunzătoare mă ţintuieşte onest, drept în ochii mei – verzi niciodată să nu-i crezi – privire care ţîşneşte cu bonomie vag amuzată, privire subliniată de un zîmbet înflorit pe figura sa luminoasă. Preţ de cîteva secunde încerc să-mi scanez memoria privind fugitiv la doamna aceasta îmbrăcată frumos cu lucruri nu prea scumpe dar de bună calitate. Ar trebui să o ştiu? mă întreb contrariat.

Îmi sesizează nesiguranţa şi în stil de mare doamnă, trece la următoarea întrebare: ai votat? Desigur că am votat, răspund imediat, deşi de data asta, îmi propusesem să las lucrurile să curgă fără aportul meu la urna de vot. Şi eu tot aşa, îmi spune doamna.

Chiar nu ştiu de unde să o iau. Chiar nu ştiu de ce ar trebui să o recunosc.

Am votat cu Iohannis, îmi spune cu un aer precipitat. De ce? întreb fără mare curiozitate, doar ca să mă aflu în treabă. Cum de ce? mă ţintuieşte doamna cu un aer vag acuzator! Cum de ce am votat cu Iohannis? Tu nu ai înţeles că Ponta este un pericol mortal?

Faptul că brusc mă tutuieşte, mă pune în alertă. Tiberiule, îmi zic acuzator, cum de ai uitat cine este această doamnă? Cum de te poţi refugia în spatele unei amnezii, nu vezi că această doamnă este animată de un spirit civic superior? Ba da, îmi răspund umil, ba da, văd.

Nu apuc să răspund şi doamna mă pune la curent, turuind, deşi nu cerusem acest lucru, cu  opţiunile sale politice: în primul tur de scrutin am votat cu Tăriceanu; domnul Antonescu este o dezamăgire pentru mine şi pentru prietenii mei; nu sînt de acord cu faptul că PDL s-a vărsat în PNL; cum să fiu de acord cu băsiştii?; doamna Ecaterina Andronescu este o victimă; nu Coposu a fost seniorul politicii româneşti ci, domnul Mircea Ionescu Quintus, care mai este; şi continuă dar, eu nu mai aud ce are de spus.

Mi-am amintit cine este această doamnă: am întîlnit-o la un parastas în anul 2012 (amănuntele nu-s importante, această persoană fiind reală). Această doamnă a căpătat brusc pentru mine, un contur definit: este purtătoarea de mesaj a/l societăţii civile urbane, societate păcălită de proiectul USL, proiect în care a crezut pentru că fiind cadru didactic, s-a trezit cu salariul amputat. Lucru pe care nimeni nu l-a putut ierta guvernării Boc deşi nimeni nu mai este dispus să-şi amintească de jaful făcut în ultimele luni ale guvernării Tăriceanu.

Cum scurtul drum pe care l-am avut de parcurs împreună cu această doamnă s-a apropiat de sfîrşit, nu m-am putut împiedica să-i adresez şi eu, o întrebare: ***ela, (îmi amintisem între timp cum se numeşte această doamnă) mai ştii cum mă numesc eu? Nu! mi-a răspuns ***ela, nu! Şi atunci, de ce m-ai abordat? am întrebat cu ochii mei verzi, aţintiţi în frumoşii săi ochi căprui. Uite-aşa!  mi-a răspuns ***ela, uite-aşa! pentru că atunci, la parastas, ţine-ai cu Boc şi cu Băsescu.

Read Full Post »

În voia istoriei

„Prezentul este opera trecutului. România s-a făcut într-un anume fel: de aceea este aşa cum este. Parcurgîndu-i rapid istoria, am putut identifica o lungă serie de trăsături specifice, mai mult sau mai puţin îndepărtate de condiţia europeană ,,medie,, şi prinse ele însele în combinaţii contradictorii. Înlănţuindu-se, toate aceste particularităţi, prea multe particularităţi, conduc la România de astăzi. O ţară care se încăpăţînează să fie altfel. Ceea ce înseamnă uneori şi reuşite, nu doar neîmpliniri şi dereglări. Necazul este că ceea ce nu merge într-o societate ajunge să strice şi ceea ce merge. Nu e un merit să mergi corect, e o deficienţă să mergi strîmb (sublinierea mea, tibi). Ce poate fi mai îngrijorător decît faptul că atît de mulţi tineri, tot mai mulţi tineri, şi printre cei mai promiţători, îşi văd realizarea doar în afara României? Avem nevoie mai presus de toate de o privire critică şi cît mai puţin îngăduitoare: să ajungem să separăm mediocritatea şi impostura de valoare. În lături!, exclama Titu Maiorescu, la 1886. E un demers care ar trebui actualizat. Vrea România să o facă?”

