Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘valetta’

Credeam că ora de întîlnire fiind prea matinală, vom avea întîrziaţi. Ei, aş! La 4,45 cînd am ajuns noi la recepţie, am fost penultimii iar restul grupului se ospăta de zor. 🙂

Mno, la autocar, la Valetta şi, valea spre Sicilia. Deja suntem la bord. Check in-ul a durat numai cîteva secunde pentru că fetele care fac verificarea îl ştiu pe Ianoş şi merg pe încredere.

Ferry boat-ul se numeşte Jean de la Valette – după numele celebrului Cavaler care i-a învins pe turci în Marele Asediu – şi poate transporta peste o mie de pasageri plus o sumedenie de mărfuri necesare Maltei, adică apă, carne, legume, etc, pentru că asta şi este principala misiune a acestui mastodont, călătorii fiind numai bomboana de pe tortul celor două voiaje zilnice.

DSC04774

Deşi fusesem avertizaţi că fotografierea este cumva prohibită, stevarzii şi stevardesele nu par deranjaţi/deranjate de cei cu aparate foto aşa că, fac şi eu cam pe furiş 🙂 cîteva poze

DSC04772

DSC04778Puntea principală este rezervată turiştilor care plătesc 10 euro dar mai există o punte superioară la care nu ştiu cît se plăteşte exclusivismul, punte la care se ajunge pe o scară la care călătorii de rînd n-au acces…

DSC04773

Toţi pasagerii au la dispoziţie bar, bufet, magazin; chiar şi loc pentru fumat există amenajat, la pupa catamaranului; să tot călătoreşti 🙂 Traversarea durează puţin peste două ore, distanţa dintre Valetta şi portul Pozzallo fiind de 98 de km, iar viteza de croazieră a catamaranului fiind de aproximativ 60 de km/h. Ca şi la mersul cu avionul este foarte greu să percepi viteza dar, cunoscătorii ştiu să o aprecieze după siaj.

DSC04789

Echipajul este format dintr-un melanj internaţional: maltezi, italieni, ruşi, asiatici şi chiar şi cîţiva români. Se putea fără ei? 🙂

Catamaranul acesta a fost dat în exploatare în urmă cu trei ani şi a fost o comandă specială fiind construit în Australia. Confort, curăţenie şi siguranţă. Doar un singur inconvenient: cei treizeci de mii de cai putere ai celor patru motoare fac un zgomot difuz, aproximativ identic cu zgomotul motoarelor de avion.

Dar, cufundaţi în fotoliile spaţioase, pasagerii pot să citească, să doarmă (aşa ni s-a recomandat) sau să caşte gura de jur împrejur 🙂 După cîteva minute tărmul a dispărut iar acum, suntem înconjuraţi numai de apă şi de cer. Albastre amîndouă, formează un peisaj de vis şi ne dau fie şi numai fugitiv măsura exactă a firelor de nisip care suntem noi, oamenii…

Dimineaţă fiind, avem un privilegiu: vedem răsăritul soarelui din mare, spectacol întotdeauna uluitor, spectacol care atunci cînd Mama Natura este generoasă şi ne răsfaţă cu cer senin, este de neuitat!

 

DSC04783

DSC04785 Cine spune oare că două ore sunt timp îndelungat? Nu ştie ce spune! 🙂 timpul a trecut repede-repejor şi gata, am ajuns…

DSC04790

Read Full Post »

Telefon matinal de la Robert. Dragul de el 🙂 Înainte de a pleca, am stabilit cu rigurozitate diferenţele de fus orar, tocmai ca să ştie la ce oră să ne sune. N-a greşit decît cu 12 ore 🙂  În loc să ne sune d.a. ne-a sunat a.m. Tare ne-a bucurat telefonul său. Şi el e bine mersi şi ne duce dorul… Poate la anul, ne vom vedea. Poate…

Înainte de a pleca ne-am interesat de prognoza meteo. Pînă acum, vremea a fost impecabilă. Sper ca astăzi, meteorologii să o fi dat în bară, pentru că în prognoză spunea ceva de vreme rea cu ploaie, iar eu văd un soare generos şi cer senin. Dar cum ne-am obişnuit cu schimbările bruşte de vreme, nu se ştie… Măcar pînă acum, nu a plouat!

