Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘vasco da gama’

Uof. Am pus ceasul să sune la 4,30 daaar, m-am trezit la 4,25 să văd dacă sună 🙂 Și a sunat. Și ne-am trezit. Duș am făcut aseară așa că acum, am expediat rapid toaleta de dimineață. Aseară m-am și bărbierit așa că acuuuum inaugurînd o pereche de nădragi noi și o cămeșă neumblată sînt gigea, aproape bun de pețit. 🙂 LOL!

Coborît la mic dejun, predat cartela de la cameră, tuciuriul de la recepție știe cîteva cuvinte românești 🙂  Mic dejun, (vorba vine) ceva mai aparte: am păpat o felie de pîine cu unt asezonată cu felii suprapuse de șuncă și de cașcaval, iar drept garnitură o felie de roșie încălzită peste care s-a topit o leacă de brînză. Ce să vă spun? Divin! Am încheiat cu două felii de portocală adevărată iar pe post de ceai, o cupă de șampanie 🙂 Prima dată am văzut șampanie la mic dejun la Hotelul Pyramid de lîngă Viena, apoi la Barcelona, cred. Atunci m-am abținut. Dar acum, dar acum, dar acuuum am atacat. Și Silvia m-a copiat. Poi cum altfel? 🙂 Gata, la autocar cu noi și valea la Bucale! În drum spre Lisabona (aeroport) văd iar pe geam arbori de plută dezgoliți, adică cu coaja recoltată pe care este scrisă cifra 9 – respectiv anul (2009) în care au fost vandalizați. Încă din școala primară am fost învățați că: oaia, vaca, etc, ne dau lapte, carne, lînă, etc. Aiurea! Bietele animale nu ne dau NIMIC. Noi luăm de la ele cu japca, tot tot tot. Știm bine că singurul factor perturbator al naturii, este omul. Mda.

Vom ajunge iar la Lisabona, vom traversa din nou Podul Vasco da Gama și vom străbate un cartier mărginaș în drum spre aeroport. Avionul va decola la ora 11 și după vreo patru ore vom ajunge acasă pe la ora locală 17.

Apropo de pod. Podul vechi s-a prăbușit în urma cutremurului din 1994 (parcă), cutremur de 9 grade pe Scara Mercali. Ei bine. Comanditarii noului pod au vrut musai ca acesta să reziste unui cutremur de trei ori mai puternic. Constructorul, probabil rîzînd sardonic, a acceptat 🙂 E limpede că acești comanditari habar nu aveau că limita de sus a celor două scări este maximul posibil. La 9 și ceva pe Richter și la peste 11 pe Mercalli, se schimbă relieful! Nu mai rămîn nici măcar munții în picioare, darămite un  biet pod 🙂 LOL

Iau ultimele imagini ale Lisabonei de pe pod ca să-mi rămînă în amintire și această belvedere înainte de a pleca…

Ioana a remarcat, pe bună dreptate, că acei turiști care-au ațipit, în majoritate șoferi, aduc astfel un omagiu șoferului chiar prin somnul lor; adică, atunci cînd un șofer se lasă pradă somnului fără grijă cînd conduce alt șofer. Un ropot de aplauze subliniază această remarcă trezindu-i din somn și pe cei adormiți 🙂

Am ajuns la aeroport, am predat bagajele dar un cerber încăpățînat nu ne permite accesul la control pașapoarte. Iac-așa! Fără explicații. Îl pune Ioana la punct și în sfîrșit, suntem la bord…

 

Read Full Post »

S-a pus creola pe tolocănit. Mămicăăăăăă 🙂 Imposibil de notat un cuvințel 🙂 Nici măcar nu aud mai mult de trei din patru cuvinte. Cu chiu cu vai pricep că ne dă sfaturi; să ne păzim bunurile și mai ales banii, că așa este vremea pe aici din cauză de ocean, că acest cartier, Belem, este denumit astfel, după Bethleem.

Stai așa că ăsta nu mai este sfat, creola a intrat în pîinea sa de ghid. Așa și e: autocarul trage într-o parcare și vizităm Mănăstirea Dos Ieronimos, unul dintre cele mai importante monumente ale orașului Lisabona, construcție realizată în 1502 de regale D. Manuel. Această frumoasă construcție în stil gotic a fost reconstruită după cutremurul din 1755, cutremur care practic, a distrus întreaga Lisabonă. Doar o mică parte a fațadei și o cruce mare din interior mai sunt originale, în stil gotic, reconstrucția fiind realizată în stil baroc. N-am prea multe poze de aici pentru că este cam întuneric și știu că pozele sunt neclare…

În interior sunt multe morminte ale familiei regale și mormîntul lui Vasco da Gama. Ioana turuie la foc automat și îndelungat 🙂 tot felul de date istorice, despre tot felul de personaje, tot felul de povești inclusive de alcov dar, dacă n-ai reportofon sau nu ești  stenograf n-ai cum să notezi ceva iar memoria…

Auzim aceste explicații prin intermediul unor dispozitive, ca să nu perturbăm activitatea altor nenumărate grupuri de turiști care au împînzit Catedrala. Uneori, ghida locală, Paula Marquez îi spune ghidei noastre cîte ceva în engleză, iar Ioana traduce. Ioana are un ușor accent, dar încă nu-s lămurit ce-i cu ea. Cert este că în afară de faptul că are o afinitate pentru culoarea neagă, este lungă și subțire de parcă ar fi Tudorița cea din cîntec 🙂 ”cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa naltă și subțireeeee Ionițo neneeee” 🙂

Plin orașul de monumente impresionante, am făcut ceva poze, văd eu acasă care-s bune și care nu. Sunt și case vechi dar și multe foarte noi și falnice, este loc pentru toată lumea, și mai bogați și mai puțin bogați. Înainte de a ajunge aici, am auzit că nici în Portugalia corupția n-ar fi tocmai o necunoscută. Așa și? Ce treabă avem noi cu chestia asta? Nexam! Am venit aici cu două obiective precise, respectiv Fatima (ceva mai cunoscută) și Mănăstirea Alcobaca despre care am luat cunoștință din splendida carte a lui Radu Paraschivescu, Cu inima smulsă din piept. Plus, ce-o mai pica 🙂

După mănăstire am fost îndrumați către o patiserie care se laudă cu niște produse făcute după o rețetă originală din 1837! Produsele se numesc Pasteis, sunt găsibile pe întreg teritoriul Portugaliei daaaaar, cele mai bune sunt evident, CELE DE AICI J Reclama, sufletul comerțului, cum altfel? Cert este că în permanență este coadă la Pasteis de Belem, stă și Tandemul ca să vadă ce și cum este cu Pasteis, sunt bune, nimic de zis!

Mai multe date și imagini AICI

Read Full Post »