Cu aceste cuvinte se încheie o carte a domnului Lucian Boia, De ce este România altfel? carte apărută la Editura Humanitas în anul 2012 la scurtă vreme de la lovitura de stat din acel an. Carte care a generat aprige dispute între susţinătorii de atunci ai USL şi denunţătorii loviturii de stat (parţial reuşită). Carte care iată, este mereu actuală: de ce este România altfel? întrebare care se pare, nu dă frisoane decît unei mici părţi a electoratului: susţinătorii fără compromisuri ai democraţiei. Repet, fără compromisuri! Pentru că aşa cum am subliniat mai sus, „nu e un merit să mergi corect, e o deficienţă să mergi strîmb”. Şi cum se numeşte oare, alegerea răului cel mai mic, dacă nu cumva compromisul generat de mersul strîmb? „Las că merge şi aşa”, este o vorbă distructivă pentru mentalul colectiv, la fel şi „fă-te frate cu dracul pînă treci puntea” la fel şi alte „nestemate” ale înţelepciunii populare.

Înţelegerea USL din vara anului 2012 a fost: preşedinte din partea PNL, premier din partea PSD. Şi aşa a şi fost pentru scurtă vreme: după suspendarea abuzivă a preşedintelui Băsescu, la Cotroceni a fost instalat Crin A. iar premier de atunci şi pînă acum este VV Ponta. La formidabilele presiuni internaţionale, pînă la urmă referendumul pentru demiterea preşedintelui a fost invalidat, iar domnul Băsescu şi-a reluat locul de drept ca şef al statului. Numai că.

De atunci şi pînă acum, autorii loviturii de stat au dat lovitură după lovitură temeliilor statului de drept. Şi totuşi, (se pare că) statul încă mai rezistă. Rezistă în special datorită unor instituţii cum sunt ANI şi DNA, instituţii care-au trimis în faţa instanţelor de judecată infractori care pînă de curînd păreau intangibili. Iar instanţele de judecată – cu precădere ÎCCJ, au trimis la puşcărie mare parte dintre „greii” politicii şi abonaţilor la contracte grase cu statul.

Unde suntem acum? În faţa alegerilor prezidenţiale pentru că cel de-al doilea mandat al preşedintelui Băsescu a ajuns la final. Avem de ales între 14 competitori dintre care cu şanse contează numai vreo patru: Elena Udrea, Monica Macovei, Klaus Iohannis şi VV Ponta. Actualul premier este susţinut de alianţa de la guvernare mai puţin UDMR şi conduce detaşat în sondaje. Primarul Sibiului este poziţionat în sondaje pe locul doi, este susţinut de PNL – în care s-au vărsat PDL şi FC (mru). Pe locul trei – şi patru – nu este tocmai limpede care dintre cele două doamne se situează. Hai să vedem ce avem de ales. Voi spune foarte pe scurt, părerea mea. Adică. Despre VV Ponta nu mă obosesc să spun prea multe. Toţi oamenii de bună credinţă ştiu că acesta nu este decît vîrful aisbergului corupţiei din PSD. Despre Elena Udrea nu spun decît că este beneficiara – fără pic de merit – a unei construcţii politice deturnată de la firescul pentru care fusese construită, şi anume PMP. Despre Klaus Iohannis nu am de spus decît două lucruri: 1. este susţinut de PNL, parte activă a loviturii de stat din 2012, el însuşi negaţionist al loviturii de stat şi 2. are probleme cu ANI. N-am ascuns niciodată că preferata mea este doamna Monica Macovei şi dau numai cîteva motive: este singura candidată care şi-a construit campania electorală numai cu donaţii de la entuziaştii care s-au săturat de actuala clasă politică, este creatoarea instituţiilor de care se tem toţi borfaşii, adică ANI şi DNA şi în plus de asta are o largă recunoaştere internaţională a meritelor domniei sale la construcţia statului de drept în România.