De ce insist aşa de mult pe meteo (nu pe MTO 🙂 )? Simplu: acest lucru este important pentru turişti: ploaia incomodează întotdeuna (am păţit-o de exemplu, la Catedrala Notre Dame de Paris); la fel şi vîntul. E foarte important să fie soare dacă vrei să faci plajă, dar nu la fel de binevenit este soarele dogoritor dacă ai de parcurs kilometri; în acest caz, un cer semiacoperit de nori, ar fi mai mult decît benefic. Şi mai amintesc numai de faptul că schiorii apreciază ninsoarea şi gata! 🙂  Gata şi nu prea pentru că de mîine, începe noiembrie  octombrie şi se cam apropie iarna.

Noiembrie  Octombrie (mulţumesc domnului GOE care mi-a atras atenţia) despre care Noica spunea: „tocmai mă gîndeam că noiembrie  octombrie e cea mai frumoasă lună a anului, e „timpul pur”, singurul pe care omul nu l-a poluat cu sărbătorile şi însemnele lui: e un timp suspendat între anotimpuri, cînd nu începe şi nu se afîrşeşte nimic, cînd nu e nici „sărbătoarea recoltei” nici început de an universitar, nici o mare sărbătoare sfîntă. E timpul nemarcat în vreun fel, singurul care te cheamă să trăieşti în nedeterminat.”

Frumos spus, dar adevărat?

Iar s-a oprit curentul; se pare că pe la 7,30 dimineaţa, acesta este un soi de ritual al acestui hotel 🙂  altfel civilizat şi ospitalier.

Tocmai se anunţă că preşedinta Maltei, doamna Marie Louise Coleiro Preca, l-a invitat pe papa Francisc să efectueze o vizită oficială în aceste insule, ai căror locuitori au un cult deosebit pentru papa Pius al XI-lea şi bineînţeles, pentru papa Ioan Paul al II-lea. Acest lucru este foarte important pentru că se ştie puterea Vaticanului.

Între timp, am ajuns în portul Sliema

DSC04668

DSC04669

de unde cu nava Atlantis

DSC04735

vom face înconjurul insulei Malta. Pe drum am primit lămuriri strict necesare. Adică: pe navă vom primi explicaţii de la echipaj, ghidul nostru – Daniel, de data asta – neavînd autoritate. Vom vedea că va fi lăsat şi el să spună cîteva cuvinte la fiecare obiectiv întîlnit în calea noastră, explicaţii pe care le-am înregistrat pe camera de luat vederi transformată ad-hoc în reportofon deci vor fi o sumedenie de filmuleţe aşa că, cine vrea, poate să vadă Malta măcar aşa.

Masa de prînz va fi servită atunci cînd va hotărî căpitanul navei, funcţie de vreme, fie în plin marş (aşa se numeşte mersul unei nave) fie la ancoră, dar flămînzi, nu vom rămîne 🙂  Nava are două punţi, cea superioară  – în aer liber dar acoperită – numărînd 22 de rînduri a cîte 14 locuri iar cea de jos, perfect închisă, numărînd 22 de rînduri a cîte 10 locuri. Rai pentru vicioşi!  🙂  locuri amenajate pentru fumători!

DSC04667

Am pornit la drum cu circa 300 de locuri ocupate din cele peste 500. E soare, cald, cer senin şi o boare de vînt ne mîngîie cu delicateţe. La fel ca în GRECIA, primim explicaţii în (greacă) malteză, engleză, germană, franceză, italiană şi mai scurt dar la obiect în română, de la Daniel.

Tocmai am ieşit din portul Sliema la extremitatea căruia se află un dom, ultima construcţie ridicată de Cavaleri, construcţie folosită ca biserică. De cîte ori treceau pe lîngă acest dom, marinarii strigau : Sliema Maria! pentru că „sliema” în limba malteză înseamnă AVE!

Deşi am ieşit din port nu ne vom depărta prea mult de mal, pentru că altfel n-am vedea nimic. Facem ceea ce se numeşte „navigaţie costieră”.