Indiferent ce candidat vreţi să susţineţi, este foarte important să participaţi la vot şi să alegeţi cu convingerea că alegeţi un candidat cu adevărat bun, nu un candidat mai puţin rău decît altul!

Read Full Post »

25 octombrie 2014

Zi mohorîtă şi mult prea friguroasă pentru această perioadă a anului. Ba, ceea ce începuse ca o boare s-a transformat brusc în lapoviţă iar acum, mai spre seară, ninge cu fulgi mici, lesne răzleţiţi de un vînt tăios care bate pieziş. În calorifere se plimbă o apă călîie pe post de căldură dar, cşşşşt că aud că prin alte cartiere caloriferele sunt numai decor mort!

Simona Halep s-a calificat spectaculos în finala Turneului Campioanelor, unde o va întîlni iar, pe Serena Wiliams, campioana campioanelor pe care Simona a bătut-o cu un scor extrem de sever  tot în acest turneu, un incredibil 6-0 6-2! Serena a făcut primul său ghem abia după ce Simona i-a luat opt (8!) ghemuri la rînd! Altă joacă va fi în finală…

Simona va trebui să confirme, Serena e dornică de revanşă, greu pentru ambele. Vedem.

Oricum performanţa Simonei este de admirat: este prima tenismană româncă ajunsă într-o astfel de finală, este cea de a şaptea jucătoare din toată lumea calificată în finală la debutul în acest prestigios turneu şi dacă ar cîştiga, ar fi cea de a patra jucătoare din istoria tenisului care ar reuşi această performanţă ca debutantă!

Azi a fost şi ziua Armatei Române, prilej cu care preşedintele şi prim ministrul s-au reîntîlnit face-to-face după mai multă vreme. Rece vremea, rece atmosfera. Doar cîţiva zăltaţi au huiduit fără mare convingere, cînd preşedintele şi-a încheiat discursul şi s-a retras. În nota sa caracteristică, premierul a afirmat că nu s-a huiduit. Îl mai crede cineva?

Problema este că a mai rămas o singură săptămînă pînă la primul tur de scrutin pentru alegerile prezidenţiale. Ce vor alege românii? Nimeni nu ştie deşi se tot vehiculează sondaje peste sondaje de opinie. Toate mincinoase şi manipulatorii, ca de obicei.

În acest context, problema mea este una singură: Johannis este parte a proiectului USL, proiect născut în laboratorul Grivco. Vărsarea PDL în PNL este de asemeni, parte a acestui proiect. Retragerea lui Crin A. în umbră şi propulsarea lui Johannis în funcţia de preşedinte al PNL, parte activă în evenimentele din 2012, este tot parte a acestui scenariu. Dacă va cîştiga Johannis (presupunînd că nu va fi declarat incompatibil), Ponta rămîne Prim Ministru. Ceea ce înseamnă pur şi simplu, că planul din 2012, va fi încununarea Proiectului Grivco: prim ministru de la PSD, preşedinte de la PNL.

A fost şi ziua Regelui Mihai, care a împlinit 93 de ani. Cum nu-s regalist, mă abţin de la comentarii. Oricum, mie instituţia regală îmi pare a fi complet desuetă şi depăşită. Mult mai mult mă preocupă cine va fi noul preşedinte al ţării decît complicatele şi stupidele reguli ale succesiunii în cadrul Casei Regale.

Altceva? Un singur lucru: trecem la ora de iarnă aşa că, potriviţi-vă ceasurile cu o oră în urmă. Veţi dormi o oră în plus, leneşilor! 🙂

Read Full Post »

Mizerabilele mize ale unei campanii mizere

E limpede că dintre cei 14 competitori la funcţia de şef al statului numai doi vor intra în turul doi de alegeri, unul dintre aceştia avînd şansa de a fi ales. Ceilalţi 12 vor primi înfrîngerea în mod diferit: cu calm sau cu resemnare, cu dezamăgire sinceră sau nu, sau în stilul vadimesc, cu furie, acuzînd fraude galactice. Nu că n-ar fi fraude dar, e limpede că unii candidaţi n-ar avea nici măcar şansa de a fi aleşi preşedinţi ai cartierului în care locuiesc. Şi atunci, ce-i mînă la luptă?

Înainte de a răspunde aruncaţi o privire pe lista candidaţilor, AICI.