Tangajul se simte deşi apele sunt calme, pentru că există un soi de valuri submarine, aşa zisă „hulă de fund”. Care huleşti? mă! 🙂 Mă uit împrejur şi nu văd semne de rău de mare. Deocamdată! 🙂

Sensul de mers este de la Sliema – în apropiere de Valetta -,către Delimara, adică spre est, unde este un far construit de britanici în 1855 şi ieşit din uz în 1990. Tocmai trecem prin dreptul localităţii Marsaxlokk unde pe 2 decembrie 1989, în largul mării, s-au întîlnit preşedintele Bush cu preşedintele Gorbaciov, ultimul preşedinte al defunctei URSS. Ce s-a întîmplat, se ştie: imperiul sovietic s-a destrămat, ţările din estul europei şi-au recîştigat libertatea şi demnitatea. Măcar unele dintre ele pentru că după 25 de ani, Rusia dă semne de nervozitate şi încearcă să-şi reimpună punctul de vedere. România unde e? şi ce vrea? Chiar dacă apartenenţa la NATO şi la UE ar putea constitui un mediu prielnic democraţiei, poporul nostalgic învinge la urne poporul care vrea altceva.

Dar noi ne continuăm netulburaţi viaţa, şi călătoria…

Read Full Post »

Zi sfîntă pentru maltezi pentru că este ziua în care se reunesc familiile cu trei sau patru generaţii. Dacă în romanica se spune “am ieşit la iarbă verde”, în Malta se spune “am ieşit la o piatră galbenă”! 🙂  Ce spune la program: Vitoriosa, Grota Albastră, Templele Megalitice. Descoperim Sudul Maltei, tărîmul tradiţiilor şi obiceiurilor vechi, păstrate aproape cu sfinţenie. Vizităm Grota Albastră, vizibilă de pe faleză sau din barcă (dacă marea permite), similară cu cea din Capri. Descoperim un loc misterios: Hagar Qim, unde primii oameni care au locuit în Malta acum 7000 de ani au incantat zeii cu pietre ridicate spre cer. Vittoriosa este oraşul cetate care a dus faima cavalerilor ioaniţi dar şi sediul inchiziţiei papale. *Aşadar, să purcedem!

Vittoriosa

Pentru că aseară am ajuns tîrziu la hotel, programul de azi începe ceva mai tîrziu, adică pe la 9,30. Iar este o vreme minunată şi este bine aşa pentru că iar avem o zi încărcată. Vitoriosa este un port aflat de cealaltă parte a mării care pătrunde cam în genul unui fiord în trupul insulei Malta, situat cumva în diagonală de Valetta. În drum spre acest oraş, ghidul ne spune tot felul de lucruri interesante. Între 1964 şi 1974, în perioada de tranziţie de la protectorat britanic la independenţă, prim ministru a fost Dom Mintoff, un personaj în egală măsură adulat şi detestat dar, un personaj care a reuşit să facă o echilibristică politică în final utilă tuturor. Dictatorul Ghadafi avea multe învestiţii în cea mai sofisticată staţiune din Malta, Sf. Julien iar contra unui preţ mult mai scăzut decît cel al pieţii pentru petrolul furnizat maltezilor, a fost lăsat să construiască o moschee. Deseori Ghadafi venea să petreacă aici, fiind o zonă apropiată şi mai ales, extrem de frumoasă. Gurile rele spun că de fapt, Ghadafi spăla aici bani la greu. Habar n-am şi nici nu mă interesează. Şi altele de acest fel dar, de la o vreme las totul să curgă pe lîngă urechi. Uite şi un amănunt interesant: Vittoriosa este primul oraş în care s-au stabilit Ioaniţii, adică Ospitalierii, respectiv Cavalerii de Malta (la care Eminescu făcînd referire, a făcut o eroare de situare istorică dar, ce mai contează?). Pentru că Valetta încă nu exista, Vittoriosa controla traficul rutelor comerciale şi militare. Pînă la victoria împotriva lui Soliman din 1564 (?), acest oraş avea denumirea de Birgu. Am ajuns.

Sigur că autocarul ne lasă în marginea portului – turistic – unde o sumedenie de bărci şi bărcuţe aşteaptă cuminţele la ancoră să-i vie cuiva cheful de plimbare. Foarte aproape de mal sunt cîteva bărcuţe denumite caic, adică cele mai vechi şi mai micuţe bărcuţe malteze. Sunt încă în uz şi dacă cineva vrea să traverseze de la un mal la celălalt, acestea îi sunt la îndemînă; cam aşa cum există gondole specializate, la Veneţia. Un amănunt interesant: la prova acestor bărcuţe, sunt desenaţi pe o parte şi pe cealaltă, nişte ochi, care-l simbolizează pe Osiris, n-am înţeles exact, de ce.

DSC04434

Patronul oraşului este Sf. Laurenţiu, iar în legătură cu acest lucru, respectiv patronul oraşelor, există în Malta un obicei ca după ce locuitorii sunt confruntaţi cu ceva vitregii ale vremii, indiferent de natura lor, locuitorii să aducă mulţumiri patronului spiritual sau, dimpotrivă!

Urcăm nişte trepte săpate în stîncă şi imediat ne aflăm în faţa bisericii Sf. Laurenţiu.

DSC04437

În timpul WW II o bombă a lovit biserica şi cu o singură excepţie – un băieţel – toţi locuitorii care se aflau la slujbă, au murit. Acum, băieţelul de atunci este un respectabil bătrînel care rătăceşte prin oraş şi spune povestea sa, oricui vrea să-l asculte. Pe peretele bisericii o placă comemorativă îi aminteşte pe toţi.

DSC04436

Pentru că am nimerit în timpul slujbei, n-am îndrăznit să intru şi să deranjez cu mania turistică de a fotografia aproape tot tot tot.

O scurtă paranteză: pentru că în WW II Malta era sub protectorat britanic, atît germanii cît şi italienii au atacat cu sălbăticie insula, în aceste atacuri pierind foarte mulţi maltezi a căror unică vină nu era decît aceea că trăiau pe o insulă cu poziţie strategică în lupta pentru controlul resurselor de petrol din Africa. Ghidul ne-a spus că în Malta numărul victimelor l-a întrecut pe acela al victimelor din Londra…

Mai urcăm cîteva trepte şi dăm de piaţeta centrală a localităţii. Două piedestaluri au în vîrf cîte o statuie. Una a Sf. Laurenţiu,

DSC04440

şi una dedicată victoriei (Nike – dacă am înţeles bine) care ţine în mînă o copie a sabiei furate de Napoleon, sabie care se află la Luvru.

DSC04441

DSC04442

O veche tradiţie malteză a orînduit ca politicienii care aşteaptă voturile cetăţenilor să ţină cont de triunghiul puterii: Biserică, Belclub (loc de socializare unde se adunau bărbaţi, femei, copii, dar mai ales tinerii care aici puteau să se cunoască şi eventual să se logodească) şi puterea administrativă, de exemplu primăria.

Din păcate şi acest oraş este locuit numai de vîrstnici, tinerii şi copiii neputînd fi văzuţi pe aici decît în zilele de duminicale cînd se reunesc familiile…

Nefiind cine ştie cît de mare, oraşul are străduţe înguste care menţin o umbră plăcută.

DSC04443

DSC04444

DSC04451

La un moment dat, observăm nişte trepte foarte scurte pe care cavalerii îmbrăcaţi în armurile lor greoaie, se puteau deplasa cu mai multă uşurinţă.

DSC04453

DSC04454

Am mai văzut şi la Valetta nişte clădiri pe care sunt plăcuţe speciale:

DSC04446

DSC04452

ei bine, clădirile marcate cu aceste plăcuţe erau locurile în care trăgeau cavalerii şi călătorii. Aceştia predau la începutul călătoriei o sumă de bani şi primeau nişte înscrisuri. Cînd ajungeau în aceste OBERGE li se făcea socoteala: atît ai avut, atît ai consumat, atît mai ai în grija noastră, a cavalerilor. Adică acele înscrisuri, erau pur şi simplu, strămoşul cardului de azi!

Casele au curţi interioare care adăpostesc verdeaţă şi flori iar la etaj se observă nişte balcoane extrem de înguste şi deci nefuncţionale care aveau un singur scop: să protejeze femeile care priveau strada, de privirile iscoditoare ale bărbaţilor înfierbîntaţi!

DSC04455

DSC04460

Doamna asta, a sărit de la balcon 🙂

DSC04463

Pe cînd eram adunaţi la un colţ de stradă şi ascultam cuminţei explicaţiile despre inchiziţia din Malta, la un moment dat un domn, a răbufnit: domne, da’ ce ne tot spui dumneata aici nu mai este explicaţie turistică este deja Hollywood! Calm, Ianoş i-a replicat: „doar atîta vă mai spun şi” şiiiiii iar ne-a perorat vreun sfert de oră! 🙂

Ce ne spunea? În esenţă că inchiziţia de aici nu ucidea niciodată ci prefera să aplice „vinovaţilor” o tortură psihică cu adevărat hollywoodiană – avea dreptate nenea acela 🙂  – tortură care chiar producea efecte, pentru  că „vinovatul” readus pe calea cea bună le spunea şi altora ce a păţit şi-i lecuia preventiv; apoi, că doi inchizitori de mare rang de aici au fost aleşi papi. Numele lor? Habar n-am şi nici nu mă interesează.