V-aţi lămurit care-s competitorii? Fără să mai privesc lista, îi amintesc pe Vadim şi pe Funar dintre care nu se ştie care-i şef la PRM, pe Meleşcanu pe Johannis şi pe Tăriceanu care fac  jocul lui Ponta – USL, pe Dan Diaconescu despre care nu pot afirma decît că vrea să scape de puşcărie, pe Kelemen Hunor care-şi verifică potenţialul electoral în competiţie cu celălat candidat de etnie maghiară – îmi scapă numele –, pe domnul Brînză despre care nu ştiu ce doreşte de fapt, încă patru doi candidaţi care nu vor lua în total decît pe undeva aproape de 1% şi le-am lăsat la urmă pe singurele femei intrate în cursă, doamna Udrea, candidatul PMP şi doamna Macovei, candidat independent, pentru că despre competiţia directă dintre domniile lor am de spus cîteva vorbe.

Doamna Udrea intră în competiţie avînd ca sprijin logistica unui partid construit anume pentru domnia sa, anume PMP, şi sprijinul făţiş al preşedintelui Băsescu.

Doamna Macovei a intrat în competiţie avînd ca sprijin numai entuziasmul unor voluntari care chiar s-au săturat de actuala clasă politică şi vor o schimbare de paradigmă.

Doamna Udrea intră în competiţie avînd sprijin financiar aproape nelimitat, în timp ce doamna Macovei trebuie să se descurce numai din donaţii benevole.

Doamna Udrea are acces permanent pe la toate televiziunile (pentru că plăteşte) iar jurnaliştii care moderează emisiunile au o atitudine extrem de binevoitoare faţă de ea, în timp ce doamna Macovei este invitată numai cîteodată la televiziuni, iar atunci cînd este invitată este hărţuită cu întrebări stupide, uneori departe de temele electorale.

Pînă aici, se părea că totul decurge în stilul dur al oricărei campanii electorale: cel mai puternic, mai influent, mai bine organizat logistic şi mai convingător, învinge!

Numai că ieri s-a petrecut un lucru mizerabil: invitată fiind la o televiziune, în afară de faptul că a fost întreruptă în permanenţă – nu apuca să spună cîteva cuvinte şi i se punea o altă întrebare – la un moment dat, doamna Monica Macovei a trebuit să vadă cu stupefacţie cum emisiunea este întreruptă pentru a face loc unei transmisii directe. Ce era aşa de important de transmis încît emisiunea în care era invitată doamna Macovei să fie întreruptă?: O banală vizită de lucru a doamnei Udrea, la o făbricuţă de confecţii textile!

Minutele au început să curgă: unu, doi, trei…. cinci, … opt? Ce naiba se întîmplă? Ora de emisie se apropia de sfîrşit! După mai bine de 11 minute se revine în emisie, dar era evident că între timp avusese loc o ceartă între doamna Monica şi amfitrionii săi. Emisiunea s-a terminat în scurtă vreme şi mă pregăteam să spun resemnat: asta e, încă o porcărie marca romanica. Ne-am obişnuit.

Apoi, pe FB am observat că nu eram singurul deranjat de acest derapaj jurnalistic. În faţa reproşurilor, cei doi moderatori ai emisiunii în care fusese invitată doamna Macovei, afirmau cu seninătate că întreruperea aceea a fost de fapt, clip publicitar electoral! Aşa minciună a revoltat pe toată lumea astfel încît astăzi, conducerea  respectivului post de televiziune s-a grăbit să dea un comunicat de presă în care să încerce să dreagă busuiocul şi nu mai insist pe acest aspect. Mă reîntorc la temă: mizerabilele mize ale campaniei.

Şi mă refer aici, numai la gestul deliberat făcut de doamna Udrea, de a intra intempestiv peste emisiunea doamnei Macovei. Ce-o fi mînat-o oare la acest gest disperat?