Mai luăm o imagine a  palatului în care-şi avea Inchiziţia sediul

DSC04467

şi în drum spre Grota Albastră, o imagine de ansamblu din autocar.

DSC04468

 

La revedere Vittoriosa? poate da, poate nu. În definitiv,  am fost, am văzut, am plecat. E rîndul altora să vină şi să vadă ce minunăţii este capabil să ofere turiştilor, Arhipelagul MALTA!

 

Read Full Post »

Dacă de la Qawra (se pronunţă aura) am coborît spre sudul insulei ca să ajungem la Mdina (se pronunţă emdina), acum urcăm iar spre nord prin nord-est ca să ajungem la Valetta – capitala Maltei. Ghidul vorbeşte fără oprire dar nu-mi notez nimic, imagini după imagini se perindă din goana autocarului dar nu fotografiez nimic. Momentul acela de saturaţie în care parcă ai vrea să nu fii prezent la ceea ce tocmai ţi se întîmplă. În fine.

Ajungem. Şi această localitate este povîrnită

DSC04314

şi după ce ajungem lîngă Grădinile Barakka, grădini care domină de la înălţime portul, oprim, cum altcumva, pentru explicaţii.

DSC04388

Ianoş, este în stare să vorbească neîntrerupt, ore în şir, despre orice. De exemplu, ne-a vorbit ceva mai mult de o oră despre roşcove şi dacă nu l-ar fi întrerupt cineva, ar mai fi continuat. Chiar dacă ai vrea să pleci de lîngă el şi să-ţi faci altceva de lucru, puterea cuvintelor sale te vrăjeşte. Omul acesta chiar este făcut să fie ghid turistic. Pur şi simplu este super calificat şi super dedicat acestei ocupaţii. Ştie de toate: istorie, geografie, botanică, arheologie, mitologie, pe deasupra mai este şi culegător de legende de la faţa locurilor pe unde ajunge. Are un tic verbal; ori de cîte ori autocarul opreşte zice: „atît vă mai spun şi”… şiiiii iar se întinde la vorbă 🙂 .

Desigur, Valetta a luat numele marelui Maestru care l-a şi fondat, Jean de la Valette. Este un oraş construit pe o peninsulă aşa cum am spus în pantă şi este vechi de peste patru sute de ani. Interesant este faptul că oraşul a fost prevăzut cu sistem de canalizare, încă de la întemeierea sa! Toate clădirile sunt cu mai multe etaje şi toate sunt prevăzute cu pivniţă, pentru că piatra scoasă din beci era folosită la construcţia clădirilor şi a fortificaţiilor, Valetta fiind cel mai bine fortificat oraş din lume. Unele ziduri de apărare au peste patruzeci de metri înălţime! Oraşul se întinde pe 0,56 ha şi nu te poţi rătăci nici dacă vrei: o stradă principală şi încă două străzi paralele merg între cele două ţărmuri ale peninsulei şi perpendicular mai sunt cîteva străduţe care le intersectează. Peste tot case şi palate, magazine, terase cu bere, dulciuri, sucuri, băutură şi mîncare, te imbie să intri.

DSC04324

Dar noi avem două obiective: Cocatedrala Sf. Ioan, şi Palatul Marilor Maeştri. Acesta din urmă, deşi este parţial deschis pentru public, este folosit şi de Parlament.

Am intrat mai întîi la Palatul Marilor Maeştri. Avem acces la etajul trei unde vom vedea cîteva săli, una mai interesantă decît alta. O sală este decorată circular – la îmbinarea pereţilor cu tavanul – cu scene care evocă istoria Maltei; sala este folosită şi de Parlament, în ocazii speciale.

DSC04345

DSC04346

O altă sală are propria sa istorie: sala şoimului maltez – unde fotografiatul este strict prohibit! Povestea: după ce-au fost alungaţi în 1522 din Rhodos, Cavalerii Ioaniţi (Ospitalieri) au rătăcit vreme de opt ani. Cîtă vreme au fost capabili să apere creştinătatea au fost ridicaţi în slăvi, dar acum, învinşi, erau o povară pentru toate capetele încoronate. Numai Carol Quintul s-a îndurat de ei şi i-a milostivit cu mai multe proprietăţi printre care Malta şi Gozo. În schimb, Cavalerii trebuiau să-i ofere anual, viceregelui Spaniei, un şoim. Aici este aici: nu o pasăre-şoim trebuiau Cavalerii să-i ofere ci, un desen, o pînză cusută – aţi ghicit, un goblen! 🙂  . Cu timpul, nu se ştie de ce, aceste ofrande n-au mai fost trimise şi, în acest fel, s-au adunat.