Şi n-am găsit decît un singur răspuns: dincolo de posibilitatea de a intra în turul doi cu şansa evidentă de a cîştiga competiţia, între aceste două doamne era – şi mai este! o competiţie directă pentru scorul electoral, chiar dacă ambele ar fi ieşit în spatele liniei cîştigătoare: primii doi clasaţi. De ce? Simplu: pentru că doamna Udrea ar fi umilită dacă în pofida tuturor miloacelor de care dispune, mijloace logistice şi materiale net superioare mijloacelor de care dispune doamna Macovei, repet, ar fi pur şi simplu umilită dacă s-ar clasa în spatele doamnei Macovei. Şi nu doar umilită ci, terminată dpdv politic: ar pierde şi şefia partidului creat iniţial pentru domnia sa, şefie pe care o deţine măcar pînă va veni domnul preşedinte Băsescu la cîrma PMP. Aştept să fiu contrazis.

Read Full Post »

La zi

Oricîte certuri de eventual(i) îndrăgostiţi mai vedem/vedeţi în usl, un lucru este limpede: nici Crin şi nici Ponta nu vor fi noii prezidenţiabili.

Pe scurt:

– PNL caută cu disperare o formulă cît de cît onorabilă de a ieşi din îmbrăţişarea toxică în care s-a complăcut cu PSD, iar PSD caută  tot cu disperare o formulă prin care să iasă din îmbrăţişarea sufocantă în care s-a complăcut cu un duşman ideologic deşi, muuulte lucruri îi adună şi îi animă, de muuultă vreme.

Tot pe scurt: Crin este neglijabil de multă vreme pentru cancelariile occidentale, iar Ponta tocmai a reuşit să iasă din cărţi, definitiv.

Cine neglijează aceste lucruri în zilele acestea, este sinucigaş dpdv politic.

Şi mai pe scurt: PNL n-are alt prezidenţiabil şi cel puţin momentan, joacă în continuare cartea Crin, fie şi numai pentru că susţinătorii săi vor fi debarcaţi imediat ce Crin nu va mai juca rolul pe care îl joacă, acum; pe de altă parte, cei care au mizat pe domnul Ponta în PSD, încep să aibă nelinişti: au trecut deja zece ani de cînd nu ei au preşedintele, şi tot zece ani sunt de cînd participă la guvernare pe sponci: fie sprijinind PDL, fie sprijinind PNL, fie ca acum, promiţînd o mare parte din puterea absolută, către un prezidenţiabil nejucător.

– Pe de altă parte, PDL se complace în ipostaza de pîndar: aşteaptă cu răbdarea gonaciului să vadă ce va face vînătorul deşi, habar nu are nici cine este vînătorul, nici ce ar trebui el, pdl, să vîneze. Predoiu este un iepuraş şi nimic altceva.

– UDMR are propria sa agendă şi ca de obicei, se va vinde oricui îi va da măcar încă o bucată de autonomie etnică; va vota tot ca de obicei, pentru accederea la guvernare.

– Ce mai rămîne? Nu discut despre minorităţi pentru că se ştie cum votează reprezentanţii dumnealor: cu puterea, indiferent care ar fi (mă întreb ce rost are ca minorităţile să fie automat reprezentate în Parlament dar, asta-i o altă discuţie).

– Rămîne speranţa. În cine? Personal, mizez pe MRU.

Rămîne întrebarea: cine va fi noul prezidenţiabil din partea USL? Dacă aşa cum am spus, nici Ponta şi nici Crin, problema rămîne deschisă. Şi nu cred că alegerile pentru Parlamentul European vor da răspunsul la această întrebare.

Păreri?

Read Full Post »