Peste tot, coridoarele sunt străjuite de  manechine îmbrăcate în armuri originale, vechi de sute de ani.

DSC04342

DSC04343

Nu cred că mi-ar fi plăcut să fiu îmbrăcat într-o astfel de armură, care cîntărea peste 40 de kilograme. Şi să mă mai şi lupt ore în şir cu musulmanii sau cu cine mai ştie cine!

Ajungem în faţa Cocatedralei Sf. Ioan. Pe dinafară pare o construcţie cenuşie care n-are mai nimic de oferit.

DSC04353

Dar cînd pătrundem înăuntru, pur şi simplu ni se pare că nu-i aievea ceea ce vedem! O bogăţie de picturi, sculpturi, mozaic, ne asaltează din toate direcţiile şi prăvălesc întreaga lor splendoare peste noi. Habar n-am ce să fac: să stau lîngă ghid ca restul grupului şi să casc urechile şi gura la minunatele sale poveşti sau – cum am şi făcut – să rătăcesc de colo-colo încercînd să imortalizez cîte ceva. Am combinat în final dar, mare lucru n-am reţinut. Era şi destul de greu!

Catedrala are bineînţeles un altar somptuos puternic luminat de un candelabru uriaş şi pe cele două laterale sunt mai multe capele în care odihnesc osemintele celor mai destoinici dintre Marii Maeştri, capele împodobite inclusiv cu statuia celor trecuţi la cele veşnice, cu o singură excepţie: Marele Maestru Ferdinand von Hompesch zu Bolheim, care a predat Malta fără luptă în 1798, lui Napoleon. Acesta, de origine germană, n-a beneficiat şi de statuie ci doar de un portret pictat. Un lucru nu fără semnificaţie s-a petrecut în timpul WW II: cînd avioanele germane au atacat aceaastă catedrală, singura capelă afectată a fost tocmai aceasta!

După ce-am vizitat – tare pe fugă – catedrala,

DSC04372

am intrat la un muzeu dedicat lui Michelangelo Merisi da Caravaggio. Ianoş ne spusese din timp că avem timp liber vreo 90 de minute, care pentru shopăială, care pentru mîncărică şi băuturică şamd. Dar, seduşi de frumoasele sale poveşti (atît vă mai spun şiiii… 🙂 ) am rămas şi am aflat cîte ceva din aventuroasa viaţă a acestui artist care a schimbat definitiv maniera de a picta folosită în vremea sa, pictor care a inventat clarobscurul şi a fondat o nouă concepţie despre compoziţa temei pictate, pictor despre care tradiţia spune că nu se ştie unde s-a născut şi unde a murit deşi, Wikipedia pretinde că are datele exacte. Cum nu mi-am notat nimic acolo, ocupat fiind să privesc cu nesaţ picturile autentice expuse, nu ştiu să dau amănunte. Dacă ştiţi voi ceva mai mult şi vreţi să-mi spuneţi, vă rămîn îndatorat.

Drept este că atunci cînd am privit la ceas, am văzut că mai avem timp numai de o bere şi de o ţigară şi valea, că diseară avem bairam!  🙂

Mergînd spre locul de adunare, am trecut pe lîngă un palat.

DSC04379

Legenda spune că în 1798 în drum spre Egipt, Napoleon a oprit în Malta pentru a se aproviziona. Iniţial, nici n-a vrut să coboare la ţărm. Dar cînd i s-a spus ce femeie frumoasă este soţia domnului Parisio, a cerut găzduire în palatul acestuia şi drept mulţumire a plecat cu soţia sa cu tot. 🙂  . Tot legenda pretinde că drept răzbunare, soţul ultragiat ar fi negociat cu englezii ca Malta să iasă de sub stăpînirea lui Napoleon în beneficiul britanicilor. Cert este că în 1800, amiralul Nelson a zdrobit armatele lui Napoleon la Abukir şi pînă în 1964, Malta a rămas sub influenţă britanică.

Read Full Post »