portret

mi-a plăcut maniera á la Le Clezio şi ţi-am desenat chipul aşa

plete revărsate

frunte foarte înaltă

sprînceană     sprînceană

ochi              ochi

n

a

s

nări

loc pentru mustaţă

gură cărnoasă

bărbie cu

gropiţă

nu te lăsa păcălit de aparenţa că este un chip inexpresiv peste care nu trece boarea nici-unui gînd nicicînd. te plimbi aparent fără grijă pe străzi iar oamenii nu te privesc pentru că-s  monştri egoişti preocupaţi numai de micuţele lor interese. uite cum chicotesc cele două ştrengăriţe aşteptînd autobuzul care le va duce la şcoală tastînd pe telefoanele-care-ştiu-tot întrebarea: mă iubeşte-nu mă iubeşte mai stă sau mă părăseşte. sau vezi că bătrîna aceea socoteşte în gînd dacă să-şi cumpere astăzi un ou sau două şi dacă azi va găsi la farmacie acel medicament veşnic absent. în magazinul cu autoservire fiecare este preocupat să-şi umple coşul cu legume-fructe-carne-dulciuri-pîine-bere sau vin-apă minerală, blablabla şi n-ar permite nici măcar unei femei gravide şi cu un copil în braţe să treacă în faţă la cassă peste rînd. casiera-ţi întinde restul în bancnote şi pune jos firfiricii pe care speră să nu-i iei. la uşa magazinului stă răbdător un cerşetor cam zdrenţăros lîngă care un cîine ud te priveşte cu ochi trişti şi care nici nu mai ştie să-şi mişte coada în sus sau în jos, sau lateral că n-are sărmanul de ce se bucura. neatent, calci în băltoaca formată de ploaia de dimineaţă la rigola trotuarului şi nici să-l înjuri pe primar nu-ţi mai trece prin cap. la chioşcul de ziare cam bate vîntul s-a dus vremea cînd ediţiile print făceau furori. acum televizorul minte poporul şi lumea strigă-n delir (tăcut dar delir) huooooooooooo! că s-a scumpit iară, mai tot. ce ne pasă nouă de aia, cum zici că o cheamă? codruţa-nu-ştiu-cum? huoooooooooooooo.

Pentru interesaţi, Răzgîndeala lui Ponta AICI.

Read Full Post »

Cum fac 7 judecatori din CSM politica de partid (USL)

 

Redactat de @Cetatean

 Cand 7 judecatori din CSM decid sa il sustina pe unul dintre ei, candidat la functia de Presedinte al CSM (e vorba de judecatorul Mircea Aron), nu se comite nici o incalcare a legii.

Cand insa acestia isi semneaza voturile pentru a fi siguri ca nici unul dintre ei nu tradeaza si cand dezvaluie public ca au votat toti cu Mircea Aron si nu accepta rezultatul votului, atunci ia nastere « Fratia Pivniceresei »: un grup de interese care inceteaza sa mai reprezinte pe judecatorii din Romania deoarece au devenit pionii docili si complici ai unui joc politic, a carui finalitate este distrugerea independentei Justitiei si instaurarea controlului politic asupra procurorilor.

E revoltator sa vezi cum 7 judecatori din CSM se preteaza la un joc politic ignobil, in timp ce isi clameaza in piata publica presupusa dorinta de a face bine Justitiei.

Faptele sunt simple : atunci cand se voteaza pentru alegerea Presedintelui si Vicepresedintelui CSM, un candidat castiga si unul pierde. Cel care pierde este obligat sa accepte rezultatul votului. Nu e o drama, nu e o catastrofa, nu i-a ars casa, nu i-au murit copilasii, nu i s-a spart seiful cu lingouri. A pierdut la vot si gata. Se consoleaza si mai incearca in anul urmator. Are timp sa faca un plan managerial mai bun.

Ei bine, nu. Imediat cum au pierdut la vot, judecatorii din « Fratia Pivniceresei » au declansat contra-atacul. Nu pentru ca ei il voiau ei mort-copt pe Mircea Aron Presedinte al CSM (in definitiv, Mircea Aron a prezentat un « proiect de candidatura » atat de jenant si de slab la nivel profesional, incat oricine a putut viziona live sedinta de CSM si-a facut cruce vazandu-l ca se balbaie cand isi citeste propriul proiect !), nici pentru faptul ca e o premiera (legala !) alegerea unui procuror ca Presedinte al CSM, ci pentru ca planul Monei Pivniceru era dinainte stabilit :

Citeşte mai departe AICI, pe blogul lui Teofil.

Read Full Post »

Ai votat? Continuă să speri!

.

.

Read Full Post »

Cu luciditate, după alegeri

Nu sînt prea multe lucruri de spus. Se vede limpede că lipsa de informaţie corectă (unde ni sunt jurnaliştii?) grefată pe o crasă lipsă de cultură politică şi nu numai, au condus către un rezultat greu de anticipat.

Un proiect gazetăresc destinat unui public cel puţin exotic, televiziunea luii Dan Diaconescu s-a transformat într-o mişcare politică de succes, obţinînd locul trei, imediat după ARD.

Locul întîi a fost adjudecat de un alt proiect politic fantezist, USL, proiect despre care marii pierzători ai acestor alegeri – ARD – credeau că nu va rezista. Nu numai că a rezistat dar, a şi cîştigat de o manieră categorică. La limită, greu, a intrat iar! în parlament şi UDMR, după care lista s-a închis.

Rezulate finale, conform Hotnews:

„In urma alegerilor parlamentare din 9 decembrie, Uniunea Social Liberala a obtinut 273 mandate la Camera Deputatilor si 122 la Senat, potrivit rezultatelor finale comunicate de Biroul Electoral Central (BEC) marti seara. USL este urmata de Alianta Romania Dreapta, cu 56 mandate de deputat si 24 de senator. Partidul Poporului Dan Diaconescu a obtinut 47 de mandate de deputat si 21 de senator iar Uniunea Democrata Maghiara din Romania a obtinut 18 mandate de deputat si 9 de senator.
La Camera Deputatilor, cele patru formatiuni au obtinut in total 394 de mandate, la care se adauga 18 mandate pentru reprezentantii minoritatilor nationale.
Numarul total al senatorilor din viitorul parlament este de 176.
Numarul senatorilor si deputatilor din viitorul parlament este de 588.”

O lege strîmbă dar la care au fost complici toţi parlamentarii din legislatura trecută, a făcut nu doar ca voinţa electoratului să fie trecută cu vederea; a făcut posibil ca în loc de 300 de parlamentari cum s-a votat la un referendum valid, numărul acestora să ajungă la 588 adică aproape dublu faţă de voinţa populară.

Voinţa populară? Tot această voinţă populară îi votează nonşalant şi pe dalmaţieni, şi pe  traseişti aşa că, ştiu politicienii ce fac atunci cînd nesocotesc bunul simţ al unei părţi din electorat.

Este cred limpede pentru toată lumea că această lege trebuie urgent schimbată şi adoptată o lege care să nu mai vrea să fie un produs al democraţiei originale româneşti. Nu de alta dar, se pare că cei 117 parlamentari intraţi pe uşile din dos ale parlamentului, nici măcar nu au loc în sala de şedinţe. 87 dintre aceştia, fie vor sta pe taburete, fie vor ocupa locul publicului la balcon, de unde vor asista ca la teatru. 🙂

Fără glumă, se pare că recent încheiatele alegeri din România, dau bătăi de cap Europei.

Read Full Post »

Nouă

Calm şi de la capăt. Electoratul a decis: USL a cîştigat alegerile. Avem o nouă configuraţie a Parlamentului. Pînă se va stabili cu exactitate cîte mandate de parlamentar va avea fiecare formaţiune politică, ne rămîne nouă, tuturor românilor, să privim cu luciditate rezultatul acestui scrutin. Cred cu sinceritate că acum, trebuie să lăsăm pasiunile la o parte şi să ne concentrăm pe acţiunile noului Guvern, indiferent care va fi acesta şi indiferent cine va fi primul ministru.

Bucuria deşănţată a celor care-au cîştigat dar, şi mînia (sau tristeţea) celor care-au pierdut, nu ne vor face decît rău nouă, tuturor. Ne revine acum nouă, tuturor, sarcina de a gîndi pozitiv.

Nu mă pot bucura că perspectivele sunt sumbre pentru că, nu mă pot bucura dacă românii o vor duce mai rău de acum înainte. Sper pentru binele nostru comun, ca măcar acum, după alegeri, campania electorală să înceteze şi noul guvern să se apuce în sfîrşit, de treabă. În definitiv, după aceste alegeri, ne revine nouă, tuturor, să admitem că acest parlament a fost legitimat de alegeri democratice.

Am totuşi, o mică observaţie de făcut: slaba participare la vot (circa 40 % din electorat), este foarte departe de estimările actualilor învingători. Grosso modo, dacă 40 % din 18 milioane reprezintă aproximativ 7 milioane de votanţi, 60 % din electorii USL, reprezintă aproximativ 4 milioane dintre cei care s-au prezentat la urne. Nu mai contează acum (decît în perspectivă), de ce participarea a fost destul de slabă (vreme, lehamite, etc).

Ne revine nouă, tuturor, dreptul şi obligaţia de a trage învăţăminte din aceste alegeri şi să privim cu speranţă, la viitor.

Dumnezeu să ocrotească România!

Au mai scris astăzi pe tema 9 sau noua sau nouă: psi . incognito . dordefemeie . scorpio . Mitza Biciclista . Angela . vavaly . abisurile . Some Words . cammely .

Read Full Post »